25,860 matches
-
impresionează prin armonia cromatică a unor flori foarte diferite: liliac, gladiole și trandafir, prin vigoarea și bogăția florilor, ce amintesc de forma strugurilor grei. În tabloul “Vas cu liliac, margarete și anemone”, Van Gogh încearcă o echilibrare a culorilor de la albastrul ceruleum al vasului, la fundalul ceruleum cu nuanțe de verde crud și violet, la liliachiul florilor obținut din suprapuneri de roz până la violet, culminând cu floarea indigo din lateral, totul părând iluminat de galbenul crom până la oranj al florilor dispuse
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
se nasc de la sine, trăirile sunt adânci, dureroase uneori, iar răsplata vine cu întârziere, greoi... „Închide fereastra. Netezește perna. Despătură pătura gri, de lână aspră. Mă trec fiori. Îmi va fi frig. Îmi așază helanca pe marginea scaunului. Nasturii cămășii albastre se desfac rând pe rând, încet, parcă trec secole până vine rândul altuia, ochii mă ustură, buzele îmi ard, trupul îmi tremură. Mă așază pe patul rece, atât de rece... - Ești atât de frumoasă... pielea ta... o prințesă din poveste
IMPRESII DESPRE JURNALUL ŞEFEI MELE SCRIS DE HELENE PFLITSCH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350678_a_352007]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MENIRE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 729 din 29 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Toamna, târziu, când crizantemele înmiresmau întreaga zare, am venit pe lume să vad oamenii, soarele munții, izvoarele, câmpia și albastra zare. Am venit pe lume... s-ascult privighetoarea, să văd pădurea foșnitoare si macii îndrăgostiți de propria culoare. Am învins durerea țesând albastru-mi vis. ca valurile-n țărm bat secundele mileniilor în porți de paradis... Din negura vremilor, bat
MENIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350763_a_352092]
-
depărtarea sa de noi; acel calculator divin care a aruncat stelele în spațiu tocmai în marginea sferei atracțiunii și gravitațiunii universale, ca să poată sta atârnate ca lampe de bolta cerească ; acea diafană ființă care stă în contemplațiune dincolo de sticla cerului albastră și a cărei liniște, a cărei seninătate, se reflectă și în seninătatea cerului- nu mai e nimic din toate acestea. În corespondența sa către diverși prieteni și corespondenți din perioade diferite ale vieții și expediate din diferite locuri pe unde
CORESPONDENŢA CA MIJLOC DE COMUNICARE A ELABORĂRII OPEREI LA DUILIU ZAMFIRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358769_a_360098]
-
mea firavă nicăieri nu-ncape Aici, unde-mi făcu vicleana soartă brânci. 19-12-11 Dau țărmului un ghiont Am vrut să trec oceanul, iar astăzi sunt ocean Și semăn doar cu cerul când este azurit. Sub el mă-ntind la soare, albastrul meu tavan... Dorm anii mei în valuri cu tenebru bombănit. Sub brațul meu aud cum unda povestește Și-aminte îmi aduc, demult eram iubire... Iar azi singurătatea mă ademenește, Sub cerul meu profund să am acoperire. Eu n-am uitat
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
fi; Cei ce văd lumea pentru mine Și-mi descriu întreaga natură; Cu nume de flori, în orice culori. Cu nume de arbori; zvelți sau pletoși Mestecenii sidefați alburoși Și platanii violet pământoși. Cu nume de ape; mai verzi sau albastre. Cu nume de păsări ce taie văzduhul Prin cântec și zborul pribeag; Cu nume de-ngheț și ger, Cu nume de alb ca floarea de crin - Din albul imaculatului mir; Cu nume de dor de mine purtat Spre sufletul tău
SONATA OCHILOR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358871_a_360200]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PASĂREA DE SOMN, ALBASTRĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Departe stau de certurile mărunte Străin și intereselor de clan Fiecare om are un munte, Pe care urcă-n spate-un bolovan --------------------------------------------- Rătăcirile de noapte
PASĂREA DE SOMN, ALBASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358907_a_360236]
-
Te-ai întors dintr-un alt zbor Ai da tot ce n-ai, să știi Visele să ți le torci Doar atât: să te întorci, S-aduci niște semne vii! Bate ziua în fereastră: Moleșită de căldură, Pasărea de somn, albastră Te-ar fura dar nu se-ndură Referință Bibliografică: Pasărea de somn, albastră / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PASĂREA DE SOMN, ALBASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358907_a_360236]
-
să știi Visele să ți le torci Doar atât: să te întorci, S-aduci niște semne vii! Bate ziua în fereastră: Moleșită de căldură, Pasărea de somn, albastră Te-ar fura dar nu se-ndură Referință Bibliografică: Pasărea de somn, albastră / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PASĂREA DE SOMN, ALBASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358907_a_360236]
-
Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei! Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia. Referință Bibliografică: Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PÂNTEC CU LASER PRIVIT DINTR-O PARTE. FEELING de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358920_a_360249]
-
lunecând prin potecile pădurilor de brazi, vara ân toate chipurile - Dunărea dotezând bărci la mal, și toamna cu splendoarile ei de culoari coapte și parfumate, răsfrânte-n pietrele mănăstirilor din Bucovina . Aceasta era curgerea sufletului său prin lumina cutremurător de albastră a ochilor ce priveau uneori dincolo de Eminescu, de Nichita, de Noica sau Eliade, Iorga sau Panait Istrati. Nu i-a cerut ochiului prea mult să pună în abisul alb al paginii de hârtie sau al pânzei întinse pe șasiu, desen
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
și a drumurilor ce le străbătea să poată ajunge la mănăstirile și bisericile a căror frumusețe și măreție, contemplare duhovnicească și liniște pentru suflet, îl ferecau . Anii adolescenței mele și mult după aceea, s-au scurs sub lumina ochilor săi albaștri . Nu-i plăcea să vorbească despre sine, despre munca sa . Parcă ar fi păstrat permanent un secret desăvârșit asupra tuturor lucrurilor. Uneori, în clipele mele de tristețe și amărăciune deși căutam să nu par a fi tristă, dânsul , imediat recunoștea
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
întreagă galerie de personalități deveniți idoli: Eminescu, Noica și fiul său Rafail, Panait Istrati, Nicolae Iorga, Nichita Stănescu, D.P.Perpessicius, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Țuțea sau arhimandritul Dionisie Udișteanu . Anii adolescenței mele s-au scurs sub lumina ochilor lui albaștri, fiindcă în anul 1969, la îndemnul prietenului meu din copilărie, artistul - plastic Ion Gâță, eram deja elevă în anul I la pictură. Aveam pe atunci 15 ani. Când am mers să mă înscriu pentru susuținerea examenului, dumnealui, domnul profesor Lungu
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
gheață se topește. Ce e trist tot trist rămâne, ce e vesel se preface, ce e bine-n rău se schimbă, ce e rău mai rău se face. Ce nu-i foc ca focul arde, ce sunt valuri nu-s albastre, Heracliți și Thaleși urcă scara îndoielii noastre. Ce-i din cer spre cer se-înalță, Ce e lut în lut coboară, după zi urmează noapte, după noapte - noapte iară. Ce-i frumos ne-nfricoșează ce-i urât ne-ncâtă cult, ce
OBSERVAŢII DE (-O) VIAŢĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358945_a_360274]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > AXIOMA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Axioma Porni un univers întreg de vise În goana telegarilor fantomă, Prin porțile albastre larg deschise Simbolic peisaj de axiomă. Imponderabili caii mei eterici În compania astrelor eterne, Cu pașii neauziți și ezoterici Iar ploaia viselor încet se cerne. Aleargă caii toți cu coama-n vânt Pe cale fără urme, fără drum, Aleargă fermecați de
AXIOMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358967_a_360296]
-
soarele-și închină Spre cele patru zări mănunchiul viu de raze Iar eu îmi lepăd griji și sentimente fade Când mintea naște noi și-ntortocheate fraze. Mă-nchin și eu la templul conștiinței mele, Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lună Ce luminează-ntunecimile sihastre. Tu, muritorule, cu sufletul deschide Comoara ce-nainte-ți stă neprihănită, Apropie-te de ea ca de-o icoană vie Și oblojește-o, dacă-i de priviri rănită! Mărgăritare
ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA RÂDE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358994_a_360323]
-
citesc poemele nescrise Iar buzele mele îți sorb cuvintele nerostite Tăcerea mea te-ntunecă Pașii mei îți colindă câmpiile Iar palmele mele îți reclădesc castelele dărâmate de alte iubiri Nu mă iubi dar păstrează-mi amintirea închisă într-o clepsidră albastră care a uitat să fie întoarsă Nu te juca de-a soarta răsfirând firele de nisip Nu măsura un timp care nu a existat niciodată Nu mă iubi După o vreme iubirile se ieftinesc și se vând mult prea ieftin
NU MĂ IUBI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359020_a_360349]
-
FLORILE SARMISEGETUSEI; dramă istorică în versuri,în trei acte, de AL.FLORIN ȚENE ACTUL II TABLOUL V ( În dreapta și pe fundal se vede capul de pod ce duce la Drubetis. În stânga și colțul din fundalul scenei se pierde în perspective albastră Danubiul. Dincolo de marele fluviu se văd munții stâncoși ai Daciei.Mai în față, șes întins acoperit cu corturi care adăpostesc armia romană. În fața cortului împărătesc traian stă de vorbă cu Licinius, Longinus și alte căpetenii ale castei.). Scena 1. TRAIAN
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
Armia romană e un munte! ( Oastea începe să treacă, înșiruindu-se pe pod. ). TABLOUL VI ( Înăuntru templului sacru din Sarmisegetusa. Pereții sunt împodobiți cu ramuri înverzite. Deoparte și de alta stau strajurile-lupii de armă. În față e o perdea mare albastră, ce se trage înlături când rugăciunea începe odată cu furtuna. Pe întinusul perdelei uriașe, în linii simple și mari se desenează o trimitere la zeul Zalmoxis. Un credincios e aruncat în sus și apoi cade între sulițele ținute în mâini voinice
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
Din care ne-am născut pe pământ, Într-un leagăn de armonii eterne. Apoi, ne-am rătăcit... Pașii noștri s-au scufundat În noroaiele lipicioase ale lumii, Iar...după o vreme Ne-am regăsit La margine de timp Arzând, făclii albastre Pe gingașe lujere de lotus. Referință Bibliografică: Semințe de gând / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II, 01 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SEMINŢE DE GÂND de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359061_a_360390]
-
sculptura ... Femeia alerga liberă, prin poieni de pădure, se cățăra pe stânci și, se avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea ei- minune clădită-n taina Curcubeului fiind creată de însuși Dumnezeu ... Graiul ei, blând ca al îngerilor, plutea peste întinderea albastră. pășea ușor precum gândul ce trece neauzit, de la un om la altul. Sculptori celești i-au modelat trupul din cel mai prețios jad, mirosind a mentă sălbatică și a Dragoste ... Referință Bibliografică: Femeia / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FEMEIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359059_a_360388]
-
adevărul! ,,Veritas odium paret”!, Simbinacus. ( Adevărul seamănă ură) -,,Vincit omnia veritas”! magistre Comus Lucretius Sultonius. (Adevărul învinge totul) Zicând acestea cei doi magistrați întoarseră capul căci în cadrul ușii își făcu aparția procuratorul Ponțiu Pilat. Îmbrăcat numai într-o tunică simplă albastră cu o centură din piele la mijloc la care avea atașat un pumnal oriental, procuratorul intră în încăpere urmat de Iocentus. -Ave Cezar! magistraților. Ad rem! spuse Pilat (La obiect!). -Ave! Cezar, procuratorule Pilat! -Voi fi deci foarte scurt! spuse
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
nevinovat nebun ce era. De ce n-o face? De ce dorește s-o cuprindă flăcările din ochii lui Mărțișor și, mai ales, de ce exclamă fără să vrea?.. -Jur! În acea clipă de nebunie, din inima lui Mărțișor a izbucnit o flacără albastră, ca o vălvătaie, ce s-a îndreptat într-un vârtej de foc spre inima Primăverii, cuprinzându-i mijlocul și pieptul. Speriată, prințesa a-nceput să dea din mâini ca să stingă sau să înlăture cercurile albastre care-i cuprindea tot trupul
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
Mărțișor a izbucnit o flacără albastră, ca o vălvătaie, ce s-a îndreptat într-un vârtej de foc spre inima Primăverii, cuprinzându-i mijlocul și pieptul. Speriată, prințesa a-nceput să dea din mâini ca să stingă sau să înlăture cercurile albastre care-i cuprindea tot trupul. Înspăimântată, a-nceput să țipe:ajutoor, ajutoor! Degeaba a sărit căpitanul Zefir cu soldații săi. Flăcările se întinseseră și la ceilalți din jur care alergau speriați prin toată grădina, unde, deja pârjoleau totul în cale
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
să-i cer flacăra din inima sa? Dar, în timp ce regreta și plângea disperată, puterea vrăjii sale se împlinea încet, încet: Mărțișor a deschis ochii, a-nceput să-și miște brațele, să ridice capul și să privească buimac în jur. Flăcările albastre care încercuiau trupul fraged al Primăverii îl cuprinseseră și pe el. -Ce s-a întâmplat? a-ntrebat el naiv,cu ochii mari. Toți au început să râdă cu hohote. Doamne, câtă bucurie! Cei de față nu-și credeau ochilor, văzând așa
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]