7,971 matches
-
ce anume? Ce putuse să se întâmple între prietena ei cea mai bună și bărbatul care îi era aproape logodnic, și încă fix sub nasul ei? Nimic. Asta știa ea prea bine. Nu se petrecuse nimic, dar reușise cumva să alunece în paranoia din cauza faptului că nu îi oferise inelul de logodnă în seara aceea. Poate că până la urmă nu simțise că era cel mai bun moment. Poate că apariția lui Nieve îi retezase din avântul romantic. Sau poate, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă era cazul să o felicite. Darcey nu știu ce să-i spună. Până la urmă, o anunță că nu ajunseseră la nici o decizie, moment în care Emma Jones se scandaliză și o informă că dacă îl lăsa pe Aidan Clarke să-i alunece printre degete, atunci era mai fraieră decât o considerase vreodată. Darcey îi repetă că nu se ajunsese la nici o concluzie și o rugă pe Emma să nu răspândească vorba. Nu era atât de sigură că aceasta va putea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
șeful meu, dar îi sunt antipatică. Și ei nu știu de trecutul nostru împreună. Interesant că a omis să menționeze acest fapt. Strănută brusc și sări în picioare. Luă geanta de pe jos și scoase din ea un șervețel. Odată cu acesta, alunecă afară și invitația. O luă și o vârî în sertar. Se gândi că poate nu ar trebui să o tot care de colo-colo ca pe o bombă cu ceas. Pe ecranul calculatorului apăru un mesaj. Poți să vii până la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
simțea tocmai în largul ei călătorind cu el în Scoția, chiar dacă îi spusese Annei că prezența lui în companie nu o afecta deloc. Nu-i surâdea ideea să stea lângă el în avion cu teama permanentă ca discuția să nu alunece spre chestii personale. Nu voia să vorbească despre nimic personal cu fostul său soț, care, i se părea ei, n-o prea iertase pe de-a-ntregul (lucru pe care îl înțelegea perfect). Și murmurând pentru sine cuvintele „fostul meu soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să plece la aeroport (și se întreba cu care din deserturile speciale ale hotelului să se răsfețe), când întinse mâna spre balustradă. Nu-și dădu foarte bine seama ce se întâmplă mai apoi, dar nu nimeri prima treaptă. Piciorul îi alunecă din papucul moale și, încercând în zadar să se apuce de balustradă, realiză că orice ar fi făcut, avea să vină de-a berbeleacul în jos pe scări. Nu știa ce o durea mai mult, mândria sau mădularele. Mândria părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-l țină ridicat. Îmi pare rău, îmi pare rău, tot repeta Darcey în timp ce fel de fel de asistente se foiau pe lângă ea înfășurând-o în pături moi galbene și oferindu-i mereu ceai de iasomie. E numai vina mea. Am alunecat. Sunt așa o proastă. Ștergându-și lacrimile care începuseră să îi șiroiască pe față în mod inexplicabil, și-ar fi dorit cu ardoare să nu mai fie din nou în centrul atenției pentru un lucru atât de stupid. Doctorul Tay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Și glezna? — O simplă entorsă, îi spuse ea. Se pare că o să se învinețească în curând, dacă nu s-a învinețit deja. De ce nu te-ai uitat pe unde mergi? o întrebă el. — Mă știi cum sunt, răspunse Darcey. Am alunecat. Știu că e genul de accident care mi se întâmplă tot timpul, dar chiar n-a fost vina mea. Nu asta voiam să spun, o liniști el blând. Ai cam avut parte numai de probleme în ultimul timp, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
chiar uluită să vadă că reușea să suporte pierderea unei cantități uriașe de bănet și să afișeze atâta seninătate. Deși știuse întotdeauna că banii nu îl interesau, una era să zici că nu îți pasă și alta era să îți alunece o avuție întreagă printre degete. Astfel înțelese Darcey cât de mult o iubea el pe Nieve. Și cât o va iubi mereu. Nieve încă se afla în sufrageria lui Mary Mackle, însă de data asta cu un laptop în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vremuri de chin, Mă caut prin mine, spre tine mă-nchin, Îmi tună în suflet, îmi fulgeră mult, Doar tu ești aproape. Și tac. Și te-ascult. 2 mai 2011 Noaptea când am avut cerul la picioare însera fantomatic stelele alunecau printre nori una câte una ca într-o joacă de parcă dumnezeu ar fi vrut să ne pună cerul la picioare înainte de sosirea întunericului stelele acelea păreau vii se prindeau de ramurile copacilor de genele tale străluceau abia atunci am înțeles
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
urechi pe un pod înalt (suspendat între maluri nevăzute) sub care curge năvalnic ultimul fluviu al lumii în timp ce iubita îți mușcă lobul urechii și aduce un alt univers mai aproape de tine prin cuvinte 12 mai 2011 Liniștea de la capătul veșniciei... alunecau fâșii de cer pe umerii calzi părul tău foșnea ca o pădure provocator enigmatic insinuant îmi treceam degetele prin el haiducind tăcut fără să fluier a libertate în spate meu se prăbușea veșnicia lamă de jungher ascuțită mă rodeau cariile
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
două pentru a face loc apusului 17 mai 2011 Suspinul din mine oamenii sunt vorbăreți discută despre singurătate chiar și atunci când se înghesuie pentru a prinde un loc mai bun în viața de apoi unii sunt singuri încă de la naștere alunecă prin viață fără să o atingă împart cuvintele cu zgârcenie și (la un moment dat) își depun speranțele la amanet dar uită să le recupereze tocmai de aceea țin un suspin în mine în felul acesta nu voi fi niciodată
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a-mi confirma teoria, ea țâșni de pe canapea, Își mai turnă un pahar de Bowle și schimbă discul. — Băutura ta e ok? mă Întrebă. — Da, i-am răspuns, sorbind din ea. Era un whiskey bun, Închis la culoare, nediluat, care aluneca plăcut pe gât. Am Întrebat-o apoi cât de bine Îi cunoscuse pe Paul și Grete Pfarr. Nu cred că Întrebarea mea o surprinse. În loc de asta, se dădu mai aproape de mine, Încât practic ne atingeam unul de altul, și zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aceștia nu erau nici măcar la fel de Înalți ca stâlpii pentru iluminatul stradal. Banda din mijloc fusese lărgită, astfel Încât coloanele militare să poată mărșălui În șiruri de câte doisprezece oameni umăr la umăr, și fusese presărată cu nisip roșu pentru ca să nu le alunece ghetele. Erau arborate stindarde albe cu ocazia apropiatei Olimpiade. Unter den Linden fusese Întotdeauna foarte colorat, fără prea multă armonie În amestecul său de stiluri arhitectonice; dar această trăsătură era acum În mod brutal evidențiată. Pălăria țanțoșă se transformase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ușor. Am ridicat-o În brațe și am dus-o În dormitor, unde ne-am petrecut restul după-amiezii mângâindu-ne, explorându-ne și bucurându-ne extaziați de festinul pe care-l constituia pentru fiecare dintre noi trupul celuilalt. După-amiaza a alunecat leneșă În seară, cu un pui de somn și vorbe dulci, iar când ne-am ridicat din pat, cu dorința satisfăcută, am descoperit că aveam o poftă de mâncare de lup. Am scos-o În oraș, să luăm cina la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ce aveți. Colonelul se ridică În picioare și Îmi aduse băutura. Nu mi-am pierdut timpul cu ea, am sorbit-o, mi-am clătit dinții și am Înghițit-o cu toți mușchii din gât. Am simțit cum șnapsul mi-a alunecat repede În jos, drept până În bătăturile din tălpi. — Mai bine i-ai mai turna unul, zise generalul. Pare că l-au cam lăsat nervii. Am ținut Întins paharul ca să-l reumple: Nervii mei sunt bine-mersi, am spus eu bând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și eu mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană hidoasă, din ramuri de brad, pe care erau aranjate câteva
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tine, răspunse una dintre femeile înfofolite din sanie. Ori n-ai vreme de oaspeți, Ștefane? se minună Natalița. Bucuros sunt totdeauna de așa oaspeți, îl auziră rostind pe Ștefan, în timp ce Fetea îndemna caii să ponească din nou la drum. Sania alunecă pe zăpada moale, în timp ce copiii se hotărau care colind să-l cânte la bunica, iar cei mari se sfătuiau de unde să înceapă colindul: de la părintele Ionică sau de la Ungureni? Din vorbă în vorbă, ajunseră la poarta unei căsuțe șindriluite, înfrumusețată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
jurnalul? Mă surprinde să aflu că la Palenque cad cele mai mari precipitații din Mexic. E un fel de pol al ploilor aici. Tocmai căldura și ploile au ațâțat, însă, vegetația să crească agresiv. Palmieri înalți, cedri, liane prin care alunecă șopârle, orhidee sălbatece se încîlcesc și, chiar mai mult decât vestigiile civilizației maya, jungla pare să fie adevărata enigmă aici. Cu excepția cărărilor, incinta e plină de iarbă. Pe un dâmb, lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să riști o privire bănuitoare. Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit, tulbure, printre fluturi mari și liane-surori, crescute pe aceeași rădăcină, îmbrățișate incestuos. Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi, pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se făcuse
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut ordine în cameră, pentru că nu suport să scriu într-o odaie în care cărțile nu sânt una peste alta, aliniate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acolo, între fetele transpirate de prea mult dans și cele neinvitate. în balta aceea de muzică asurzitoare, care făcea să-ți vibreze plămânii în cutia toracică, priveam cum tipul nesfârșit de lung, "nazistul", cu nădragii evazați de trei palme, își aluneca mâinile pe fundul blondei spălăcite cu care dansa și îi strecura mereu coapsa între picioare, lipindu-și-o de pubisul ei ascuns sub rochia sidefie. Lulu rânjea cu o dantură de negrotei, cu ochi lucind demonic, reflec-tînd albastrul, smaraldul și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să afle dacă nevastă-sa e fată mare. Fii atent cum faci, îi zice maică-sa. îi bagi acolo o monedă de trei lei. Dacă intră înseamnă că nu e fecioară. 118 . în noaptea nunții, tipul urmează sfatul, dar banul alunecă și cade înăuntru. Tipul bagă mâna să-l scoată, până la încheietură, până la cot, până la umăr, și în cele din urmă intră cu totul. Merge el ce merge pe-acolo, până când, într-un târziu, întîlnește un general. N-ați văzut cumva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ani), cu coama sârmoasă peste vestigiile feței fardate, ale măștii de nenorocos carnaval... M-am detașat ușor de pânzele care deja prinseseră consistență pe hainele mele și, cu ochii în gol, cu părul zbârlit pe cap și pe brațe, am alunecat pe toboganul marelui 148 149 tunel până am ajuns iar pe podeaua înnegrită și putredă. Miriade de fire de praf se-nvîrteau în aerul brun-stacojiu, antrenând mirosuri dezgustătoare. Am ieșit de sub marea cupolă pe ușa dată de perete și, cu capu-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din prezent și tac, tace și el, întins pe pat, neștiind ce să facă cu mâinile, ba și le strecoară sub cap, neliniștit apoi se-ntoarce pe-o parte spre perete, își schimbă nemulțumit din nou poziția, lăsându-se să alunece pe spate, aproape gol, învelit cu un cearceaf alb în jurul coapselor, își ridică dreapta deasupra capului cu degetele răsfirate pe perete, undeva mai sus, agățată, Eclipsa de lună, pictată de el printre primele tablouri, după cum mi-a mărturisit de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din cameră având aceeași culoare întunecată ca și pianul, pământ de Sienna, ar spune Theo dacă ar fi aici, Alina dă din picioare în brațele Anei, a învățat-o să umble și o încântâă mersul, Ana o lasă să-i alunece din brațe pe covor, fetița nesigură pe propriile ei puteri se ține încă de tot ce-i vine în cale, fotoliu, măsuță, genunchii noștri așezați în semicerc pe canapeaua în formă de L din cameră, ajunge la Theo, acesta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]