KorAP: Find »[drukola/base=amor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...243 244 245 ...252 >

6,278 matches

Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260

Întîlnește agreabilul. Amorul este philia și philia trebuie să Înainteze mereu pe calea virtuții. Pe autorul CÎntecelor de lume Îl Înspăimîntă mania (erotică): „Înfricoșatele săvîrșiri ale zuliii femeiești”. Intervine, apoi, muierea rea și orice idealitate se pierde. Dar, la Început, amorul este o dulceață. Ce devine mai tîrziu este altă poveste. Roada este, Încă o dată, dulce cînd dorul e tînăr și Înfierbințeala iute: „Căci, cu cît amorul La-nceput dă dorul Ș-aduce nevoi, Cu atît firește, În urmă-ndulcește Sufletul

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
zuliii femeiești”. Intervine, apoi, muierea rea și orice idealitate se pierde. Dar, la Început, amorul este o dulceață. Ce devine mai tîrziu este altă poveste. Roada este, Încă o dată, dulce cînd dorul e tînăr și Înfierbințeala iute: „Căci, cu cît amorul La-nceput dă dorul Ș-aduce nevoi, Cu atît firește, În urmă-ndulcește Sufletul la doi. Și dacă nainte Vor fi fost cu cinste ’N ale lor urmări, Atunci vor aduce Și roadă prea dulce ’Ntr-ale lor cămări”. Noul Erotocrit

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
spațiu mitic) merge, aici, mînă În mînă cu reflecția morală. Traducînd, parafrazînd, Pann știe să găsească tonul potrivit. SÎnt temele lui, chiar dacă tipologia și scenariul epic le-au inventat alții cu mult timp Înainte. Pann se simte bine cînd judecă amorul, cînd faptele sînt Întoarse și pe o față și pe alta. În dialogul dintre Erotocrit și Polidor, Pann Își regăsește propriile idei despre Înfrățirea dintre muzică și poezie, iar În Adaosuri la noul Erotocrit traducătorul introduce CÎntecele [lui] de lume

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
și poezie, iar În Adaosuri la noul Erotocrit traducătorul introduce CÎntecele [lui] de lume. În fapt, Noul Eretocrit este manualul cel mai amplu despre codul erotic al epocii. Însă manualul (codul) trece printr-o fabulă mitică. Erotocrit („critic, adică, d-amor”), fiul lui Pezostrat, „ministru politic” al Împăratului Eraclie, petrece În oftări și cugetări grozave, ceea ce va să spună că este Înamorat. Areti, fiica Împăratului, este sursa acestui chin. Erotocrit se confesează prietenului său, Polidor, iar dialogul este comentat de alt

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
este sursa acestui chin. Erotocrit se confesează prietenului său, Polidor, iar dialogul este comentat de alt personaj, Poetul, care introduce actorii pe scenă și-i prezintă publicului. Erotocrit suferă la modul În care suferă toți Îndrăgostiții timpului: „M-a prăpădit amorul, de nu sînt nici viu, nici mort. ................................................................................... Mi-am pierdut toată simțirea, de nu mai știu unde sînt...” Polidor face teoria amorului nepotrivit (temă clasică) și Îndeamnă pe Erotocrit la rațiune. Erotocrit face și el teoria Înțelegerii și a simțirii

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
scenă și-i prezintă publicului. Erotocrit suferă la modul În care suferă toți Îndrăgostiții timpului: „M-a prăpădit amorul, de nu sînt nici viu, nici mort. ................................................................................... Mi-am pierdut toată simțirea, de nu mai știu unde sînt...” Polidor face teoria amorului nepotrivit (temă clasică) și Îndeamnă pe Erotocrit la rațiune. Erotocrit face și el teoria Înțelegerii și a simțirii În iubire, luînd partea simțirii (sentimentului): „Amorul cînd să pornește, și va vrea de-a birui, Simțirile-mi nu-s În stare

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
mort. ................................................................................... Mi-am pierdut toată simțirea, de nu mai știu unde sînt...” Polidor face teoria amorului nepotrivit (temă clasică) și Îndeamnă pe Erotocrit la rațiune. Erotocrit face și el teoria Înțelegerii și a simțirii În iubire, luînd partea simțirii (sentimentului): „Amorul cînd să pornește, și va vrea de-a birui, Simțirile-mi nu-s În stare a i se Împotrivi...”. Erotocrit a ajuns, ca Romeo, o jucărie În mîinile soartei. Soarta se cheamă Amorul nebun: „Voi să mă las, dar Amorul

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
simțirii În iubire, luînd partea simțirii (sentimentului): „Amorul cînd să pornește, și va vrea de-a birui, Simțirile-mi nu-s În stare a i se Împotrivi...”. Erotocrit a ajuns, ca Romeo, o jucărie În mîinile soartei. Soarta se cheamă Amorul nebun: „Voi să mă las, dar Amorul mă ține În lanț băgat Mi-a luat Înțelepciunea, simțirile mi-a legat...” ............................................................................... Arde trupul, Îl muncește, ca pe niște cărbuni puși...” Polidor e spirit practic. Dacă Amorul, zice el, are puteri voinicești

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
Amorul cînd să pornește, și va vrea de-a birui, Simțirile-mi nu-s În stare a i se Împotrivi...”. Erotocrit a ajuns, ca Romeo, o jucărie În mîinile soartei. Soarta se cheamă Amorul nebun: „Voi să mă las, dar Amorul mă ține În lanț băgat Mi-a luat Înțelepciunea, simțirile mi-a legat...” ............................................................................... Arde trupul, Îl muncește, ca pe niște cărbuni puși...” Polidor e spirit practic. Dacă Amorul, zice el, are puteri voinicești, de ce n-ar avea și voința asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
mîinile soartei. Soarta se cheamă Amorul nebun: „Voi să mă las, dar Amorul mă ține În lanț băgat Mi-a luat Înțelepciunea, simțirile mi-a legat...” ............................................................................... Arde trupul, Îl muncește, ca pe niște cărbuni puși...” Polidor e spirit practic. Dacă Amorul, zice el, are puteri voinicești, de ce n-ar avea și voința asemenea putri? Recomandă, În consecință, abătutului Erotocrit, ca o terapeutică sigură, vînătoarea: „umblă să te răcorești”. GÎndul lui sănătos este ca tînărul Erotocrit să nu se Întindă acolo unde

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
de lacrămi, dar toate-mi sînt În zadar, Că nu pot să-mi stingă focul, cît de puțintel măcar...”. Un Ienăchiță Într-un vers Însă de 15-16 silabe. CÎntecul purifică („parcă Îmi piere focul și simț că mă răcoresc”), dar Amor nu cedează. Imaginea incendiului cosmic este remarcabilă: „Arde-ntraga lume-n pară, și elementele toate...”. Tema celui de al treilea „consert” (cîntec) este aceea de ordin fiziologic: prăbușirea fizică a subiectului erotic, trecerea de la cald la rece, căderea În leșin dulce

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
reproduc și Îmbogățesc, repet, sumarul CÎntecelor de lume. Apar, din nou, Nina, Anica, Sultana, Elenco și, odată cu ele, imaginea lumii ce se Întunericează, a muncilor În silă, a legii cumplite, vrăjmășești. Să se observe că la Anton Pann suferința În amor are o puternică nuanță de agresiune asupra ființei. Nu este numai un chin dulce, ci și o peire, o pătimire În munci rele. Dealtfel, sentimentul fundamental al acestor CÎntece este acela de Înșelăciune. Pann este foarte sensibil la astuțiile femeii

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
Tema istericalilor din poezia lui Matei Milu, a ghilelei lui Conachi și a femeii modiste din versurile indignate ale lui Stamati și Asachi este tratată de Anton Pann Într-un stil mai arțăgos și cu o viziune mai neagră asupra amorului casnic: „N-a mai rămas, frățioare, Cineva să se Însoare, Că precum cîștig nu este, De vom lua și neveste, Pas apoi de mai trăiește Or În lume pribegește. Că ele nu te Întreabă D-ai negustorie slabă, Ci dă-

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
parabole sînt numeroase În Povestea vorbii: despre căsătorie, despre nevasta care iubește banul nu bărbatul, despre cadîna care sfătuiește altă cadînă să nu-și cumpere un măgar ci să-și ia un bărbat, bărbatul fiind mai vrednic la treburi, despre amor și noroc... Unele, ca aceasta din urmă, au un caracter mai pronunțat liric. Poemul (Povestea ăluia) e o reflecție sprintenă despre atotputernicia amorului și manifestarea oarbă a norocului; „Dar amorul la cîți trece PÎn’la mormînt Îi petrece, Și nici

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-și cumpere un măgar ci să-și ia un bărbat, bărbatul fiind mai vrednic la treburi, despre amor și noroc... Unele, ca aceasta din urmă, au un caracter mai pronunțat liric. Poemul (Povestea ăluia) e o reflecție sprintenă despre atotputernicia amorului și manifestarea oarbă a norocului; „Dar amorul la cîți trece PÎn’la mormînt Îi petrece, Și nici atuncea nu-i lasă, Ca norocul ce nu-i pasă, Ci și pe ale lor oase Varsă lacrimi dureroase, Le ridică monumente, Cele

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
ia un bărbat, bărbatul fiind mai vrednic la treburi, despre amor și noroc... Unele, ca aceasta din urmă, au un caracter mai pronunțat liric. Poemul (Povestea ăluia) e o reflecție sprintenă despre atotputernicia amorului și manifestarea oarbă a norocului; „Dar amorul la cîți trece PÎn’la mormînt Îi petrece, Și nici atuncea nu-i lasă, Ca norocul ce nu-i pasă, Ci și pe ale lor oase Varsă lacrimi dureroase, Le ridică monumente, Cele mai tari elemente, Le zidește chimitire Spre

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
cîntec de petrecere și de iubire petrarchistă din care sensul idealității a dispărut. Multe din aceste cîntece sînt, la origine, producții culte trecute printr-un proces rapid de folclorizare (În mediul periferiei urbane). Publicîndu-le În Poezii deosebite (1831) și Spitalul amorului (1850), Pann le-a fixat formula și le-a reintrodus În literatură. Ele vor circula și vor influența, de aici Înainte, poezia română, purtînd marca stilului său: spectaculos muntenesc, cîrtitor ironic, colorat... 25. Îndepărtîndu-ne puțin pe tema erosului, să observăm

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
adevărat amant cel care disprețuiește anumite luni ale anului, căci ianuarie nu valorează mai puțin decît aprilie sau mai, luni dulci și Înverzite: „L’amour vaut en effet en toute saison...” Primii noștri poeți nu fac Însă deosebirea Între fin ’amor și fals’amor. Ei confundă planurile și amestecă noțiunile. Amorul rafinat urmează un cod foarte precis, acela pe care Îl putem citi, de pildă, Într-un poem didactic-erotic, Flamenca (sec. al XIII-lea). Femeia lasă ochii În jos și, cînd

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
care disprețuiește anumite luni ale anului, căci ianuarie nu valorează mai puțin decît aprilie sau mai, luni dulci și Înverzite: „L’amour vaut en effet en toute saison...” Primii noștri poeți nu fac Însă deosebirea Între fin ’amor și fals’amor. Ei confundă planurile și amestecă noțiunile. Amorul rafinat urmează un cod foarte precis, acela pe care Îl putem citi, de pildă, Într-un poem didactic-erotic, Flamenca (sec. al XIII-lea). Femeia lasă ochii În jos și, cînd Îi ridică, privirea

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
ianuarie nu valorează mai puțin decît aprilie sau mai, luni dulci și Înverzite: „L’amour vaut en effet en toute saison...” Primii noștri poeți nu fac Însă deosebirea Între fin ’amor și fals’amor. Ei confundă planurile și amestecă noțiunile. Amorul rafinat urmează un cod foarte precis, acela pe care Îl putem citi, de pildă, Într-un poem didactic-erotic, Flamenca (sec. al XIII-lea). Femeia lasă ochii În jos și, cînd Îi ridică, privirea transmite durerea dulce a inimii; cînd Îndrăgostiții

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
privesc ochi În ochi ca doi oameni egali simt o mare bucurie În inimă, o bucurie nutritivă și compensatoare; sărutul trebuie să fie delectabil și, În genere, Rațiunea Învață pe Îndrăgostiți că sărutul este „adevăratul semn al Bucuriei pe care Amorul perfect Îl exprimă prin ochi”... Privirea este, deci, elementul fundamental În acest sistem de semne. Prin ochi trece influxul subtil care pleacă din inima subiectului spre inima obiectului erotic sau invers. În poemul citat ochii sînt numiți „la porte claire

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
Privirea este, deci, elementul fundamental În acest sistem de semne. Prin ochi trece influxul subtil care pleacă din inima subiectului spre inima obiectului erotic sau invers. În poemul citat ochii sînt numiți „la porte claire, pure et lumineuse”... În fin amor trebuie să eviți viciile, să iubești sincer, să-ți servești cu noblețe Stăpîna, să fii discret, să nu clevetești, să ceri iertare și să fii recunoscător față de binele și răul pe care ți-l aduce iubirea. Pèire de Monlasur recomandă

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
scrie ușor, dar citită greu. Poezia se deplasează din iatac În natură. Un discurs sincretic. Spațiul securizant: „vîrful de delișor”. Poet al juxtapunerii. Nesațiul familiei. V. Vasile CÎrlova. „Mila” față de lucruri. Poezia ca ușurare a spiritului. O euforie a „dulcelui”. Amorul ca izvor de Întristare. Petrecerea În singurătate. „Valea tristă” și sentimentul securității. O evaziune și un eșec. VI. Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu treapta zero a

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
spre nord. Discursul moral și patriotic. Peisajul lui Bolintineanu, gustul „vălmășagului”. Elementele fantasticului. Balada Domnul de rouă. Masa: locul și timpul meditației. Stînca și spațiul singurătății. Erosul lui Bolintineanu. Regimul farmecului vergural, „Rumeneala”, cartea de vizită a inocenței. Loialitatea ochiului. Amorul magic. Figura «raptuluiă Femeia la vîrsta canonică. Figura mistificației și a sacrificiului. Teroarea retoricii. IX. Vasile Alecsandri. Liniștea, confortul și timpul rău. O recluziune productivă. Soba, focul ceaiul și blana groasă: obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare. Un jurnal de călătorie și o

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele două firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după

[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]