8,976 matches
-
În noaptea de 10 spre 11 aprilie 1959 ne-au suit Într-o dubă și ne-au adus la Râmnicu Vâlcea. Când am ajuns, ne-a făcut percheziție Într-un hol acolo și a venit grefa și ne-a luat amprentele... Și grefieră la penitenciar era fata cu care trebuia să mă Însor io prima dată (zâmbește - n.n.). Și ea a venit și ne-a luat amprentele... Atunci ea avea un frate ofițer de Securitate și am văzut că și ea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcut percheziție Într-un hol acolo și a venit grefa și ne-a luat amprentele... Și grefieră la penitenciar era fata cu care trebuia să mă Însor io prima dată (zâmbește - n.n.). Și ea a venit și ne-a luat amprentele... Atunci ea avea un frate ofițer de Securitate și am văzut că și ea era parcă Împotriva noastră, deși nu făcusem nimic și, vă spusei, ca băiat, am vorbit cu ea, am fost prieteni, trebuia să ne-nsurăm... Și pe data
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din numărul viitor (151) cîteva din „elogiile” unor șefi de instituții: „O cuvîntare care consfințește” (Raluca Mocanu, rectorul Institutului), „Magistrala expunere este un tezaur de idei-forță” (Mihai Holman). „Magistrală” e și pentru Petre Filioreanu, redactorul-șef al ziarului. Ea „poartă amprenta gîndirii creatoare a celui mai revoluționar comunist al partidului nostru”, crede Mihai Ghiurghiu, directorul școlii Interjudețene de Partid. E „un model de înțelepciune și cutezanță revoluționară”, plusează Lucian Agachi, inspectorul general al Inspectoratului Județean de învățămînt. În fine, ultima escaladare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lovineștii... Detest să „exploatez” oamenii - fie și În folosul istoriei literare -, de aceea aș vrea mult ca tot ce vă va fi suscitat În memorie și condei de dialogurile noastre să se materializeze În pagini care să poarte semnătura și amprenta pasiunii dvs. Vă urez, ca unei rude apropiate Într-o „familie” profesională, să vă simțiți mai bine, să puteți lucra și să vă consolidați reputația cuvenită. Doresc o sănătate mai bună și soției dvs. Pe curând, cu toată prețuirea, Gabriela
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a circula și peste hotare. A doua zi, la 11 februarie 1980, am fost chemați cu toții la sediul Securității din Timișoara, unde am fost reținuți din nou ore în șir, pentru a da declarații, după care ni s-au luat amprente și am fost fotografiați. După toate acestea am fost lăsați liberi, iar eu am fost invitată împreună cu soțul și părinții la șeful serviciului de pașapoarte din Timișoara, unde ne-am prezentat pe data de 21 februarie 1980. Ni s-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scriitorului În exil. Ritmul de apariție a volumelor sale este aproape cel de altădată, romanele noi validează o viguroasă nouă etapă de creație. Ceea ce remarcase Paul Georgescu cu peste două decenii În urmă, anume „modernitatea relațiilor și a problematicii” ca amprentă prin excelență contemporană a scrisului său, Își află În romanele recente o admirabilă limpezime, acuitate, originalitate, profunzime. „Autenticitatea minuțioasă, participativitatea simpatetică, impresia adâncă de real”, cum spunea criticul, se regăsesc Într-o tematică lărgită, În care problematica timpului nostru (și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi greu de ignorat, chiar și de către nu puținii săi adversari sau de către cei care considerau că Orenștein nu trebuia, tocmai el, să abordeze tematici de prea gravă portanță și importanță națională. Ampla și coerenta sa operă, de o amprentă inconfundabil și definitiv românească, desfide, prin temeinicie și luciditate, asemenea resentimente. Autorul era, de altfel, conștient de ele. Lucrase, toată viața, În pofida și Împotriva lor. Chipul său emaciat de lecturi, trupul Încremenit, și În sacra sâmbătă, pe scaunul legământului cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Goethe: „să accezi doar la plenitudinea vieții umane”. De fapt, tocmai În așa-zisa „plenitudine” și Într-o convențională percepție a existenței umane nu era Musil interesat, chiar dacă realitatea cotidiană furnizează adesea prozei sale surprinzătoare și magistrale observații „realiste”. Amprenta scrisului lui Musil vine, Însă, din scrupulul lucid cu care radiografiază invizibilul și imperceptibilul, finețea introspecției În profunzime a individualității, văzută ca o discontinuă interrelaționare complice dintre multiplele euri care compun și recompun identitatea umană. Însuși numele „Claudine”, susține În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În Lumea Nouă, țara-continent care, cum spune Gertrude Stein, este „veche” doar și tocmai pentru că a intrat prima În secolul XX. Poate și din acest motiv, America permite o estimare mai destinsă a modernității, asupra căreia și-a pus o amprentă decisivă. Mobilitatea, energia histrionică, pionieratul și prospețimea anistorică nu prea Îngăduie aici răgazul retrospectivelor interogative. Supremația autoritară a prezentului „face”, reface și redefinește continuu, firesc, civilizația. În democrația populară, multirasială a imigranților lumii, idealul nazist al supremației rasei este o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fereastra unui birou al plantației de zahăr sau contemplând cimitire islamice.” Pentru Kafka, salvarea prin autodistrugere păruse, dintotdeauna, de un burlesc extrem de atrăgător. „Ceea ce numesc nebunie este ideea că Tibetul ar fi departe de Viena” - astfel de formulări Îi poartă amprenta. „Citesc o carte despre Tibet; la o descriere a unei așezări de munte, aproape de granița tibetană, inima mea devine dintr-o dată grea, acest sat pare deznădăjduit de pustiu, atât de departe de Viena. Ar fi chiar, cu adevărat, așa departe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
metafizic”, tatăl-copil este o sinteză Între Atena și Ierusalim. Un cavaler neobosit al improvizației, un glorios bufon al ezotericului, spion neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă mantia alchimistului experimentator? Perpetuu neînțeles de prozeliții eșuați În simpli spectatori blazați, August Prostul proiectează, pe peretele fantomatic al scenei, umbra profetului care n-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înfățișare. Definitivul provizorat din timpul ororii se perpetuează În lumea „de după”... Totalitarismul dinainte și de după supraviețuire i se pare la fel de lipsit de sens, toate situațiile totalitare la fel de lipsite de sens, că viața supușilor, indiferent de ce parte s-ar situa, poartă amprenta aceleiași lipse de sens. „Ipotezele totalitarismului sunt firesc Întemeiate pe Nimic.” Și totuși... deși „călău și victimă servesc aceluiași scop al sistemului totalitar”, iar „Profesorul” Își validase independența În chiar gheara totalitară, deci aparținea aceluiași totalitarism fără sens, „fapta În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oricare dintre contemporanii săi că lumea trăiește sub amenințarea de a se prăbuși În hăul dezastrului. George Koves vedea lagărul ca o realitate a „predeterminării”, Înăuntrul căreia funcționează alte predeterminări. Confratele său, B., confirmă că viața post-Auschwitz poartă și ea amprenta unei negre predeterminări. În acest context, „arta catastrofei”, dacă o putem numi așa, confruntă insolubile contradicții. Deși creația, ca parte a vieții, a continuat după Auschwitz ( În pofida prezicerii lui Adorno), „tema” Holocaustului Îngrădește sever, prin predeterminare, când nu și refuză
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
facă cu crengile Încâlcite ale unui copac, transformându-le În linii orizontale și verticale”. Prin această „geometrizare”, regizorul ar fi restabilit adevărul profund al cărții: În film, Spino este „aceeași persoană ca și cadavrul pe care Îl cercetează, până și amprentele lor digitale se revelează identice”. Incitanta descoperire stimulase dorința necunoscutului de a se adresa regizorului, relatându-i cum l-a cunoscut pe Antonio Tabucchi În 1981, Într-o librărie din Genoa. Bărbatul Între 35 și 40 de ani, slab, mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cosmic”, al lumii Întregi, ascuns În anonimitate la fel ca și În celebritate, Își joacă identitățile succesive și Înlocuitoare, combinație parodică de măști și clișee, surogate și alterități. Semnificativă rămâne, tocmai de aceea, frecvența cu care apar, În opera artistului, amprentele și chipurile făcute din amprente. Legitimațiile, ștampilele, diplomele, semnăturile, „oficiile poștale” (din Charlotte - North Carolina, Nashville - Tennessee, Kansas, Missouri, Lynchburg - Virginia, până la cel de pe Canal Street, downtown New York, a cărui imagine mi-a și dăruit-o). În „Passport Photo” 1953
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În anonimitate la fel ca și În celebritate, Își joacă identitățile succesive și Înlocuitoare, combinație parodică de măști și clișee, surogate și alterități. Semnificativă rămâne, tocmai de aceea, frecvența cu care apar, În opera artistului, amprentele și chipurile făcute din amprente. Legitimațiile, ștampilele, diplomele, semnăturile, „oficiile poștale” (din Charlotte - North Carolina, Nashville - Tennessee, Kansas, Missouri, Lynchburg - Virginia, până la cel de pe Canal Street, downtown New York, a cărui imagine mi-a și dăruit-o). În „Passport Photo” 1953, amprenta În formă ovală a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și chipurile făcute din amprente. Legitimațiile, ștampilele, diplomele, semnăturile, „oficiile poștale” (din Charlotte - North Carolina, Nashville - Tennessee, Kansas, Missouri, Lynchburg - Virginia, până la cel de pe Canal Street, downtown New York, a cărui imagine mi-a și dăruit-o). În „Passport Photo” 1953, amprenta În formă ovală a chipului uman este completată de guler și cravată Într-o rezultantă mai adecvată a obișnuitei fotografii de pașaport, emblema exilatului. Solitar a fost și a rămas Saul Steinberg nu doar În volutele spectaculosului său traseu existențial
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu știa să citească, sau nu știa înțelesul cuvântului „partizan”. Cine atunci, în libertate, ar lua acest caz în cercetare și să se afle adevărul asupra morții lui Nicolae Petrașcu? Dacă lucrând cu mănuși de gumă ca să nu se vadă amprentele, l-a executat pe Nicolae Petrașcu cel venit din București? Timp era suficient până veneau ai casei de la serviciu, în plus păzeau și în exterior să nu apară nimeni până ar fi operat ei. Un fapt ca cel de jos
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
luat ceainicul emailat și ceștile și s-a dus să le spele. Când a reapărut, era îmbrăcat într-un palton albastru din material aspru. Părea un albastru sfâșiat dintr-un colț de cer, peste care timpul își lăsase cu prisosință amprenta, ștergând urmele altor amintiri. Bibliotecara rămase în picioare în fața sobei din care scosese cărbunii. O preocupa ceva. Nu ești de prin părțile locului? mă întrebă ea brusc, de parcă atunci și-ar fi amintit de prezența mea acolo. — Nu sunt. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
popularitate, m-am grăbit eu să intervin. — Așa e, n-a fost deloc băgat în seamă. Și nici lucrarea nu a apărut într-un moment tocmai fericit. Rivalitatea dintre Universitatea Moscova și Universitatea Leningrad din cadrul Academiei și-a pus puternic amprenta. Universitatea din Leningrad, cu „viziuni nedialectice“, era tot timpul aspru criticată. Cu toate acestea, descoperirea unicornului de către Petrov nu a trecut chiar neobservată, cu atât mai mult cu cât supoziția lui era foarte bine întemeiată și probele evidente. O seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În spatele bucătăriei am văzut rămășițele unei fântâni din piatră. Fusese astupată cu pământ și năpădită de buruieni. Oare fostul proprietar o fi astupat-o? M-am așezat pe marginea fântânii, m-am rezemat de piatra pe care-și pusese vremea amprenta și-am ridicat privirile. Dinspre coama de nord bătea un vânt care făcea să foșnească crengile copacilor din jur. Printre ele se zărea o pată de cer în formă de semicerc. Un nor gros și negru își croia drum printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pereții albi. Geamantane, valize, genți. Într-unul din ele am văzut o mașină de scris și o rachetă de tenis. Cea mai mare parte a camerei era ocupată de sacoșe de diferite mărimi. Peste o sută, cred. Vremea își pusese amprenta pe ele prin stratul gros de praf care le acoperea. Nu știu prin ce împrejurări ajunseseră acolo toate, dar ar fi fost imposibil să o iau pe fiecare la mână. M-am aplecat și am ridicat capacul cutiei în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prea adânc, iar în mijlocul lui trona un trunchi uriaș de copac, pălit de vreme. Pe el se așezaseră două păsărele albe care ne priveau atent. Zăpada era înghețată și ghetele noastre nu lăsau urme. Iarna cea lungă își pusese puternic amprenta. Singurii care au reușit s-o înfrunte au fost copacii uriași care-și înălțau crengile spre cerul înnorat. După ce-am intrat în pădure, ni s-a părut că auzim niște sunete ciudate. Semănau cu cele produse de o briză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
meleagurile încărcate de amintiri ale fiecăruia dintre privitori. Descrierea peisajului este pudică, nimic nu-ți dă impresia unei manifestări dure în exercițiul compunerii. Și tocmai prin aceasta pictura lui Ionel Spânu se evidențiază. Există peisaje cu case, peisaje,,personalizate”, cu,,amprentă umană”în altele, totul se depersonalizează, imaginea devine pură, virgină, aproape mistică. Starea de spirit a domnului Ionel Spânu se,,vede”din peisajele sale. Nu există zbucium (cel puțin exterior), încordare, ci doar liniște. Poate o liniște de dinainte de furtună
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
par generate de sugestiile prezente în Datoria, care deschidea volumul de debut. Poemele sunt scenarii alegorice despre moarte, despre copilărie și trecere, hrănite în profunzime de acea violență care transpare încă din prima carte și care aici erupe nestăvilit, purtând amprenta unui expresionism întunecat. SCRIERI: Gramatica morții, București, 1995; El-Roi, București, 1997. Traduceri: Helen și William McAlpine, Povești și legende japoneze, București, 1998; Barbara Léonie Picard, Legende, povestiri și basme franțuzești, București, 1999; Robert van de Weyer, Islamul și Occidentul, București
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]