11,066 matches
-
fie una care unește oamenii, eu tac, am lăsat-o în urmă pe Gheula, nu mă uit înapoi, nu pot decât să îmi imaginez câte eforturi disperate se depun în jurul ei pentru a-i salva viața, medicul acela tânăr se apleacă deasupra trupului îmbibat de fum și durere, iar în timp ce mă gândesc la dragostea aceea sufocantă a ei, la viața aceea plină de amărăciune și otravă, nici nu mai știu ce anume să îi doresc. Când ajungeam acolo, în primele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atâta timp cât a fost sănătos, cu siguranță că de astăzi înainte nu voi mai putea, porțile vieții mele s-au închis, nimic nu mai poate ieși de aici, dar nici intra, iar când mă privesc în oglinda liftului, văd o siluetă aplecată deasupra unui pat îngust, cu părul în dezordine, privirea îngrijorată și cercuri negre în jurul ochilor de la machiajul întins, de parcă aș fi primit un pumn în față, mi se pare că nu mai știu ce să îmi doresc nici măcar mie. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se trezește arzând toată din pricina febrei, o pun pe pieptul meu, sufocându-mi dezamăgirea, ea este zguduită de frisoane, iar eu de dor, Udi se întoarce seara îngrijorat, ce s-a întâmplat cu dragostea mea mică, întreabă el și se apleacă deasupra ei, sărutând-o pe frunte. Doctorul spune că nu este decât o răceală, îl informez eu în grabă, el scoate din geantă o păpușă pe care o cumpărase pe drum și încep amândoi să se joace, păpușica este bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pragul ușii, înaintând către noi în scaunul cu rotile, cu capul dat pe spate, privind într-o parte, cu fața palidă și ascuțită, părea că devenise prizonierul bătrâneții în timpul acestei ore în care fusese plecat, mă ridic în grabă, mă aplec deasupra lui, ca și cum ar fi fost un prunc în landou, cum a fost, Udighi? și el mormăie, abia mâinedimineață vom avea rezultatele, parcă și corpul i s-a împuținat, umil, eu îl întreb preocupată, a durut, iar el spune, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu suspin, dar nici nu mă ajuți. Noga îl sărută cu dragoste pe obraz, tati Ughi, îi șoptește ea, ca atunci când era micuță, vreau ca mâine-dimineață să te ridici din pat și să mergi ca înainte, bine? Iar eu mă aplec și îi sărut buzele, te iubesc, Udighi, vei vedea cât de bine ne va fi după ce te vei însănătoși, iar el încuviințează printr-un gest al capului, pierzându-și răbdarea, părul lui uscat îmi umple palmele de electricitate. În cadrul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine, eu încerc să ignor acest lucru, a trecut vizita medicului, întreb eu, iar ea mă oprește în fața ușii salonului său, este interzis să intrați acum, dau un pas înapoi, perdeaua este trasă în jurul patului său, o siluetă impunătoare stă aplecată deasupra lui, acum are loc consultația? Da, îl consultă psihiatrul, spune ea aproape fără voie, privindu-mă sarcastic, eu mă sperii, de ce, ce a făcut? Suspiciunea ei mă învăluie pe loc într-un sentiment de vinovăție, iar ea spune, medicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rușinoasă acasă, aproape la fel de neașteptată ca și plecarea, cu o zi înainte. Ochii lui sunt înfricoșați, asemenea ochilor micuței Noga, atunci când am adus-o acasă, eu ședeam pe bancheta din spate, ținând-o pe genunchii mei, Udi conducea în tăcere, aplecat de spate, eram cu toții ca o vază spartă atunci, o mână de cioburi tânjind să se reunească, și poate că acum se va întâmpla în sfârșit, poate că acum ne vom reuni din pricina bolii sale, îi mângâi mâna, Udighi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mintea lui bolnavă, ne putem descurca și singuri. Nu exagera, astfel de lucruri li se întâmplă tuturor, aici sau aiurea, important este că a trecut, important este că suntem acasă, spun eu sigură pe mine în timp ce coborâm din mașină, mă aplec deasupra lui, iar el se agață de gâtul meu și se ridică, merge atât de încet, parcă ar înainta cu ultimele puteri, se sprijină de mine cu membrele sale slăbite, cu privirile în pământ, nedorind să își arate neputința, eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
își face apariția, ca și când ar urca dintr-o fântână adâncă, legănându-se într-o găleată, dorința densă și vâscoasă, și îi strâng trupul între coapsele mele, nu îmi mai pasă dacă se trezește din somnul lui de om beat, mă aplec peste el și sânii mei plutesc înăuntrul gurii lui deschise, iar el îi linge, își înfige dinții în sfârcuri, legându-mă de el cu o funie a durerii, îndesându-mi întreg trupul în gura lui, trupul meu obosit, epuizat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acul ei era adânc înfipt în mine, a mai fluturat o dată din aripi, apoi a căzut, și eu am strigat speriată, scoate-mi acul, tati, ce aștepți? Nu îl găsesc, se bâlbâie el și mă așază pe nisipul cald, se apleacă deasupra mea, are maxilarul deplasat în afară, ca un boxer, deasupra unor obraji plini și îmbujorați de copil, nu îl găsesc, fratele meu întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi vor răscoli întreg corpul în căutarea acului, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dus dintre toți, nimeni nu se apropia de el, iar de acum eu și el vom fi tovarăși ai unui destin dezgustător, apoi mă cuprinde un val de ură, atât de violent că se învârte totul în jurul meu. Mama se apleacă deasupra mea cu o expresie de îngrijorare pe chip, n-ar fi vrut să-i dau toate planurile peste cap, dar eu m-am întors cu fața la pământ, să nu îi mai văd chipul frumos și îngrozitor, scormonesc pământul cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tău, nu deschide o prăpastie între noi, întotdeauna ți-ai dorit asemenea nopți, să ne învelim în straturi de dragoste, ca niște haine călduroase într-o zi rece de iarnă, de ce tocmai acum îți întorci fața de la mine, apoi mă aplec din nou deasupra robinetului, beau și beau și mă umplu de furie, ca și când o apă diavolească și întunecată ar curge prin el, nici o vorbă nu mai ajută acum, nu știe să aprecieze bunătatea, ca un copil care își strică jucăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un mare efort pentru a le scoate, doar câteva rochii largi îmi stau cu rușine la dispoziție, sunt gata, o trag pe Noga afară, hai, te duc eu, să nu întârzii, din pragul ușii le arunc o privire, Zohara se aplecă asupra fetiței care încă doarme, părul îi este împrăștiat peste tot în coș, negru și ondulat, rochia aproape că-i atârnă pe corp, el își pleacă privirile, evitându-mă, dar eu spun, mulțumesc, Zohara, la revedere, mi-e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
casei părăsite, le observ urmele de afară, înconjor casa în care mi-am petrecut copilăria. Aici era un prun cu fructe roșii, iar lângă el, unul cu fructe galbene, noi îi numiserăm soț și soție, pentru că odată cu trecerea timpului se aplecaseră unul asupra celuilalt, coroanele lor înțesate de frunze se uniseră și se împletiseră atât de tare, încât numai vara îți puteai da seama care era diferența dintre ei, în funcție de culoarea fructelor, atunci știam care creangă aparține prunului cu fructe galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un arțar uriaș, care strălucea primăvara precum soarele, aurind visele noastre. Iată și terasa murdară, cu vedere spre munții albaștri, înlănțuiți asemenea unui colier de pietre de safir, aici ședea tata după-amiaza în pantalonii săi kaki scurți, picior peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor acelora, cu brațele încărcate de pui de pisică. Tot timpul se nășteau pisoi în pustiul acestei câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arunce, dar nu vrea și, într-adevăr, îmbrăcat cu el arată ca un tinerel, proaspăt și slăbuț, pare dintr-odată mult mai tânăr decât mine, pare sănătos, medicina aceea orientală antică îl vindecase într-o clipă. Noga stă lângă el aplecată deasupra tejghelei de marmură, taie roșii, buzele ei sunt încordate din pricina efortului, totul este greu pentru ea, să nu scape roșiile, să nu își taie degetul, dar ochii îi sunt larg deschiși, plini de fericire, îi privesc mută de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alta! Privesc tristă pătura care îl acoperă, carourile negre și roșii îi filtrează cuvintele, au dreptate carourile acestea, ce mi-a venit să îl învăț cum să gătească tocmai acum, în prima zi în care a coborât din pat, mă aplec deasupra lui pentru a-l îndupleca, dar în clipa aceea se aude un strigăt venind din bucătărie, mami, ceva arde, iar eu ies din cameră, flăcările au cuprins marginile tigăii negre, totul arde, acum nici eu nu mai pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clipa în care m-aș apropia de ea, însă iată că ușa se deschide, iar eu o privesc plină de milă, îi vine atât de rău, de ce o forțasem să probeze, picioarele ei sunt mult prea groase, umerii îi sunt aplecați, este cu totul altfel, nu este ca Șhira sau ca Meirav, nu poți pune pe ea o rochie și să o faci să devină asemenea lor. Cum îmi vine, întreabă ea plină de entuziasm, vrea deodată să îmi facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Este tăcut, moderat, nu se plânge de nimic, nu cere nimic, ne continuăm viețile precauți, într-un fel complet diferit de modul în care trăiserăm până atunci, clocotind de furie, aducându-ne injurii unul altuia, iar eu, care dintotdeauna fusesem aplecată spre reconciliere, încercam să privesc toată această situație ca pe o binecuvântare, deși de multe ori nu face decât să îmi stârnească teama, dar imediat mă liniștesc, încearcă doar să se schimbe, să se curețe de cicatricile vieții sale anterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se va trezi de dimineață, ce să îi spun, cum să stau în fața ei, trebuie să îi găsesc scrisoarea, să o ascund de ea până ce îmi revin, mă îndrept împleticindu-mă spre camera ei, din pricina faptului că stătusem prea mult aplecată peste balustradă, îmi este greu să îmi îndrept spatele, așa că merg aplecată, asemenea omului primordial, prin peșteri, intru încordată în cameră, îmi fac loc printre grămezile de haine, printre caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi ating părul, un sex îmbătrânit, înghețat, un animal păros și trecut, îmi încordez buzele jignită, este al lui, îmi amintește de el, de degetele lui, de limba lui, ce am eu în comun cu el, fug la baie, mă aplec deasupra vasului de toaletă și eliberez un val de griș fierbinte, ca un dragon ce-și varsă focul urii împotriva celor ce vin să-l nimicească. Capitolul cincisprezecetc "Capitolul cincisprezece" El nu va mai urina niciodată aici, îi spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă învelesc în prosopul umed, nu va veni, somnul, nu îmi dă nici o clipă de liniște, nu va veni, dar din câte se pare ajunsese în cele din urmă, mai este încă destul timp, iată fața palidă a lui Noga aplecându-se deasupra mea, mami, este deja târziu, șoptește ea, eu mă ridic dintr-o singură mișcare, capul meu aproape că îl izbește pe al ei. Cum rămâne cu scrisoarea, mă sperii eu, nu am reușit să o distrug, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în siguranță, iar în afara grădinii, pe bulevardul zgomotos și periculos, mami și tati nu îmi dau voie să ies, pentru că nu are cine să aibă grijă de mine, acum nimeni nu mai are grijă de mine, o frică monstruoasă se apleacă asupra mea, își lipește palmele de pat, îmi trage trupul dedesubtul ei, gura ei respingătoare este deja înăuntrul gurii mele. Ce se va întâmpla acum cu mine, nu am fost niciodată singură, întotdeauna am fost împreună cu el, împotriva lui, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
merge, nu pot sta pe picioare, iar secretara spune, s-a purtat ca o eroină tot timpul, dar în brațele lui mami ne vine imediat să plângem, nu-i așa, dulceață? Ne place să o îngrijorăm pe mami, eu mă aplec și încerc să o ridic, numai să plecăm odată de acolo, brațele ei slăbite se încolăcesc înfricoșate în jurul gâtului meu, asemenea lăbuțelor unui animal rănit la vânătoare, trupul ei este fierbinte și greu, o strâng în brațe și înaintez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
conduc repede spre camera lui Noga, ghidul trist al unei excursii extrem de scurte, o întinde pe pat, își șterge sudoarea de pe frunte, pe degetul său strălucește o verighetă ce pare extrem de nouă, ca și când s-ar fi căsătorit abia ieri, mă aplec deasupra lui Noga, am ajuns acasă, îi șoptesc, iar ea suspină, mă doare capul, vreau să dorm. Dormi, îi sărut obrazul roșu, când te vei trezi, te vei simți mult mai bine, îi scot pantofii, o acopăr cu o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]