8,699 matches
-
în anul 395, el fiind ultimul împărat al Imperiului Roman unit, era firesc ca Imperiul Roman divizat să conducă și la divizarea bisericii creștine. Chiar dacă aceasta a rezistat peste șase secole la unele dificultăți insurmontabile, cu un Imperiu Roman de Apus destrămat de puzderii de triburi, mai ales germanice. Papa Leon al IX-lea (1049-1054) și patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie (1049-1058) au desăvîrșit ruptura în anul 1054, cînd a avut loc așa numita Marea Schismă. Gîndurile mele erau provocate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la visare. Acoperișul a ruginit, hornurile sînt ca vai de capul lor. Scările sînt ciobite și mîncate de timp și intemperii. Ușile din stejar s-au înnegrit, dar sînt încă funcționale. Clanțe vechi și broaște confecționate de artizani, de mult apuși. Întîrzii pe dinafara casei, iscoditor și visător. O bancă sub un nuc își țipă vîrsta matusalemică. Se mai poate sta pe ea. O fi fost mai veselă odinioară? Vreo domniță, vreo carte, un evantai cumva? Rochia o fi fost albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru care a fost multă gâlceavă. Mai întâi, Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod, la 25 aprilie 1713 (7221), a judecat pricina iscată între mai mulți călărași și Hristarh, egumenul de la mănăstirea Zlataust. Călărașii susțineau „că acea seliște de la Prisăci, coasta dinspre apus, nu iaste dată de Duca Vodă...mănăstirii lui Sfeti Ioan Zlataust nici de alți domni, ce iaste dată părinților lor, fiind călărași, ca să șadză acolo și să se hrănească...și călugării o au împresurat-o cu mare nedreptate arătându-ne
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1682 o tipografie, care a tipărit cărți grecești.Era singura tiparniță de acst fel din întreg răsăritul. Si uite așa vremea a trecut peste mănăstirea Cetățuia și ceva-ceva din prezicerea lui Mahomed al IV-lea s-a produs. Zidul dinspre apus s-a prăbușit odată cu buza dealului pe care se sprijinea. - Mănăstirea Cetățuia a urcat treptat. Odată cu secularizarea însă, călugării au plecat aiurea și a început ruinarea ansamblului mănăstiresc, așa cum se întâmplă cu tot ce este părăsit. Curtea mănăstirii era pustie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ce țin dughene la podul ulițelor. Si iată, dară, că ne-au înștiințat dumnealui că s-au găsât loc de treaba lor, a misărnicilor și i-au aședzat pe locul sfintei mănăstiri Barnovschii, ce iaste de la poarta mănăstirii, dincoace, despre apus, unde și egumenul...sfințiia sa chir Paisie, arhimandritul primindu-i cu voie lui și cu folosul mănăstirii, au cheltuit câțiva bani, de au făcut șoproane, ca să încapă cu toții și alte damuri pentru ținere vitelor și a cărnii, cu de toată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
niscaiva pâne domnească hotărâm...venitul morii...să dea nesmintit ca să nu se păgubească mănăstirea de venitul său.” Si să știi, dragule, că locul nu era de câțiva stânjeni, ci se întindea pe”tot șăsul și cu matca Bahluiului...și despre apus pănă unde se împreună cu hotarul mănăstirii Gălății și cu hotarul mănăstirii Frumoasa dimpreună cu tot vadul.” - Pe măsură ce mănăstirea aduna pământuri sub diverse forme: vii, livezi, prisăci, aveau nevoie de oameni care să le lucreze. De unde îi luau, mărite Spirit? - Am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de fiecare dată, duduița mă servea cu câte o prăjitură, dulce sau bomboane cu ciocolată. Cum bine știi, școala era în mijlocul satului, la drumul mare, cum îi spuneam noi căii de comunicație ce tăia în două Pungeștiul - de la răsărit la apus - și era împrejmuită de o grădină. Îmi plăcea mai ales mica plantație cu pomi fructiferi din partea de est a grădinii, unde eram învățați, printre altele, cum să altoim pomi. - De către domnul profesor Isailă, intervine prietenul de demult. - Din păcate, nu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și în Bogdana, ce o îndrăgea foarte mult în fiecare an, unul din locurile ce i-a purtat pe brațe copilăria. Totul era un alb imaculat după ninsorile ce se dau înaintea Crăciunului, iar câmpul lucios în bătaia soarelui, spre apus, îi amintea de rochiile de mireasă ale domnișoarelor, simbolizând puritatea, virginitatea lor. Dar iată și alte locuri ce în copilărie erau foarte folositoare gospodarilor, pentru gospodăriile lor: Capul Dealului, de unde sătenii și târgoveții săpau găuri adânci, atât pe dreapta cât
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Nu era un elogiu „vitalist“ al existenței comune, ci o invitație la asumarea exigentă a fiecărei experiențe de viață (de la artă și ritual la mâncare și îmbrăcăminte), din pers pec tiva actului spiritual care o instituie. În genere, și la Apus, și la Răsărit, se socotește că lumea nu are sens decât pe fundalul unei ordini meta-lumești, care o justifică și o orientează. Lucrurile „importante“ sunt punctul de fugă al accesoriilor, „mântuirea“ lor. Fără prezența lor hieratică, totul se pierde în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
parte din lucrările lui Voltaire au început să pătrundă în spațiul moldav, figurând printre cărțile preferate ale unor tineri boieri, ce vor intra în bibliotecile acestora 61. În cadrul familiei Balș au existat biblioteci cuprinzând volume editate preponderent în tipografii din apusul Europei, așa cum dovedește inventarul unei asemenea biblioteci rămase la conacul de pe moșia Galbena, în 1840, în urma decesului logofătului Ioan Balș62. Interesant este și faptul că cele peste o mie opt sute de volume ale bibliotecii au fost organizate pe XXIV de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
iar desfășurarea procesului de învățământ se baza, în principal, pe memorarea mecanică de către elevi a celor predate 171. La aceasta se adăuga pregătirea insuficientă a preparanzilor, ceea ce dădea imaginea unei școli teologice de un nivel mult inferior celor catolice din apusul monarhiei sau față de Seminarul greco-catolic din Lemberg, fostul Colegiu vienez Sf. Barbara, mutat în anul 1784 în capitala Galiției 172. În fața acestei situații cu totul nemulțumitoare în care se afla această instituție de învățământ teologic, șeful forului politico-administrativ al Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
În Rusia, dispusă să Îndulcească absolutismul cu ceva reforme. Mendeleev a fost astfel contemporan cu țarul reformator Alexandru al II-lea. Rusia lui Turgheniev, Cehov, Tolstoi, Dostoievski, Ceaikovski, dorea să devină și o putere culturală și-și trimitea fiii În Apus să Învețe, ca apoi să Învețe. Așa că tânărul Mendeleev, remarcat deja ca student când, În prima sa lucrare, pusese deja bazele operei sale capitale, anume că elementele chimice pot forma grupe pe baza proprietăților lor, tânărul Mendeleev deci, ajunge pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nistru am rămas primii născuți. Că de fost, am fost până la Bug, adică până acolo unde Burebista a avut ce aduna - traci nordici - sub sceptrul său. Dar o presiune constantă, veșnic de la răsărit, exercitată două mii de ani, a bejenit spre apus românimea de peste Nistru, chiar dacă doar parțial. Și am ajuns acolo minoritari; ba chiar și dincoace de Nistru, adică acolo unde Ucraina nu-și vrea atinsă, nici măcar În perspectivă, integritatea teritorială, croită pe pământul altora, al nostru adică. Ce se va
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evoluție, negentropizare. Vânatul lui sunt animalele handicapate, de boală ori ereditate care, altminteri, ar transmite boala sau ereditatea tarată restului consângerilor. Și astfel, trofeele de vânătoare de la noi provin de la animale cu o treime mai mari decât acelea din civilizatul Apus care a exterminat demult „dăunătorul“ lup... Apus care nu știa că doar pe „oaia care nu-și poate păzi lâna o mănâncă lupul“... Mai mult, el este un element de echilibru În ecosistem, chiar dacă și Împotriva noastră care favorizăm, prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de boală ori ereditate care, altminteri, ar transmite boala sau ereditatea tarată restului consângerilor. Și astfel, trofeele de vânătoare de la noi provin de la animale cu o treime mai mari decât acelea din civilizatul Apus care a exterminat demult „dăunătorul“ lup... Apus care nu știa că doar pe „oaia care nu-și poate păzi lâna o mănâncă lupul“... Mai mult, el este un element de echilibru În ecosistem, chiar dacă și Împotriva noastră care favorizăm, prin păstorit, unele animale - oaia, de exemplu - În defavoarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai precis leafă, e mai ieftină decât armura, mai ales că aceea Îl face pe luptătorul căzut de pe cal client sigur al rafinat de macabru denumitului „merçi dieu“, stiletului strecurat de adversar printre zăbrelele chivărei. Cam ce-au pățit cavalerii Apusului la Nicopole... Dar cei scăpați de acolo au aflat de la armurierul care le Îndrepta săbiile și platoșele, că loviturile le primiseră pe piept, nu pe picioare. Și renunță la oarece greutate păstrând doar cuirasa și, desigur, chivăra. Înseamnă asta un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe zei să fugă unde văd cu ochii, lăsând locul unuia venit din lume, dar care se mulțumește cu mai puțin. Adică cu ceea ce Îi oferă Bizanțul: zidul din cărămidă, nici măcar piatră, a cărei estetică, finisare, e doar ordonarea asizelor... Apusul continuă Însă să ofere zeului zidul din piatră fasonată al catedralelor. Și astfel istoria Bizanțului e aceea a pierderilor, Încununată cu a Constantinopolului Însuși. Obosit de atâtea războaie, turcul inventează tencuiala, menită a Înlocui ieftin placarea, mozaicul, fresca care până
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
orice legumă; de unde și vorba cu ceapa degerată care nu mai face un ban... Și ați văzut carne dezghețată care să se chifligească? Argumente mai am, dar vreau să mă Întorc la post. S’au găsit și călugări mai inventivi; Apusul profita de credința medievală În „generația spontanee“, tot de la Aristotel citire: cică, din ghinda căzută În apă din stejarii de pe mal, apar rațe și gâște. Plante deci, și să tot postești... Ca și cu ciupercile, În care prevalează proteina, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mări de odinioară, cu o compoziție cu totul deosebită, deci incompatibilă vremurilor de astăzi. Sunt tentată și să-i fericesc, de pildă pe franțuji ori italieni, aceia care Își extrag sarea din marea contemporană, compatibilă compozițional deci. Poate de asta Apusul, acela care n’a stat nicicând sub vreo veche mare, nebeneficiind deci de sarea acelor vremuri, a progresat, În acord cu evoluția lumii, iar acest Balcani a tot bătut pasul pe loc. Și totuși. Tot ce e prea mult strică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fatidică de 28 iunie i-a devenit, Întru neuitare, zi națională. Fatidică și pentru că, sub protecția semilunii, locul deznădăjduitei rezistențe, purtate prin excelență În inima țării, a fost insidios infiltrat, secol după secol, de alți străini, de astă dată dinspre apus, Între timp islamizați dovadă a oportunismului -; oportunism care, dublat de o mentalitate de clan prădător, primitivă dar rămasă În actualitate până astăzi, i-a facut, pe lângă rezervorul gărzii sultanului, pe acela al mercenarilor arnăuții pentru Întreg Balcaniul, iar acum al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spun În fiecare noapte, erau buni la altceva. Dacă n’ar produce profit pentru americani, ca deunăzi În Irak, plătit, de astă dată cu sânge sârb. Sânge sârb, al unui popor eroic, devenit iarași a câta oară? victimă a politicii Apusului, ca’n toată istoria sa, Începând cu fatidicul Kosovo Polije. NATO, În ultima zvâcnire a agoniei, poartă un război nu Împotriva zisei și damnatei de el dictaturi miloșevice și chiar așa de-ar fi, nu contează culoarea politică a celui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
punct de vedere). Dar Rusia, Încolțită de NATO, n’ar susține oare Unirea Basarabiei cu o Românie neutră? S’ar putea chiar să oblige. Suntem În calea răutaților, dar ele pot fi exploatate. Ca factor de echilibru, chiar În viziunea Apusului, Rusia nu va pieri, cel puțin În viitorul previzibil. Nici România nu se va muta. România e Însă o țară mică, condamnată cel puțin cât vor exista mari puteri la apartenența la o sferă de influență, iar cea rusească e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pieri, cel puțin În viitorul previzibil. Nici România nu se va muta. România e Însă o țară mică, condamnată cel puțin cât vor exista mari puteri la apartenența la o sferă de influență, iar cea rusească e mai aproape. Îndepărtatul Apus n’a fost nici el prea culant cu noi, à propos de garanțiile oferite după primul război mondial, ca să avem prea multă Încredere În el. Și-apoi, nimeni nu dă nimic pe degeaba (care o fi prețul?). Între două rele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dimpotrivă, suntem un popor care și a cam restrâns teritoriul, nu și numărul, de la Burebista Încoace; rea ar fi fost extinderea, precum au făcut-o rușii. România va scăpa, chiar dacă a creat, printr’o politică prea plecată când răsăritului, când apusului - servitutea de țară mică! - destule precedente care i se pot Întoarce Împotrivă. Cu România e Însăși Natura, care Îi oferă un mediu unic, singular pe mapamond: esența, adică apa, care udă Întreaga românime, izvorăște din Carpați și atât, precum spițele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
voi pe lume câtă vreme mai rămân De aceea, dragii tatei, în acest din urmă ceas, Țara mea cea mult iubită grijii voastre am s-o las! Astfel a grăit bătrânul, apoi țara le-a-mpărțit, Dintr-o margine în alta, din Apus în Răsărit Și din Miazănoaptea aspră, până-n calda Miazăzi, Cu iubire și dreptate, fiecare-a stăpâni: Cel dintâi, ARDEAL, fiindcă era primul său flăcău, Cuvenitu-i-s-a dreptul de urmaș la tronul său. Prima fată, BUCOVINA, copilița cu chip drag, A primit
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]