7,167 matches
-
pentru a mă reconcilia, într-un fel, cu "Casa poporului". Totul ar fi avut o justificare și chiar un sens, dacă ar fi fost reconstituită ori sugerată atmosfera Romei imperiale de după Hadrian, când luxul și plăcerea au luat locul virtuților aspre. Nu era nevoie, firește, de o morală. Așa ceva nu se potrivește cu Las Vegas. Nu decadența și putrefacția gloriei antice mă așteptam să fie evocate de "Palatul Cezarilor". Dar epicureismul unui Petroniu ar fi fost la locul lui în această
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de război, prezicând mișcările navelor inamice. Ce ființă umană normală putea combate aceste echipaje supraumane? Știa după Janasen, că Discipolul lucra cu Enro: dar nu era vorba decât de un individ. Dar așa, se înmulțea cu... puse întrebarea cu glas aspru. - Câți... câți sunt ca dumneata? - Aproape cinci milioane, zise Leej. Se aștepta la mai mult, dar această cifră redusă nu-l liniștea defel. Cinci milioane, era suficient pentru dominarea galaxiei. - Dar, zise Gosseyn, formulându-și speranța cu glas tare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
noului Ashargin. În sală erau deja ofițeri și încă mai veneau din mai multe părți. Sub ochii lui, alții ieșeau din cabinele de distorsoare la vreo treizeci de metri depărtare. Prezentările nu mai conteneau. Mai mulți ofițeri îi aruncară priviri aspre, auzind numele lui. Dar Gosseyn se arătă la fel de politicos cu toți. Va veni și vremea lui. Astfel atenția îi fusese distrasă. Realiză subit că sala imensă din spatele lui constituia postul de comandă al unui supercrucișător de război. Ba chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
au ajuns pe această planetă în același fel ca și această ființă umană pe care o mai visează încă sub numele de Zeu Adormit. Strămoșii au ajuns fără de amintiri și, foarte repede, au uitat împrejurările sosirii lor. Lupta pentru viața, aspră i-a pus la grea încercare. Navele care le-au transportat zac îngropate și uitate sub aluviunile veacurilor. Am aterizat mai târziu, iar a mea nu este încă îngropată. Pretutindeni, urmașii lor au construit imagini eronate ale evoluției lor, fondată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
patriotism, nici instinctul datoriei, numai satisfacția de a porunci și de a-și cheltui energia. Făcea impresia unei forțe imense: corp enorm, mușchii tresărind la orice mișcare. Fața roșie de sânge, vinele umflate, părul țepos. Avea gesturile scurte, iar vorba aspră, sacadată nu permitea nici o ezitare. După luptă, dragostea. Femeile de pe moșie veneau la porunca lui, fete sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ceai și am reumplut paharul cu un capăt de pesmete rămas înăuntru, care, înmuindu-se, murdărea aspectul apei. I-am oferit din nou să bea și m-a refuzat iarăși. Când m-am apropiat, m-a întrebat cu aceeași voce aspră de mai înainte: - De ce să nu iau pe locotenentul X? Așa a trecut toată noaptea ceea grozavă: cu succesive răciri și, după câteva lemne, încălziri ale camerii, cu ceaiul de culoare murdară mereu repetat, cu îmbrățișările noastre fierbinți, și apoi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
opriră lângă el. Când privi în jur, cineva se prosterna la pământ, în lacrimi. — Shojumaru? După ce sosise la tabăra de pe Muntele Hirai, Shojumaru intrase în luptă de mai multe ori. În scurt timp, se transformase într-un adult cu suflet aspru. Cam cu o săptămână în urmă, când starea lui Hanbei începuse să se înrăutățească fulgerător, Hideyoshi îi ordonase lui Shojumaru să-l vegheze pe Hanbei. — Sunt sigur că pacientul ar fi mai mulțumit să te aibă pe tine la căpătâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Bolta cerească largă se întindea peste râu, spre îndepărtatul estuar marin de la Amagasaki. În timp ce ochii lui Mitsuhide priveau în acea direcție, aproape ca și cum ar fi trimis fascicule de lumină, se întrebă: „De ce e capabil Hideyoshi?“ Apoi strigă, pe un ton aspru, cum nu folosea decât rareori: — Sakuza! Sakuza! Unde-i Sakuzaemon? Se întoarse repede și porni spre tabără cu pași lungi. Un vânt violent și neguros zgâlțâia cazărmile ca un val imens. — Da, stăpâne! Yojiro e aici! răspunse un slujitor, alergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
concludentă a ambițiilor pe care le nutrea, după bătălia de la Yamazaki, începuse să-l deteste pe Hideyoshi. Pentru Nobuo, care intrase în panică odată cu atacul din partea clanului Akechi și a cărui armată dăduse foc Castelului Azuchi, Nobutaka avusese câteva cuvinte aspre. Dacă se vor impune categoric pedepse, va trebui să fie tras la răspundere. Nobuo e un prost. Deși aceste sentimente nu erau exprimate în public, atmosfera din Kiyosu era tensionată și nu încăpea nici o îndoială că cineva repetase aceleași cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care i-o făcea Katsuie, zâmbi la adresa efuziunilor sale emotive. Doamna Oichi era prezentă și ea să-l întâmpine, dar Inuchiyo spuse galant: — Trebuie că vă este neplăcut să vă aflați în această încăpere friguroasă, cu un grup de samurai aspri, doamnă. Îndemnată astfel să se retragă, Doamna Oichi plecă în propriile ei apartamente. Katsuie o luă drept aroganță, dar Inuchiyo o făcuse în semn de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Te ridici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ospitalitatea lui Hideyoshi sub pretextul bolii, iar apoi să se întoarcă, după ce a stat câteva zile în ospeție la el - omul ăsta e de o prostie cum nu se poate descrie în cuvinte.“ În cele din urmă, veștile despre cuvintele aspre ale lui Katsuie ajunseră la Katsutoyo. Acum, înconjurat de armata lui Hideyoshi, Castelul Nagahama era izolat, iar Katsutoyo nu avea încotro să se mai întoarcă. Vasalii săi superiori, care-i ghiciseră deja intențiile, anunțată: — Acei vasali care au familiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pentru Hideyoshi, însă, nu fusese mai mult decât un eveniment pasager în drumul său spre Gifu - principalul castel al lui Nobutaka. Trecătoarea prin Fuwa era cunoscută ca fiind greu de străbătut în timpul iernii, iar condițiile de pe câmpia Sekigahara erau deosebit de aspre. Din ziua a optsprezecea, până în cea de-a douăzeci și opta din Luna a Douăsprezecea, armata lui Hideyoshi mărșălui prin Sekigahara. Armata era împărțită în divizii, iar aceste divizii erau alcătuite din batalioane: cai de samar, pușcași, lăncieri, cavaleriști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va fi tăiat pe loc, zbiera el. Fugăriți-i și împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai săi dezertaseră deja, iar restul abia se mai țineau cu picioarele pe pământ. În plus, își pierduseră deja încrederea în comandantul lor suprem. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în capul șirului pe Alin Pivniceru dintr-a patra în costumul bleu și cu aripile bleu ușor desfăcute în spate. Peruca de vată de pe cap și rochia de hârtie creponată și toată povestea de Crăciun îi atenuau prea puțin trăsăturile aspre de sportiv înnăscut. Vocea șuieră începutul melodiei: Ceata Domnului suntem... Acum! Sala râdea din nou, îngăduitor, fiindcă Alin Pivniceru, primul din șir, intrase în scenă săltăreț, așa cum de bună seamă cerea rolul, în timp ce Mirel Poenaru venea în urma lui cu pas
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ușor să purceadă la un nou tricotat. Ghemele de lână se înmulțeau în casă, fiecare de altă culoare, mai mari și mai mici, rostogolindu-se de colo până colo pe dușumeaua de lemn albit de atâta frecat cu peria cea aspră. "Lasă-ți ceva de dorit!": poate că ăsta era preceptul după care se călăuzea mama, alături de criza veșnică de timp, amânând crearea lucrului nou. Poate că și pentru mine fiecare ghem ar fi rămas un proiect încremenit în timp, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nimic sigur. Poate urma să înceapă o anchetă. Instructorul Cerchez venise să curme răul nevăzut și avea să procedeze după un regulament de care Dănilă nu știa nimic, și cu siguranță nici ceilalți, dar care prevedea pedepse dintre cele mai aspre... ...Acum instructorul pronunța două nume, și toate urechile tresăreau. Marilena și Melisa. Sfinte Sisoe, ce-o mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
treabă Lucian își scoate scurta și o agață de un braț al crucii. Uneltele de grădinărit le aduce într-o găleată veche, de mulți ani aceeași, cu urme de pământ și rămășițe de ierburi uscate pe fund. Crucea a devenit aspră la atingere în urma ploilor și a iernilor deja au trecut destule. Aspră la pipăit, albicioasă și curată. Foarte curată. Devenită parte din existența lui. Deși aici, sub cerul liber, e multă lumină, gestul de a-și agăța scurta îi aduce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
crucii. Uneltele de grădinărit le aduce într-o găleată veche, de mulți ani aceeași, cu urme de pământ și rămășițe de ierburi uscate pe fund. Crucea a devenit aspră la atingere în urma ploilor și a iernilor deja au trecut destule. Aspră la pipăit, albicioasă și curată. Foarte curată. Devenită parte din existența lui. Deși aici, sub cerul liber, e multă lumină, gestul de a-și agăța scurta îi aduce instantaneu în amintire holișorul cu penumbra lui plăcută și familiară, unde își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
i se întâmpla înainte de eveniment; nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate, fusese conștient și simțise totul. Fiecare mișcare aspră ca de șmirghel, care silea vasele de sânge să se dilate, fiecare izbitură a capului de tăblia de pin a patului, fiecare geamăt scos din adâncul pieptului când diafragma i se ridica din pricina presiunii create în cavitatea abdominală. Și fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am înșirat toată povestea? Nicidecum, bunule cititor. Tu ai fi făcut-o? În schimb, am achitat cei 10 penny pentru accesul la toaleta publică. În cabina strâmtă am răzuit sperma uscată de pe interiorul coapselor mele cu o bucată de hârtie aspră, a cărei consistență se apropia mai mult de cea a hârtiei de împachetat decât de moliciunea hârtiei igienice. Apoi, în timp ce îmi stropeam cu apă fața amorțită, am văzut un soi de avanpremieră a camerei de interogatoriu în această încăpere anonimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
epuizare fizică, lobii cerebrali influențați de excesul de endorfine și encefaline nici măcar să nu mai sesizeze rănile grave. Numai că nu și pe cele atât de grave. Bull realiza și el atâta lucru și pipăi încă o dată vaginul prin țesătura aspră a pantalonilor. Și după meci? Ce făcuse după aceea? Se duseseră pe malul Atlanticului, pe Coldharbour Lane, unde bătrâni jamaicani cu pălării de nylon jucau domino. Bull băuse câteva pahare și pălăvrăgiseră un timp. Se întâmplase vreo chestie neplăcută? Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
afecteze raționamentele. Deja nu mai acționa în folosul pacientului său. Evident că Margoulies nu era dispus să recunoască asta. Își scoase mănușile de cauciuc cu entuziasmul caracteristic și reveni la birou. Bull rămase nemișcat, clătinându-și doar capul pe învelitoarea aspră. — Ei, doctore? — Ei bine, John, nu e chiar atât de grav cum ai putea să-ți imaginezi. (Suprafața internă a rotulei trebuie să corespundă deschiderii cervixului; chiar și în timp ce rostea asigurările de rigoare, abilitățile profesionale ale lui Margoulies se concentrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din sală, din nenumărate locuri, auzi ce nesimțire... să vorbească așa despre domnul Giordano... incredibil... Un murmur de nemulțumire străbătu întreaga sală. Euripide îl potoli însă rapid, printr-un simplu gest al mânii, înfruntându-l pe Maro cu cea mai aspră privire de care era capabil. - Un moment. Un moment! spuse Euripide, încercând să-l domine pe vecinul meu cu vocea sa puternică. Cu tot respectul pentru însemnata dumneavoastră operă, domnule Maro, cu tot respectul pentru talentul și dăruirea dumneavoastră, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
chiar trei zile ca „să-și facă treaba”) nu e chiar atât de greu de realizat. E bine și așa. Mai sunt și persoane în vârstă cărora le recomandă duhovnicul să se menajeze in perioada postului, să nu țină post aspru. Dar asta e altceva. Am un prieten bun de exemplu care a vrut să se spovedească acum mulți ani. Și a dat peste un preot grăbit, stresat și agitat, care l-a dat cumva afară din biserică. De atunci nu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
aș da tot focul pe care l-am primit de la Tatăl Meu, dar nu aș avea dragoste, nu aș fi de folos în nici un fel. Dragostea este răbdătoare. Dragostea nu este invidioasă , nu lucrează rău, nu cunoaște mândrie, nu este aspră și nici egoistă; este înceată la mânie și nu născocește nici o răutate; ea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de dreptate. Dragostea apără totul, dragostea crede totul, dragostea speră totul, dragostea suportă totul și niciodată nu se epuizează
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]