8,108 matches
-
cele mai puternice state și au pregătit condițiile politico-militare pentru declanșarea în 1939 a celui de-al Doilea Război Mondial. Motivele Marii crize economice sunt disputate de economiști, existând mai multe teorii: teoria keynesiană, teoria monetaristă, teoria marxistă, teoria școlii austriece, teoria șocului creșterii producției (creșterea masivă a productivității datorită electrificării) etc. Odată cu terminarea Primului Război Mondial relațiile economice naționale și internaționale s-au confruntat cu probleme ca: Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut loc datorită speculațiilor din anii 1929
Marea criză economică () [Corola-website/Science/308845_a_310174]
-
ce duce de la Rupea la Făgăraș, la capătul satului. După ce biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost preluată și dată credincioșilor trecuți la grecocatolicism, aflăm din conscripția publicată de Virgil Ciobanu sub titlul „Statistica românilor din Ardeal” făcută de Administrația Austriacă în anul 1760-1762, copiată din arhiva de război din Viena, că locuitorii comunei Comăna de Jos, în majoritate ortodocși nu aveau biserică. După această dată nu se cunoaște data când ortodocșii și-au zidit biserică.În protocolul cununaților se știe
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
de intrare, al brâului ce încinge biserică și al arcului dublou sunt elementele cele mai evidente ce leagă cele două biserici. Conform datelor de arhivă, biserica de lemn a fost cumpărată din satul Șeredeiu la 1860 pentru 26 de florini austrieci. Biserică a fost transportată și refăcuta în Tușa în 1863. O prima imagine de ansamblu a bisericii este dată de un inventar de la anul 1916: "„Zidul bisericei de lemn cioplit, cumpărată la anul 1863 din Șeredeiu și așezată întreaga pe
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
Robert Mathias "Edler von" Musil (n. 6 noiembrie 1880, Klagenfurt, Austria — d. 15 aprilie 1942, Geneva, Elveția) a fost un scriitor austriac. Capodopera care l-a și consacrat în spațiul literar și cultural german, "Omul fără însușiri" (germ. "Der Mann ohne Eigenschaften", 1930-1933), l-a plasat printre cei mai importanți romancieri ai secolului XX, alături de Marcel Proust ("În căutarea timpului pierdut") și
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Martha, la Zürich, în Elveția. Rămas fără venituri și fără editor, situația materială a cuplului este foarte precară. Sunt susținuți financiar de admiratori și prieteni precum familia Mayrisch din Luxemburg și Church, mecena coeditori ai revistei "Mesures". De asemenea, sculptorul austriac Fritz Wotruba și pastorul protestant Lejeune vor avea grijă ca Musil să aibă din ce trăi până la sfârșitul vieții. În octombrie 1938, "Operele pre-postume", publicate în decembrie 1934 la Editura Humanitas din Zürich, sunt interzise de autoritățile germane și austriece
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
austriac Fritz Wotruba și pastorul protestant Lejeune vor avea grijă ca Musil să aibă din ce trăi până la sfârșitul vieții. În octombrie 1938, "Operele pre-postume", publicate în decembrie 1934 la Editura Humanitas din Zürich, sunt interzise de autoritățile germane și austriece, pe motiv că ar avea caracter dizident. În 1939, întreaga operă a lui Musil va avea aceeași soartă. Motivele pentru care nu este agreat de naziști sunt mai ales: 1) că este pacifist; 2) este căsătorit cu o evreică, deci
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
din Iași și la 8 august 1858 la celelalte birouri poștale moldovene, iar la 31 octombrie 1858 a fost retrasă. Emisiunea a fost tipărită la Iași la tipografia Atelia Timbrului, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride. A fost creat după model austriac și au fost folosite matrițe de oțel pentru tipărirea sa. Marca poștală a constituit o mare revoluție în sistemul de comunicare organizat, poștal, dar și o mișcare politică împotriva suzeranității otomane, care nu agrea, în Țările Române, niciun fel de
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
muncă și cu resurse materiale. În scopul implementării unor metode novatoare de construcție și montare a utilajului metalurgic, la decizia organelor centrale Ustian, în anul 1983, împreună cu conducătorii mai multor ministere ale Republicii Moldova, a studiat experiența de construcție a firmei austriece „Fest Alpine”, care în perioada dată construia în orașul Jlobin din Belarusia o mini-uzină metalurgică cu o tehnologie similară cu cea de la uzina metalurgică din or. Rîbnița. Experiența constructorilor și metalurgilor din Belarus a fost implementată la șantierul construcției uzinei
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
din Belarus a fost implementată la șantierul construcției uzinei metalurgice din Rîbnița, fapt, ce a contribuit la darea în exploatare a uzinei din or. Rîbnița cu 6 luni mai devreme decât punerea în funcțiune a uzinei similare, construite de firma austriacă „Fest Alpine” în or. Jlobin din Belarus. După întoarcerea văzului, la începutul anilor 90 ai secolului XX, d-l I. G.Ustian s-a încadrat din nou în cîmpul muncii: activează în calitate de conferențiar la catedra de economie politică și doctrine
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
sociale cu venituri mici. Însuși numele companiei reflectă scopul ei, în traducere numele însemnând „mașină a poporului”. Primul model produs de companie a fost "VW Käfer" tradus „VW Gândac” (în engleză: „Broscuța”), conform planurilor realizate de marele constructor de automobile austriac Ferdinand Porsche. După al Doilea Război Mondial, în 1945, armata britanică a preluat controlul asupra fabricii și a repornit producția de "Käfer"-uri. În 1948 guvernul britanic a retrocedat Germaniei compania Volkswagen, iar conducerea a fost preluată de Heinrich Nordhoff
Grupul Volkswagen () [Corola-website/Science/309380_a_310709]
-
principatelor dunărene", Moldova si Valahia. Deși Austria nu a participat la război, a cerut in 3 Iunie 1854, Rusiei să se retragă din principatele Române, in virtutea propriilor interese si într-adevăr Rusia s-a retras. Însă neașteptat atunci Imperiul Austriac a ocupat principatele Române, plasând in octombrie 1854, 300.000 de soldați la granița Moldovei cu Rusia. In contextul problemei "pricipaterlor dunären" au jucat rol multe alte probleme de compensare a situației generale. Amânarea rezolvări sa- datorat diferențelor de păreri
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
de pe timpul lui Bajazid I, reținându-se in Art. 2 că Moldova si Valahia rămân parte integrantă a imperiului otoman supuse suzeranității sultanului. Însă idea unor principate unite a stârnit o rezistentă deosebită la Viena si la Înalta Poartă. In politica austriacă la Viena existau îngrijorări că românii vor simți suzeranitatea otomană ca o nedreptate si vor cere un stat independent, care ar putea cuprinde atunci si Bucovina, pe atunci austriacă, si partea română a Transilvaniei, creând un precedent istoric si pentru
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
o rezistentă deosebită la Viena si la Înalta Poartă. In politica austriacă la Viena existau îngrijorări că românii vor simți suzeranitatea otomană ca o nedreptate si vor cere un stat independent, care ar putea cuprinde atunci si Bucovina, pe atunci austriacă, si partea română a Transilvaniei, creând un precedent istoric si pentru Serbia care s-ar putea sprijini pe susținerea Rusiei, această situație in totalitate lovind interesele Austriei "până in măduva oaselor". Exista părerea că acestui principiu distrugător al naționalismului, care
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
până in măduva oaselor". Exista părerea că acestui principiu distrugător al naționalismului, care in mod fericit a fost supus in 1849, Austria voind ai opune principiul "mai înălțători si împăciuitor al statalității" interdependent de naționalitate. In această chestiune însă împăratul austriac Franz Joseph I a avut o cu totul altă părere. El a promovat idea că principatele aveau să rămână neunite, dar in nici un caz nu aveau să fie legate mai strâns de înalta poartă, ci din contră, independenta lor trebuie
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
palat. Trei fragmente s-au găsit: "Neuschwanstein I" (1,75 kg, găsit în iulie 2002) și "Neuschwanstein II" (1.63 kg, găsit în mai 2003) pe partea germană, și "Neuschwanstein III" (2.84 kg, găsit în iunie 2003) pe partea austriacă, lângă Reutte. Meteoritul este clasificat ca un enstatit chondrit cu proporții neobișnuit de mari de fier pur (29%), enstatit și mineralul extrem de rar sinoit (SiNO). Imagini
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
până la grădina Băicoianu Clădirea apare pentru prima dată reprezentată pe planul geografic realizat de Institutul Geografic al Armatei în anii 1895-1899 și 1911. Construcția “Colosului”, așa cum era cunoscută clădirea la începuturile sale, a fost realizată după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl în anul 1894 pe amplasamentul particular de la intersecția Podului Kalitzei (Călitei sau Podul Calicilor, actuala Calea Rahovei) și marcajul dat de cornișa de sud-est a Dâmboviței, prezența semnificativă pentru relieful orașului de la acea dată. Dumitru Marinescu Bragadiru a conceput
Palatul Bragadiru () [Corola-website/Science/309478_a_310807]
-
lui mult mai tânărului general Bonaparte pentru prima campanie din Italia, Masséna are ocazia de a-și demonstra bravura, viziunea și calitățile de strateg, remarcându-se în special în bătăliile de la Lodi, Arcole sau Lonato, unde a zdrobit o armată austriacă. Luptă remarcabil și la Bătălia de la San Michele iar la Rivoli, are un rol și un merit esențial în obținerea victoriei. După ce câștigă o nouă bătălie la Favorite, Bonaparte îl numește „Copilul iubit al Victoriei”. Au urmat comenzi în cadrul armatei
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
și a Siciliei. Carol nu avea însă un caracter militar, rareori purta uniforme, și era cu greu convins să asiste la o trecere în revistă a armatei. Acțiunea peremptorie a marelui amiral britanic din Mediterană, cu puțin timp înainte de Războiul austriac de succesiune, care l-a obligat să promită că va supraveghea neutralitatea, cu amenințarea bombardării lui Napoli, l-a impresionat profund. I-a provocat un sentiment de respingere față de Regatul Marii Britanii, care avea să-i influențeze politicile de mai târziu
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
distinșii vizitatori din țară care și-au petrecut o perioadă de timp la Vâlcele amintim familile Ghica, Știrbei, Cantacuzino, Florescu precum și personalități de marcă: Gheorghe Barițiu, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu. Printre vizitatorii străini care au vizitat stațiunea se numără arhiducele austriac Iosif și principele Serbiei, Miloș Obrenovici, care drept recunoștință pentru eficacitatea tratamentului efectuat a finanțat în anul 1843 construirea bisericii ortodoxe din localitate. Localitatea de reședință a comunei Vâlcele este satul Araci aflat la o distanță relativ egală față de celelalte
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
stare de faliment. Prejudiciul total a fost de 800 de milioane de dolari. După ce banca a intrat în dificultăți, în noiembrie 2001, statul român a reușit să scape de Banca Agricolă, care a fost preluată de consorțiul format din banca austriacă Raiffeisen Zentralbank (RZB) și Fondul Româno-American de Investiții (FRAI), privatizarea costând statul român 150 milioane de dolari, în condițiile în care închiderea băncii ar fi presupus costuri mult mai mari, care s-ar fi ridicat la peste 250 milioane de
Banca Agricolă () [Corola-website/Science/310395_a_311724]
-
(în , Avraham Yaakov Mark) (n. 9 martie 1884 Uscieczko sau Usteciko, Galiția de est - d. 9 iulie 1941, Cernăuți) a fost un rabin austriac și apoi român, originar din Galiția, (Ucraina), care a îndeplinit funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din Bucovina (1926-1941). Rabinul Dr. s-a născut la 9 martie 1884 în târgușorul Uscieczko sau Usteciko din Galiția de est, pe atunci în
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
Cernăuți și conducătorul spiritual al aripii ortodoxe conservatoare a evreilor din Cernăuți. Avraham Jakob Mark a plecat să continue studiile la Viena, la Institutul de Studii Rabinice (Beit Hamidrash le'Rabanim) și în paralel a studiat la Universitatea din capitala austriacă, unde a obținut titlul de doctor în filosofie. Apoi a funcționat mai mulți ani ca rabin, adjunct al șef-rabinului orașului Linz din Austria. În anii primului război mondial a dat, în această calitate, ajutor moral și material refugiaților evrei din
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
(n. 28 august 1894, Graz (Stiria), Austria, d. 14 august, 1981, Salzburg, Austria) a fost un dirijor austriac. Tatăl său era avocat, motiv pentru care și a studiat întâi dreptul, pe care l-a absolvit cu succes în 1919. Cu toate acestea, a abandonat această profesie și a început să studieze pianul și teoria muzicii la Graz, apoi
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
viață, iar al doilea premiu Grammy, primit în 1976 (Best Recording for Children) pentru cea mai bună înregistrare pentru copii, l-a primit pentru versiunea sa a operei "Petrică și lupul" de Serghei Prokofiev. În 1970 a primit Semnul distinctiv austriac pentru știință și artă ("Österreichisches Ehrenzeichen für Wissenschaft und Kunst"). În iunie 1979 a dirijat ultima sa premieră la opera de stat ("Staatsoper") din Viena: "Răpirea din serai" de Mozart, (în regia lui Dieter Dorn, scenografia și costumele Jürgen Rose
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
, sau Heribert Ritter von Karajan, în Austria "Ritter" fiind rangul nobiliar de cavaler (n. 5 aprilie 1908, Salzburg - d. 16 iulie 1989, Salzburg) a fost un dirijor austriac de origine aromână. s-a născut la Salzburg, în Imperiul Austro-Ungar la 5 aprilie 1908, într-o familie înstărită, ca fiu al lui Ernst și al Martei von Karajan. Familia von Karajan provenea dintr-o familie aromână (Gheorghe Ion Caraion
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]