6,191 matches
-
a făcut ca, pe de o parte, membrii societății să acorde o atenție sporită propriei persoane, a stării de sănătate în care se află, iar, pe de alta parte, un grup tot mai numeros de oameni de știință (medici, terapeuți, chimiști etc) să le poată pune la dispoziție informații tot mai multe și mai complete despre apele minerale, ca alternativă la alte tratamente. În acest context, pe lângă apele minerale din Europa Occidentală care au dus la formarea unor “centre” de tratament
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
apele minerale din zăcământul Biborțeni, prima analiză fizico-chimică, atestată documentar, a fost făcută în anul 1871 (pentru exemplificare se oferă fig. 1. de mai jos situată în partea stângă) . Această analiză a fost făcută la Budapesta în anul 1871 de chimistul Molnar Janos, în calitate de membru al Societății de Științe Naturale Maghiare, și se referă la izvorul Borhegyi. Analiza fizico-chimică riguroasă, asimilabilă celor efectuate în zilele noastre (ținând cont de nivelul de dezvoltare a cercetării de atunci), despre care avem documentare concretă
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
din cadrul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca. A fost o perioadă foarte dificilă pentru Gheorghe Volcovinschi deoarece familia nu a mai reușit să îl sprijine la facultate. În 1957 a terminat stagiul militar după care a lucrat ca proiectant, mecanic și apoi chimist la Exploatarea Minieră din Baia-Borșa iar din anul 1959 la Centrul de Cercetări Miniere din Baia Mare. În Baia-Mare și-a desfășurat mare parte din activitatea de chimist și inventator. A studiat și la București începând din 1960, unde a urmat
Gheorghe Volcovinschi () [Corola-website/Science/317363_a_318692]
-
a terminat stagiul militar după care a lucrat ca proiectant, mecanic și apoi chimist la Exploatarea Minieră din Baia-Borșa iar din anul 1959 la Centrul de Cercetări Miniere din Baia Mare. În Baia-Mare și-a desfășurat mare parte din activitatea de chimist și inventator. A studiat și la București începând din 1960, unde a urmat cursurile Facultății de Chimie Industrială, specializarea tehnologia substanțelor anorganice din cadrul Institutului Politehnic. În perioada 1970-1971 a efectuat un curs de specializare în domeniul ergonomiei, pe care l-
Gheorghe Volcovinschi () [Corola-website/Science/317363_a_318692]
-
cei care aveau dureri interne să evite consumul de ceapă timp de 3 zile. Scorbutul - boala care apare din cauza aportului insuficient de vitamina C, a fost descris pentru prima dată în 1500 î.Hr. în Papirusul Ebers. Potrivit lui Walter Gratzer, un chimist biofizic britanic, studiul nutriției a început în cursul secolului al VI-lea î.Hr. În China a luat naștere conceptul "Qi", spiritul sau "aerul", care în Europa Occidentală a fost numit mai târziu "pneuma." Alimentele erau clasificate în alimente "fierbinți" sau
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
al XIX-lea, Jean-Baptiste Dumas și Justus von Liebig erau în conflict din cauza credinței comune că animalele obțin proteine direct din plante (proteinele animale și vegetale sunt aceeași și oamenii nu produc compuși organici). Cu reputația de cel mai important chimist organic din acea perioadă, dar fără cunoștiințe în domeniul fiziologiei animalelor, Liebig a devenit bogat creând extracte alimentare precum bulionul din carne de vită și formulă de lapte praf, care mai târziu s-au dovedit a fi de o valoare
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
în special pentru denaturarea substanțelor organice, de exemplu a ADN-ului. Câteodată este necesar ca reacția să se producă la o temperatură constantă ca digerarea enzimatică a ADN-ului la 37°C în care caz se folosește o baie termostatată. Chimiștii folosesc încălzirea la bain-marie pentru a evita distrugerea de molecule în contact cu peretele fierbinte al recipientului, chiar dacă agitația moleculelor permite omogenizarea temperaurii. De asemenea această tehnică permite măsurarea și reglarea temperaturii din mediul reacțional. Raphael Patai "Maria the Jewess
Bain-marie () [Corola-website/Science/321384_a_322713]
-
(n. 29 martie 1769, Bückeburg, Saxonia Inferioară - d. 28 iunie 1838, Berlin) a fost un chimist german, ale cărui merite principale au fost cercetarea în domeniul luminescenței gazelor, depistarea falsificării produselor alimentare și popularizarea chimiei. În 1755, tatăl lui Accum s-a convertit de la iudaism la protestantism și a luat numele de familie "Accum". În ebraică
Friedrich Accum () [Corola-website/Science/316365_a_317694]
-
de idee și astfel a aparut denumirea de "nylon" Explicația următoare, oferită de mai multe dicționare etimologice (între care cel al lui Dauzat) este destul de plauzibilă: potrivit acestei explicații, este vorba de acronimul format de inițialele prenumelor șotiilor celor cinci chimiști de la DuPont de Nemours care au colaborat la inventarea textilei, si anume : Nancy, Yvonne, Louella, Olivia și Nina. ul este un material termoplastic mătăsos, folosit pentru prima dată la fabricarea periuțelor de dinți (1938), apoi la ciorapi de damă (1940
Nailon () [Corola-website/Science/316407_a_317736]
-
bogata sa experiență în domeniul compoziției chimice a substanțelor minerale, indicând cele mai adecvate metode de analiză și moduri de valorificare a rezultatelor. Dar printre multiplele sale preocupări, a dat o deosebita atenție formării personalului, ocupându-se atât de tineri chimiști, dar și de laboranți și muncitori, contribuind la ridicarea nivelului lor științific și profesional prin cursuri și îndrumări zilnice. Ca o trăsătură a caracterului său nobil, este de remarcat faptul că, deși avea dreptul de a cumula pensia cu salariul
Elisa Leonida Zamfirescu () [Corola-website/Science/328935_a_330264]
-
sub numele de tetraclorometan) este o sare a carbonului cu acidului clorhidric cu formulă chimică CCl. Se obține direct prin combinarea sulfurii de carbon cu clor în prezența pentaclorurii de stibiu drept catalizator: La origine, compusul a fost sintetizat de chimistul francez Henri Victor Regnault în 1839, în urma reacției dintre cloroform și clor, dar astăzi se obține în principal în urmă reacției de tetraclorurare fotochimica a metanului: Tetraclorura de carbon este un lichid incolor, cu miros caracteristic, neinflamabil, volatil care prin
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
contactului cu omenirea. Planeta este locuită de creaturi bipede reptiliene inteligente, lithienii, a căror societate utopică nu cunoaște crima, conflictele, ignoranța sau dorința. După ce fiecare culege datele aferente domeniului său, cei patru oameni se adună pentru a discuta situația lithienilor. Chimistul Michelis este deschis față de lithieni, ale căror limbă și obiceiuri le-a învățat într-o oarecare măsură. Nici geologul Agronski nu consideră planeta periculoasă, iar fizicianul Cleaver dorește ca resursele planetei să fie exploatate de oameni, independent de voința indigenilor
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]
-
cu un moment de dipol la zero, deci forțele van der Waals de atracție intermoleculară funcționează. Compoziția duce la un coeficient scăzut de conductivitate termică și electrică. Gheața carbonică („dry ice”) a fost descoperită pentru prima oară în 1834 de chimistul francez Charles Thilorier, care a publicat prima descriere a substanței. De-a lungul experimentelor sale, acesta a observat că la deschiderea unui capac al unui cilindru mare conținând dioxid de carbon lichid, acesta se evaporă foarte repede. Acest lucru a
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
viitor un adult mai bun. Și Kafka era de părere că „jocul formează lumea libertăților infantile unde se inițiază personalitatea copilului”. De aceeași părere au fost în lucrările lor și alți teoreticieni ai educației prin joacă, precum Froebel (filosof și chimist), Piaget (psiholog), Montessori, Decroly și Claparede (medici psihiatri), Huizinga (filolog și istoric al culturii universale) etc. Friederich Froebel (1782 - 1852) - fondatorul primei grădinițe de copii în localitatea Blankenburg (Germania) - este considerat inițiatorul educației prin joacă. El și-a bazat teoria
Jucării educaționale () [Corola-website/Science/323141_a_324470]
-
Paul Marie Eugène Vieille (n. 2 septembrie 1854 - d. 14 ianuarie 1934) a fost un chimist francez și inventatorul modern al pulberii fără fum pe bază de nitroceluloză (pulberea B). Noua pulbere fără fum era de trei ori mai puternică decât pulberea neagră având aceeași greutate și nu lăsa practic niciun reziduu la ardere. Curând după
Paul Vieille () [Corola-website/Science/323205_a_324534]
-
(n. 3 mai 1809 — d. 16 iulie 1887) a fost un paleontolog și chimist belgian, născut la Louvain. A studiat medicina la Universitatea din Louvain, orașul său natal, iar în 1831 a devenit asistent în școlile de chimie. A continuat studiul chimiei în Paris, Berlin și Gießen și a fost ulterior implicat în predarea
Laurent-Guillaume de Koninck () [Corola-website/Science/323398_a_324727]
-
topește când este ținută în mână, deoarece absoarbe căldură. Cea mai mare parte a transformărilor de stare și reacțiilor chimice, inclusiv ale sistemelor vii au loc la presiune constantă. Când este vorba despre căldura cedată sau absorbită la presiune constantă chimiștii folosesc mărimea numită entalpie, notată cu H. Entalpia de reacție reprezintă variația de căldură a reacțiilor chimice, la presiune constantă. Entalpia unui sistem nu se poate măsura, dar se poate evalua și calcula variația de entalpie, ΔH (variația de entalpie
Termochimie () [Corola-website/Science/324093_a_325422]
-
alt vas. Un tip cunoscut de biuretă constă dintr-un cilindru vertical de sticlă cu un robinet în partea inferioară. Biuretele sunt extrem de precise, și au toleranțe foarte mici de precizie. Prima biuretă a fost dezvoltată în anul 1791 de către chimistul și farmacistul francez François-Antoine-Henri Descroizilles. Mai târziu, Joseph Louis Gay-Lussac a dezvoltat o versiune îmbunătățită a unei biurete; Karl Friedrich Mohr a refăcut sistemul biuretei prin adăugarea unui suport și detașarea vârfului la capătul inferior, robinetul fiind înlocuit de o
Biuretă () [Corola-website/Science/324128_a_325457]
-
studia științele naturii, studii pe care le finalizează în 1884. Printre prestigioșii săi profesori se pot enumera: lord Rayleigh, Michael Foster, James Dewar, Francis Darwin, Francis Balfour și alții. În această perioadă, îl cunoaște pe Prafulla Chandra Ray, viitor mare chimist, care studia la Edinburgh și cu care va lega o strânsă prietenie. În 1885 Bose se întoarce în India și intră ca profesor de fizică la "Presidency University" din Calcutta. Între timp încearcă să efectueze diferite experimente științiifice, dar, din
Jagadish Chandra Bose () [Corola-website/Science/326691_a_328020]
-
A lăsat mai multe lucrări în manuscris, printre care "Țăranul român în trecut, prezent și viitor" și "Răsboiul România Mare". A scris multe articole în presa vremii: "Națiunea", "Liberalul democrat", "România Viitoare" etc. Andrei Nicolescu-Păcureți a fost prieten cu marele chimist Constantin I. Istrati, președinte al Academiei Române. S-au cunoscut la Expoziția Generală Română a Jubileului din 1906, unde Profesorul Istrati era Comisar General. Corespondența lor s-a publicat în parte în cartea "File din trecutul istoric al Județului Prahova" ". Biblioteca
Andrei Nicolescu-Păcureți () [Corola-website/Science/325571_a_326900]
-
locali de cafea "Hausbrandt". În 1933 Illy a fondat Illycaffè, care a inventat primul aparat automat de cafea, înlocuind apa presurizată cu abur. "Illetta" (numele aparatului automat de cafea) a devenit predecesorul aparatului de cafea espresso de astăzi. Fiul său, chimistul alimentar Ernesto Illy (1925-2008), a preluat conducerea companiei de cafea, care este la ora actuală la cea de-a treia generație Illy.
Francesco Illy () [Corola-website/Science/325754_a_327083]
-
(n. 8 august 1904, București, d. 30 martie 1991, București) a fost un inginer chimist român, membru titular al Academiei Române (1974). Profesorul a fost fondatorul primei școli de inginerie chimică din România. Emilian Bratu s-a născut la 8 august 1904 în București, unde părinții săi, intelectuali transilvăneni, se stabiliseră înainte de 1900. Primele 4 clase
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
de proces. În 1948 devine profesor suplinitor, fiind titularizat în 1951 și atestat în 1955. În 1951 profesorul Bratu publică, prin Institutul de Documentare Tehnică, manualul “ Coroziune în Industria Chimică”. În 1953 primește "Premiul de Stat" și editează “Manualul Inginerului Chimist”, vol. III, iar în 1954 vol. IV, contribuind cu 12 capitole referitoare la bazele Ingineriei Chimice și la operațiile unitare din Industria Chimică. Între 1954-1957, la litografia Ministerului Învățământului și Culturii, scoate manualul “Procedee și Aparate în Industria Chimică” în
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
exclusiv ca urmare a activității sale științifice, s-a manifestat de-a lungul timpului atât prin diferitele și importantele atribuții deținute (șef de sector în cadrul ICECHIM, consilier în Ministerul Chimiei, coordonator a două volume din prima ediție a Manualului Inginerului Chimist, decan al facultății, conducător de doctorat, membru corespondent al Academiei Române (1963) și membru titular al acestei prestigioase instituții (1974), președinte al Secției de Chimie a Academiei Române, membru în colegiile de redacție ale Revistei de Chimie și Revue Roumaine de Chimie
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
sale contribuții în domeniul intensificării operației de absorbție în coloane pulsate, creșterea capacității de separare a coloanelor de rectificare cu umpluturi vibrate, intensificarea proceselor în strat vibrofluidizat, creșterea vitezei de evaporare a picăturilor într-un gaz pulsat ș.a. „ - Manualul inginerului chimist vol. III și IV (1953 - 1954) Coordonator pentru întreaga lucrare și autor a 12 articole
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]