38,100 matches
-
aceste documente de retranscrieri, traduceri și detalieri, capabile să scutească cititorul de eforturi considerabile și de riscurile înțelegerii eronate și chiar a denaturării sensurilor unora dintre ele. Din păcate, unele traduceri promise în nota asupra ediției, au fost date uitării, cititorul urmând să deslușească singur anumite date prezentate în limba germană pe niște scanări foarte slabe, cu texte ilizibile. Ar fi fost normal ca documentele scanate/ xeroxate să fie însoțite de numerele de inventar și de precizarea fondului în care pot
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
Sorin Lavric E dezamăgitor să recunoști că un text pe care l-ai scris cu patimă a ajuns să nu te mai reprezinte. Decepția e cu atît mai mare cu cît cititorii au apucat să se regăsească în el, împrumutîndu-i viziunea și preschimbînd-o în grilă proprie de înțelegere a lumii. Iar dacă pe deasupra textul va ajunge să fie considerat drept o pecete a identității autorului, atunci drama va fi dublă, căci orizontul
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
care Mircea Handoca l-a publicat de curînd la Humanitas (Virilitate și asceză. Scrieri de tinerețe, 1928), iar conținutul lui, ca de altfel a atîtor altor scrieri din volum, mustește de obsesiile epocii. Mai întîi, o observație pe care orice cititor atent al lui Eliade a făcut-o singur: din cele trei chipuri pe care le arată publicului interbelic - eruditul, prozatorul și eseistul - cel mai viu și mai convingător e cel de-al treilea. Eruditul Eliade e prolix, sufocant și plicticos
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
Marian Victor Buciu In anul 2007, Grupul Editorial ART propune iar cititorul dispune de Marin Sorescu, Trei dinți din față, roman, ediție necenzurată, cu o prefață de Sorina Sorescu. Nota editorului precizează că s-au adăugat "Cele mai consistente fragmente". A nu cenzura nu echivalează cu a de-cenzura. Romanului i se
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
membrele odraslelor și le silesc să cerșească. Scriitorii lucrau, stimulându-se într-un mod simulant, într-un regim de (auto)cenzură. Toate intențiile actului artistic tindeau să o ia razna ori erau măcar substanțial deturnate: a autorului, a textului, a cititorului. Regimul politic era supra-autor: unul colectiv, anonim; deși numele unor funcționari editoriali (cu fețe multiple de oportuniști sau mai rare de disidenți și opozanți) din acel sistem mai pot fi recunoscute. Aparatul regimul deținea monopolul revizuirilor ideologice, cu nefaste urmări
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
Securitate (266-267) și, de altfel, orice referire la delațiunea în vremuri grele (466). Ironia lui Sorescu e stăvilită. E respinsă șarja antisecuristă la p. 516: un urmăritor intră după obiectiv într-o baie turcească și, cardiac fiind, moare la datorie. Cititorul nu trebuie să ia seama la birocrația absurdă care îți cere să dovedești că chiar ești viu și că ai o locuință (379). Ministerele (283) sunt secretizate din principiu. Centrul acestei țări "noi" este un București arătat, dar acoperit oficial
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
nu e floare la ureche - mai sunt încă doctori imbecili (465-466), protejați, iată, de un regim care se responsabilizează prin ascunderea lor. "Generalizând", naratorul sarcastic, dezbărat de autocenzură, compară ordinea realității - astăzi spre alertarea corecților politic - cu cea țigănească (510). Cititorul nu trebuie să știe ce se petrece în închisorile comuniste (381-382), nici despre deținuții politici (444), eliberați fără a li se restitui textele scrise (445). Exterminarea din închisoare, romancierul ar fi ilustrat-o prin cazul unui poet care, la eliberare
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
interzis declarațiile Ťpe surseť" (Cotidianul, 23.10.2006); "De ieri, la PSD s-au interzis declarațiile "pe surse" și cele făcute pe holuri sau pe scări, în fața sediului partidului" (ibid.). Formula - comentată de altminteri, negativ, de alți jurnaliști sau de cititori, în forumuri și pe bloguri -, e destul de lipsită de transparență. Doar contextele și cunoașterea practicilor jurnalistice îi lămuresc sensul: de indicație vagă, convențională, eliptică, care transmite în primul rînd refuzul de a-i identifica pe transmițătorii (altminteri demni de încredere
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
de ani de la apariția Mitologiilor subiective, știm mai mult, dar nu destul, despre autorul lor. Octavian Paler a devenit în ultimele decenii un nume atât de cunoscut - deopotrivă pentru casta criticilor literari și pentru publicul larg - încât primul reflex al cititorului este unul de familiaritate: cu opera și cu scriitorul ei. Parcurgân-du-i cărțile și eseurile, răspunsurile la interviuri și textele publicistice, observăm cu relativă ușurință reluările, reiterările, laitmotivele, cele câteva teme dominante, aproape obsesive. Pare că am ajuns să deținem în
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
Sorin Lavric Dacă valoarea unui autor s-ar măsura după arta cu care știe să-și irite cititorii, atunci Bourdieu este un autor mare. Ciudățenia este că, citindu-l, nu doar că simți nevoia să-l contrazici, dar pe deasupra te surprinzi făcînd-o cu plăcere, savurîndu-ți de unul singur malițiozitățile pe care le rostești pe seama lui. În fond în
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
presei din București. Sînt în paginile ei multe articole de calitate, scrise cu bun-gust și vervă, pe care publicul cultivat din capitală ar fi meritat să le citească. E drept, nu lipsesc excepțiile belicoase depășind pragul de toleranță psihică a cititorului: de pildă, înverșunarea cu care Laszlo Alexandru continuă foiletonul polemic împotriva cărții lui Sorin Lavric (Noica și mișcarea legionară, Humanitas, 2007), în cele două numere ale lunii aprilie. Dar cum e vorba, totuși, de o excepție, cronicarul o pune în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
și articolul dlui Șt. Cazimir). Părerea personală a Cronicarului e că "vodă al nostru", cum îi spuneau contemporanii, merită din plin statuia și că nu există loc mai potrivit decât acesta, între Palatul său și Biblioteca, "un Palat pentru studenții cititori", a cărui inițiativă a avut-o, la care a contribuit cu o donație și care, tocmai de aceea, îi poartă numele. Străbătând Calea Victoriei în ambele sensuri, Cronicarul a privit cu încântare cum se integrează statuia în decorul celor două Palate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
fi istorisite prin capitole ale Cronicii legate direct între ele. Se vede astfel că această carte, deși destul de voluminoasă, nu e decât o parte (jumătate sau ceva mai mult de jumătate) din ceea ce va fi, dacă puterile autorului și sprijinul cititorilor îl vor ajuta s-o ducă la bun sfârșit, spre a aborda apoi cronica anilor de la jumătatea secolului XX, când puterea a trecut în mâinile clasei muncitoare. Autorul consideră că e cea mai de seamă datorie a sa să consemneze
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
consacra Cronicii vremii sale". Mai târziu, cu ocazia primei reeditări a romanului de după 1989, revine, într-o scrisoare adresată tot lui Geo Șerban, cu o scuză inversă, de astă dată referin-du-se la compromisurile necesare pentru apariția romanului: "Spune, te rog, cititorilor Cronicii de familie, că sub teroarea intelectuală și psihologică a acelei epoci - cea mai sinistră și înjositoare a istoriei țării noastre - Cronica nu ar fi putut apărea fără anumite concesii pe care autorul a trebuit să le facă. Scrâșnind din
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
tirania partidului comunist, teroarea securiștilor, atotputernicia imperialismului ruso-asiatic. Tinerețea mea și forța mea creatoare au trebuit să se supună o vreme acestei asupriri monstruoase. Cronica poartă pecetea tinereții și forței creatoare, dar și a asupririi suferite și a deformării adevărului. Cititorul să deosebească ce era opera mea, de ce era pecetea scârnavă a asupritorilor". Aceste viraje explicative sunt elocvente pentru profilul scriitorului și pentru epoca sa. Însă, ca peste tot în creația și personalitatea lui Petru Dumitriu, procesele sunt complexe și ele
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
scenariul tendențios este înăbușit de numeroase detalii - cel mai important fiind acela al acumulării de proze - și se lasă reperat în esența sa debilă de-abia din perspectiva volumului al III-lea. La recitire sau încă de la prima lectură, pentru cititorul avizat cu unele dintre clișeele tematice ale prozei realist-socialiste, destule episoade sau pasaje suscită nedumerire. În Davida avem, prin uciderea lui Vogoride, politician conservator, de către tânărul revoluționar, prima bătaie de gong tendențioasă. În Poziția astrelor la 19 iulie, proprietarul de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
a reciti de la sfârșit la început Cronica și de a descoperi și alte astfel de axuri coordonatoare. De-abia recitite prin acest nexus detaliile insinuate în Davida, Poziția astrelor la 19 iunie etc., devin evidente. Așadar, ele sunt descoperite de cititor retrospectiv; e uimit că nu le-a observat de prima oară și se grăbește să conteste întregul roman. Dacă ar mai face încă o lectură, ar descoperi că acestea rămân, într-adevăr, detalii înăbușite de scriitor încă din fașă, țin
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
curățate înainte de publicarea textului. Bufonul Feste din shakespeariana A douăsprezecea noapte cunoștea viciul de lectură al cenzorului: Acela care-i cenzurează pe ceilalți/ Găsește-n orice glumă ascunzișuri!" Cu toată vigilența cenzurii, unele esopisme scapă și constituie satisfacția complicității dintre cititor sau spectator și scriitor. Îndrăzneli minore pot fi supralicitate sau pot deveni extrem de interesante, dinamitarde, prin schimbarea contextului. De pildă, în spectacolul românesc din anii '80 cu Hamlet, când fantoma tatălui avertizează: "Sminteala, când la cei de sus se-arată
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
consta în faptul că Marin Preda, prin Victor Petrini, acuză indirect întregul sistem comunist sub masca anti-stalinismului, de terorism de stat. Nu e o supralicitare sau o suprainterpretare. Succesul extraordinar al romanului nu poate fi desprins de acest gând al cititorului: scriitorul denunță opresiunea și abuzurile exercitate de comunism, nu doar de stalinism, într-un mod limitat. E o metonimie a denunțului: în această parțialitate (autorizată de cenzură) trebuie să înțelegem întregul sistem dictatorial (presupus ulterior de cititor). După aceeași logică
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
acest gând al cititorului: scriitorul denunță opresiunea și abuzurile exercitate de comunism, nu doar de stalinism, într-un mod limitat. E o metonimie a denunțului: în această parțialitate (autorizată de cenzură) trebuie să înțelegem întregul sistem dictatorial (presupus ulterior de cititor). După aceeași logică, s-au bucurat de creditul publicului nu numai romanele anterioare ale obsedantului deceniu (semnate de Augustin Buzura, Constantin }oiu, Petre Sălcudeanu etc.), ci și parabolele epice ale puterii totalitare, fie că se referă la nazism (Mihai Sin
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
subversivității în roman se bazează pe principala strategie a realismului: metonimia. O parte, o felie a realității (prezente sau trecute, dar acceptată de cenzură în secvențialitatea ei limitată) devine revelatoare pentru întregul prezent al dictaturii. Conexiunea sau extensiunea le face cititorul, stimulat de sugestiile, aluziile, "șopârlele" din text, ingenios disimulate. În poezie, dublul înțeles (condiție esențială a subversivității) funcționează altfel, mai dificil și mai percutant, pentru că textul e mai scurt, iar ascunderea aluziilor are spațiu mai mic de exploatat. În poezia
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
Dali, dar și, în notă delicat-ironică, la un ceremonial clasic al povestirii, caracterizează aceste romane-șaradă în care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact tot ce a vrut să transmită prozatorul. Romanele lui Nichita Danilov îl pun pe cititor în ipostaza vizitatorului inocent, picat într-o galerie de artă abstractă. Admiră formele, este fascinat de combinațiile de culori, intuiește o parte dintre mesajele încifrate, dar niciodată nu este pe deplin convins că a decriptat așa cum trebuie toate simbolurile sau
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
infirmată de autor, cu un zâmbet sardonic pe chip), scurtcircuitată de clipe de luciditate, în care logica pare să se reinstaureze, fără însă ca până la ultima filă a cărții ea să își reintre pe deplin în drepturi. Rând pe rând cititorul este convins că monologul mai mult decât fantezist al lui Noimann este o călătorie prin mintea tulburată a unui bolnav mintal internat într-un sanatoriu, descrierea unui vis, aiureala unui creier înecat în alcool sau delirul unui mutilat aflat pe
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
Nichita Danilov delirul este total. Imaginația zboară liber, precum baloanele umplute cu heliu, nici un element al realității concrete nu pare în măsură să o readucă pe pământ. Chipul raționalului se întrezărește rar în cele aproape 300 de pagini de aiurare, cititorul însuși simte, la un moment dat, oboseala apăsată a unui om aflat în plin somnambulism. Nimic nu pare să se închege epic într-un roman precum Locomotiva Noimann, de Nichita Danilov. Capitolele se scurg, unul după altul, fără ca elementul menit
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
Danilov. Capitolele se scurg, unul după altul, fără ca elementul menit să lumineze semnificația cărții să apară. Nici măcar după lectura ultimei file povestea nu capătă un sens indubitabil. În fața unui astfel de roman reacțiile previzibile nu pot fi decât două: fie cititorul abandonează lectura după primele capitole, convins fiind că aceasta bate pasul pe loc, nu duce spre un deznodământ mai mult sau mai puțin previzibil, fie continuă să citească, bucurându-se de fantezia irezistibilă a autorului, de rafinamentul său stilistic, de
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]