6,870 matches
-
de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice, însă datorită solubilității sale ionice, este prezent în apă oceanelor și obținut din saramuri și argile. Pe scală comercială, litiul este izolat electrolitic dintr-un amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Literatura de specialitate menționează că litiul (mai ales Li) a fost unul dintre puținele elemente sintetizate în urmă Big Bang-ului, desi cantitatea lui a scăzut semnificativ. Motivele dispariției și procesele prin care litiul este produs continuă să
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
abia în 1821, cănd William Thomas Brande a obținut litiul prin electroliza oxidului de litiu, process care a fost utilizat în trecut de către Șir Humphry Davy să izoleze potasiul și sodiul. Brande a descris unele săruri pure ale litiului, precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de litiu din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855, litiul a
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
de litiu din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855, litiul a fost produs în cantități mai mari prin electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
mari prin electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
datorită mării lui reactivități este găsit doar sub formă de compus. Litiul se găsește în zăcăminte pegmatitice, dar se poate obține de asemenea din apa de mare și argilă; la scară industrială, litiul este izolat electrolitic dintr-o mixtura de clorura de litiu și clorura de potasiu. Litiul se gaseste foarte putin răspândit în natură. În cantități mici însoțește potasiul și sodiul în unele roci, cum sunt "spodumenul", un silicat de litiu și aluminiu, LiAl[SiO], "lepidolitul", un fluoro- sau hidroxo-aluminosilicat
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
este găsit doar sub formă de compus. Litiul se găsește în zăcăminte pegmatitice, dar se poate obține de asemenea din apa de mare și argilă; la scară industrială, litiul este izolat electrolitic dintr-o mixtura de clorura de litiu și clorura de potasiu. Litiul se gaseste foarte putin răspândit în natură. În cantități mici însoțește potasiul și sodiul în unele roci, cum sunt "spodumenul", un silicat de litiu și aluminiu, LiAl[SiO], "lepidolitul", un fluoro- sau hidroxo-aluminosilicat de litiu, potasiu și
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
varietate de lepidolit cu mult fier, etc. Cantități mici de compuși de litiu se găsesc în unele ape minerale, în diferite plante (că de exemplu, tutun, sfecla de zahăr, trestie de zahăr), etc. Litiul se obține, de obicei, prin electroliza clorurii de litiu topite. Este un metal moale; are cea mai mica densitate dintre metale. Prepararea litiului se face prin electroliza unui amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Celulă metalică de litiu este construită dintr-un înveliș de
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
exemplu, tutun, sfecla de zahăr, trestie de zahăr), etc. Litiul se obține, de obicei, prin electroliza clorurii de litiu topite. Este un metal moale; are cea mai mica densitate dintre metale. Prepararea litiului se face prin electroliza unui amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Celulă metalică de litiu este construită dintr-un înveliș de oțel cu conținut scăzut de carbon, care funcționează drept catod și un container ce conține sare fuzionată și o tijă de grafit, care funcționează
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
zahăr, trestie de zahăr), etc. Litiul se obține, de obicei, prin electroliza clorurii de litiu topite. Este un metal moale; are cea mai mica densitate dintre metale. Prepararea litiului se face prin electroliza unui amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Celulă metalică de litiu este construită dintr-un înveliș de oțel cu conținut scăzut de carbon, care funcționează drept catod și un container ce conține sare fuzionată și o tijă de grafit, care funcționează ca anod. Celulă este
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
este construită dintr-un înveliș de oțel cu conținut scăzut de carbon, care funcționează drept catod și un container ce conține sare fuzionată și o tijă de grafit, care funcționează ca anod. Celulă este încărcată inițial cu un amestec de clorura de litiu (55%) și clorura de potasiu (45%); amestecul electrolitic se topește la aproximativ 400C, care este considerat mai jos decât punctul de topire al clorurii de litiu (610C). Încălzitori auxiliari încep să topească electrolitul pentru a se începe conducția
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
de oțel cu conținut scăzut de carbon, care funcționează drept catod și un container ce conține sare fuzionată și o tijă de grafit, care funcționează ca anod. Celulă este încărcată inițial cu un amestec de clorura de litiu (55%) și clorura de potasiu (45%); amestecul electrolitic se topește la aproximativ 400C, care este considerat mai jos decât punctul de topire al clorurii de litiu (610C). Încălzitori auxiliari încep să topească electrolitul pentru a se începe conducția electrică, iar în momentul când
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
de grafit, care funcționează ca anod. Celulă este încărcată inițial cu un amestec de clorura de litiu (55%) și clorura de potasiu (45%); amestecul electrolitic se topește la aproximativ 400C, care este considerat mai jos decât punctul de topire al clorurii de litiu (610C). Încălzitori auxiliari încep să topească electrolitul pentru a se începe conducția electrică, iar în momentul când aceasta este prezentă, căldura generată de rezistență internă a celulei este suficientă pentru a menține electrolitul topit. Litiul care este redus
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
când aceasta este prezentă, căldura generată de rezistență internă a celulei este suficientă pentru a menține electrolitul topit. Litiul care este redus la nivelul catodului plutește la suprafață celulei, de unde este recoltat. Clorul produs la anod este captat și ventilat. Clorura de litiu este adăugată în celula pentru a înlocui procentul care a fost utilizat în electroliza; în condiții normale, o asemenea celulă poate opera pentru câteva luni fără a fi oprită pentru întreținere. Producția și utilizarea litiului a suferit câteva
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
majoritatea lumii. Datorită publicației lui, Balard a devenit descoperitorul bromului. "Academia Franceză" a numit noul element după grecescul "bromos". Bromul era să fie descoperit de Justus von Liebig, căruia i-a trecut prin mâini, dar avea impresia c-ar fi clorură de iod. Bromul este un halogen (adică un element aflat în grupa a VII-a principală a Sistemului Periodic al elementelor), aflându-se în perioada 4. La stânga sa, în Tabelul periodic al elementelor, se află seleniul formula 1, iar la dreapta
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cauciuc sau plută. În natură, datorită reactivității sale foarte mare, bromul nu se găsește sub forma sa elementară ci numai în compuși reprezentați în principal de bromuri (cel mai adesea sub formă de bromură de sodiu, -potasiu sau -magneziu), însoțind clorurile în apele marine și în minerale. În saline, bromurile se găsesc în straturile superioare ale zăcămintelor, în asociere cu combinații ale potasiului. Răspândirea relativă medie a bromului în scoarța Pământului, dar și în atmosferă și hidrosferă, este de 6,0
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
scoarța terestră, însă este foarte dispersat în aceasta, aspect care îngreunează extragerea sa. Principalele surse naturale de iod sunt zăcămintele de salpetru de Chile (NaNO) și salpetru de India (KNO), fiind întâlnit chiar și în proporție de 1%. Iodurile însoțesc clorurile și bromurile, însă în acestea sunt prezente în concentrații mai mici. Cantități mari de iod se întâlnesc în apa mărilor, deși concentrația medie de iod în apă este de numai 2-3 mg I/l. Concentrarea iodului din apă de către algele
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
atomi și ioni prin îndepărtarea sau adăugarea de electroni din circuitul extern. Produsele necesare de electroliză sunt, în unele stării fizice diferite de la electrolit la electrolit și pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza soluției de clorură de sodiu, producția va fi gazoasă și constă în degajarea de hidrogen și clor. Aceste producții gazoase formează bule pentru a fi colectate. formula 1 Un lichid ce conține ioni mobili (un electrolit) este produs prin: Potențialul electric se aplică asupra
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
ioni de același semn, electroliza se produce cu o "energie minimă". Electroliza are aplicații industriale în "electrometalurgie" pentru acoperirea cu straturi protectoare a diferitelor metale "feroase" cu metale "neferoase" (exemplu = tabla galvanizată), sau de a se extrage "metaloizi" (exemplu = extragerea clorurii de sodiu din apă). În metalurgie, se face prin electroliză purificarea unor metale (de ex. cupru), proces care mai poartă și numele de rafinare. "Fabricarea sodei caustice/leșiei": se realizează prin electroliza soluției de NaCl - clorură de sodiu (saramură) .
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
extrage "metaloizi" (exemplu = extragerea clorurii de sodiu din apă). În metalurgie, se face prin electroliză purificarea unor metale (de ex. cupru), proces care mai poartă și numele de rafinare. "Fabricarea sodei caustice/leșiei": se realizează prin electroliza soluției de NaCl - clorură de sodiu (saramură) .
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
ca materiale impermeabile. Azotura de titan (TiN) este des folosit pentru a acoperi instrumente de tăiere, precum burghiile. Își găsește și uz ca un strat decorativ de culoare aurie și ca metal de barieră în fabricarea semiconductorilor. Tetraclorura de titan (clorură de titan(IV), TiCl) este un lichid incolor care este folosit ca intermediar în prelucrarea dioxidului de titan pentru vopsea. Este des folosită în chimia organică ca acid Lewis, de exemplu în condensarea de aldoli a lui Mukaiyama. Titanul formează
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
este un lichid incolor care este folosit ca intermediar în prelucrarea dioxidului de titan pentru vopsea. Este des folosită în chimia organică ca acid Lewis, de exemplu în condensarea de aldoli a lui Mukaiyama. Titanul formează, de asemenea, și o clorură cu valența mai mică, anume triclorură de titan (TiCl), care este utilizată ca agent reducător. Diciclopentadiena de titan este un catalist important în formarea legăturilor carbon-carbon. Izopropoxidul de titan își are folosul în epoxidarea Sharpless. Alți compuși includ bromură de
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
Proprietăți chimice Alcanii dau reacții de substituție datorită legăturii simple C-H Reacțiile de substituție sunt: Halogenarea cu Cl2 și Br2 se face numai în prezența de lumina.Rezulta produși intermediari CH + Cl --> CH3-Cl -clorura de metil CH-Cl +Cl--> CH-Cl - clorura de metilen CH-Cl +Cl-->CHCl - cloroform (clorura de metin) CH-Cl +Cl -->CCl -tetraclorura de carbon La întuneric clorurarea metanului are loc la ț=773 K Reacția cu fluor este foarte rapidă neputând fi controlate reacțiile secundare. Se realizează cu HNO3
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
datorită legăturii simple C-H Reacțiile de substituție sunt: Halogenarea cu Cl2 și Br2 se face numai în prezența de lumina.Rezulta produși intermediari CH + Cl --> CH3-Cl -clorura de metil CH-Cl +Cl--> CH-Cl - clorura de metilen CH-Cl +Cl-->CHCl - cloroform (clorura de metin) CH-Cl +Cl -->CCl -tetraclorura de carbon La întuneric clorurarea metanului are loc la ț=773 K Reacția cu fluor este foarte rapidă neputând fi controlate reacțiile secundare. Se realizează cu HNO3 și respectiv cu H2SO4 CH + HONO --> CHNO
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
CH-CH-CH-CH --->CH-CH-CH CH Reacția de izomerizare reprezintă procesul prin care un alcan cu catena laniara cu 4 sau mai mulți atomi de carbon se transformă în alcani cu catena laterală. Reacția va avea loc la aproximativ 100C în prezenta de clorura de aluminiu tip catalizator. Primii zece alcani normali sunt prezentați în tabelul următor:
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]