7,719 matches
-
iar „demersul Coaliției pentru Familie încearcă restrângerea drepturilor persoanelor LGBT”. Scrisoarea a fost semnată, printre alții, de Inna, Loredana Groza, Dorian Popa, Alexandra Stan, Radu Jude, Sore, Remus Cernea, Monica Bîrlădeanu și Dragoș Bucurenci. În urma unui comunicat de presă, conducătorii Coaliției pentru familie au subliniat că această campanie nu este împotriva homosexualilor, ci pentru apărarea familiei tradiționale românești.
Căsătorii între persoane de același sex în România () [Corola-website/Science/299302_a_300631]
-
de valoare. Pentru curajul ei, Alexandru a iertat-o. Curând, Atena și orașele grecești au implorat iertare. Revoltele au fost oprimate, Alianța "Liga de la Corint" s-a stabilizat, iar Alexandru a fost ales în funcția de Comandant suprem al trupelor coaliției grecești. După ce a lăsat supravegherea Greciei în seama lui Antipatros, Alexandru s-a îndreptat împreună cu contigentele cele mai sigure ale armatei sale spre Asia (335 î.Hr.). În fruntea unei armate formate din 30.000 de pedeștri și 5.000 de
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
, Războiul arabo-israelian din 1973, Războiul de Ramadan, sau Războiul din octombrie (; ) a fost un conflict armat dintre Israel și o coaliție de națiuni arabe condusă de Egipt și Siria, care a durat între 6 octombrie și 26 octombrie 1973. Războiul a izbucnit de ziua de Iom Kipur ("Ziua Ispășirii", cea mai importantă zi de post evreiască), printr-un atac surpriză conjugat
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
încetare a focului), încercuind o întreagă armată egipteană, chiar în momentul în care intra în acțiune rezoluția de încetarea a focului a ONU. Războiul a avut numeroase implicații pentru multe națiuni. Lumea arabă, care fusese umilită de înfrângerea categorică a coaliției egipteano-siriano-iordaniene din timpul Războiului de șase zile, s-a simțit răzbunată de seria de victorii de la începutul războiului. Același sentiment a deschis calea către procesul de pace care avea să urmeze, ca și spre liberalizările care au urmat, precum așa-
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Guvernul lui Rabin a fost zguduit de o serie de scandaluri și a fost forțat să demisioneze în 1977. Partidul de dreapta Likud, condus de Menachem Begin, a câștigat alegerile din 1977 și pentru prima oară de la fondarea Israelului, o coaliție condusă de alt partid decât Partidul Muncii a ajuns la putere. Sadat, care a declanșat războiul din 1973 pentru recucerirea Sinaiului, era din ce în ce mai nemulțumit de procesul de pace prea lent. În noiembrie 1977, el a a avut o inițiativă fără
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
fie controlat de comuniști. El a rupt în 1943 relațiile cu guvernul polonez în exil care se afla la Londra dar, pentru a-i liniști pe Roosevelt și Churchill, el a consimțit la Ialta ca să fie format un guvern de coaliție. Comuniștii dețineau cea mai mare parte a posturilor cheie din noul guvern iar, cu ajutorul sovietic, în scurtă vreme au câștigat controlul asupra întregii țări, câștigând mai mult sau mai puțin cinstit toate alegerile. Opoziția, condusă de Stanisław Mikołajczyk, a reușit
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
Stołu"), care au modificat radical forma guvernului și societății poloneze. Generalul Jaruzelski și-a dat demisia din funcția de conducător al Poloniei în 1990, la putere venind în decembrie Wałęsa. Până la sfârșitul lui august, a fost format un guvern de coaliție condus de Solidaritatea, iar în decembrie Wałęsa a fost ales președinte și și-a dat demisia din postul său din sindicat. Acesta a fost sfârșitul Republicii Populare Polonia. Guvernul și viața politică a Republicii Populare Poloneze au fost dominate de
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
al Țării Românești între 4 decembrie 1447 și între 15 aprilie și cca. 3 iulie 1456), fiu al lui Dan al II-lea. Suirea sa pe tron, în condițiile tragice ale sfârșitului de an 1447, apare ca o necesitate pentru coaliția antiotomană condusă de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. Cunoscut fiind faptul că relațiile între Cavalerul Alb și Vlad Dracul, voievodul Țării Românești, erau explozive și mai ales că gurile rele spuneau că lui Iancu Corvin îi cam umbla gândul la
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
națională alături de conservatori și laburiști, însă fără a consulta Camerele prin intermediul unui cabinet de război format din cinci membri pe durata războiului. În decembrie 1918 , conservatorii au obținut 48% din sufragii, liberalii 14%, laburiștii 22%, formându-se un cabinet de coaliție conservator și liberal. Guvernul s-a preocupat de reluarea consumului și a investițiilor, provocând o supraîncălzire a economiei, ajungându-se la creșterea prețurilor. S-au emis bilete de banca în număr masiv pe durata războiului, lira sterlină fiind depreciată cu
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
de Winston Churchill. Conservatorii au greșit în timpul războiului, supralicitând figura lui Churchill. Labouristii au venit cu un program nou, „let’s face the future”, și au câștigat alegerile în ciuda sondajelor. După ce Partidul Conservator a pierdut alegerile din 1945, guvernul de coaliție din timpul războiului a demisionat la 24 mai, iar la 5 iunie s-au desfășurat alegeri parlamentare, fiind câștigate de Partidul Laburist ce dorea menținerea controlului statului asupra economiei prin naționalizarea principalelor ramuri ale economiei naționale, mijloacele de transport și
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
ministrul guvernului de land (numit în Hamburg "Senat"). Parlamentul din Hamburg e numit "Bürgerschaft". Fiind vorba de un land (stat federal german), Hamburgul este reprezentat și în Bundesrat (consiliul federal german). Între 2008-2011 orașul Hamburg a fost condus de o coaliție între partidele CDU și Verzi (mai exact: gruparea ecologică hamburgheză "Grüne Alternative Liste", "GAL"), coaliție numită și „negru-verde”. La 29 noiembrie 2010 Verzii au declarat ruperea coaliției. Astfel au devenit necesare noi alegeri, care au avut loc la 20 februarie
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
vorba de un land (stat federal german), Hamburgul este reprezentat și în Bundesrat (consiliul federal german). Între 2008-2011 orașul Hamburg a fost condus de o coaliție între partidele CDU și Verzi (mai exact: gruparea ecologică hamburgheză "Grüne Alternative Liste", "GAL"), coaliție numită și „negru-verde”. La 29 noiembrie 2010 Verzii au declarat ruperea coaliției. Astfel au devenit necesare noi alegeri, care au avut loc la 20 februarie 2011. Participarea la vot a fost de: 57 %; numărul total de locuri în parlament: 121
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
Bundesrat (consiliul federal german). Între 2008-2011 orașul Hamburg a fost condus de o coaliție între partidele CDU și Verzi (mai exact: gruparea ecologică hamburgheză "Grüne Alternative Liste", "GAL"), coaliție numită și „negru-verde”. La 29 noiembrie 2010 Verzii au declarat ruperea coaliției. Astfel au devenit necesare noi alegeri, care au avut loc la 20 februarie 2011. Participarea la vot a fost de: 57 %; numărul total de locuri în parlament: 121; baremul pentru intrare în parlament: 5 %; numărul minim pentru o majoritate absolută
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
complicat. Rezulatele oficiale provizorii sunt următoarele: În comparație cu alegerile precedente "CDU" a pierdut foarte multe voturi. A venit la putere partidul "SPD", care a cucerit iarăși, după 10 ani, majoritatea absolută în parlamentul landului și poate deci guverna singur, fără vreo coaliție. Noul primar și prim-ministru de land a devenit Olaf Scholz, "SPD", ales de parlament la 7 martie 2011. În acest mod "CDU" a pierdut puterea la Hamburg, dar și majoritatea din bundesrat, la nivelul federației. Drept urmare coaliția guvernamentală actuală
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
fără vreo coaliție. Noul primar și prim-ministru de land a devenit Olaf Scholz, "SPD", ales de parlament la 7 martie 2011. În acest mod "CDU" a pierdut puterea la Hamburg, dar și majoritatea din bundesrat, la nivelul federației. Drept urmare coaliția guvernamentală actuală la nivelul federației ("Bund") dintre fracțiunile "CDU/CSU" și liberali ("FDP"), condusă de Angela Merkel, are și ea de suferit. Imagini <br>
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
Islandei s-a stabilizat sub guvernul , și a crescut cu 1,6% în 2012. Numeroși islandezi au rămas însă nemulțumiți de starea economiei, de promisiunile neonorate și de politicile de austeritate ale guvernului, astfel încât a revenit la putere într-o coaliție cu după alegerile din 2013. Islanda se află la limita între Oceanele Atlantic și Arctic. Insula principală se află în întregime la sud de cercul polar de nord, care trece prin mica insulă islandeză aflată în largul coastei nordice a
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
această funcție de către Althing în 1941, a numit un guvern neparlamentar. Regentul avea la acea dată toate atribuțiile actuale ale unui președinte și Sveinn avea să devină primul președinte al țării în 1944. Guvernele Islandei au fost dintotdeauna guverne de coaliție, cu două sau mai multe partide, niciun partid politic neobținând vreodată o majoritate în Althing în perioada republicană. Limitele puterii politice deținute de președinte este subiect de dispută între politologii islandezi; unele stipulări ale constituției par să dea președintelui puteri
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
o scădere importantă și față de rata de 150 de coroane pentru un euro cu care se tranzacțional în săptămâna anterioară. La 20 noiembrie 2008, au acceptat să împrumute Islandei 2,5 miliarde de dolari. La 26 ianuarie 2009, guvernul de coaliție a căzut din cauza controverselor pe tema soluțiilor găsite de el pentru criza financiară. Un nou guvern de stânga a fost format săptămâna următoare și acesta l-a demis imediat pe guvernatorul Băncii Centrale Davíð Oddsson și pe consilierii săi prin
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
anul 1791 Goethe preia conducerea teatrului din Weimar, și Christiane devine consiliera lui; prin felul ei plăcut, ea putea negocia cu, și să se îngrijească foarte bine de actori. În 1792 Goethe ia parte la eșecul campaniei din Franța, a coaliției conservatoare și a emigranților. La 20 septembrie 1792, la Valmy, războaiele revoluționare franceze iau întorsătura împotriva coaliției, unde Goethe într-un cerc de ofițeri spunea renumita propoziție: "Von hier und heute geht eine neue Epoche der Weltgeschichte aus, und ihr
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
ea putea negocia cu, și să se îngrijească foarte bine de actori. În 1792 Goethe ia parte la eșecul campaniei din Franța, a coaliției conservatoare și a emigranților. La 20 septembrie 1792, la Valmy, războaiele revoluționare franceze iau întorsătura împotriva coaliției, unde Goethe într-un cerc de ofițeri spunea renumita propoziție: "Von hier und heute geht eine neue Epoche der Weltgeschichte aus, und ihr könnt sagen, ihr seid dabei gewesen." („De aici și de azi începe o nouă epocă a istoriei
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
a evita foametea în țară. Cu toate că era un antibolșevic înflăcărat, el a refuzat o alianță cu forțele Țariste deoarece acei generali nu ar fi recunoscut independența Finlandei. După votarea noii constituții, Mannerheim participă la primele alegeri prezidențiale, susținut de Partidul Coaliției Naționale și de Partidul Popular Suedez. El a pierdut alegerile în Parlament în favoarea lui Kaarlo Juho Ståhlberg și ca urmare s-a retras din viața publică. În perioada interbelică, Mannerheim nu a deținut nici o poziție publică. Asta s-a datorat
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
demisia miniștrilor PD. În fața atitudinii categorice a conducerii CDR în a-l menține pe Victor Ciorbea în fruntea Guvernului, Biroul Permanent Național al PD primește la 27 martie 1998 mandatul C.N.C. (pe atunci - C.C.N.) de a acționa pentru o nouă coaliție de guvernare. La 29 martie 1998, PD inițiază o moțiune de cenzură care, mai înainte de a fi depusă, determină demisia lui Victor Ciorbea din funcția de prim-ministru. Deși nu era implicită, Victor Ciorbea depune și demisia din funcția de
Partidul Democrat (România) () [Corola-website/Science/297864_a_299193]
-
ani, dar primul ministru poate cere monarhului organizarea de alegeri înainte de termen. În urma unui vot de neîncredere, parlamentul poate obliga fie un singur ministru, fie întreg guvernul, să demisioneze. Sistemul de vot proporțional a dus prin tradiție la formarea de coaliții de guvernare. Majoritatea guvernelor daneze postbelice au fost fie guverne de coaliție, fie guverne minoritare, susținute în parlament și de partide neguvernamentale. Primul ministru este numit formal de monarh, în urma consultărilor cu liderii partidelor după alegeri sau după căderea guvernului
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
În urma unui vot de neîncredere, parlamentul poate obliga fie un singur ministru, fie întreg guvernul, să demisioneze. Sistemul de vot proporțional a dus prin tradiție la formarea de coaliții de guvernare. Majoritatea guvernelor daneze postbelice au fost fie guverne de coaliție, fie guverne minoritare, susținute în parlament și de partide neguvernamentale. Primul ministru este numit formal de monarh, în urma consultărilor cu liderii partidelor după alegeri sau după căderea guvernului anterior. În practică, primul ministru este ales prin negocieri între liderii partidelor
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
este numit formal de monarh, în urma consultărilor cu liderii partidelor după alegeri sau după căderea guvernului anterior. În practică, primul ministru este ales prin negocieri între liderii partidelor parlamentare, de regulă fiind numit liderul celui mai mare partid dintr-o coaliție. Autoritatea executivă se exercită în numele monarhului de către primul ministru și de miniștrii cabinetului, fiecare administrând un portofoliu. Cabinetul, primul ministru și ceilalți miniștri formează în ansamblul lor guvernul Danemarcei. După o înfrângere în alegerile generale, în iunie 2015, Helle Thorning-Schmidt
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]