7,183 matches
-
Senatorul Asiaticus nu vorbea mult; de data aceasta însă, toți observară că intra în detalii, plin de mânie. — Arhitectul acela va fi alungat de îndată de la Misenum, apoi vom vedea ce facem cu el. Clarvăzător, Asiaticus se gândea că acele corăbii nu erau un simplu monument, ci nutreau un vis. Dar pe când vorbea astfel, îl vedea pe senatorul Marcus Vanicius, care avea planuri asemănătoare cu ale sale; acum era un aliat doritor să ajungă la putere, însă urma să devină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cineva după el, să-l aducă în lanțuri la Roma. Ordinul de arestare a nevinovatului legatus porni imediat în noaptea înghețată, cu viteza fulgerătoare a mesajelor imperiale. Annius Vinicianus șopti cu o ironie plină de cruzime: — Caii pot să alerge, corăbiile pot să aibă parte de vânt bun, însă distanța e mare; zeii ne-au dat destul timp pentru a ne duce la capăt acțiunea. Asiaticus profeți, cu faimosul său zâmbet: — Cel mai fericit de moartea „băiatului“ va fi chiar Cassius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
epuizate, strigă, pentru că „băiatul“ acela, din cauza cheltuielilor lui nebunești, a lăsat goale vistieriile și depozitele. Oamenii rămaseră descumpăniți, ezitară, deoarece de mulți ani împărțirea de grâu plebei romane devenise un obicei. Saturninus anunță că senatorii luaseră măsuri: un convoi de corăbii urma să vină din Aegyptus; aveau să se distribuie munți de grâu. În încheiere, declară - o cale de ieșire mincinoasă folosită mai târziu de numeroase guverne aflate în dificultate - că aveau să se reducă impozitele. Mulțimea se unduia; în piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
periculoasă: „Adesea, oamenii se plâng de micile probleme materiale, însă pentru un vis nou, mai ales dacă pare cu neputință de atins, pot să meargă până la capătul pământului“. Învingătorii își amintiră acest lucru și, pe apele liniștite ale lacului Nemorensis, corăbiile de marmură ce pluteau ușoare au fost luate cu asalt de două cohorte pretoriene, înarmate cu niște unelte neobișnuite. — Grăbiți-vă, strigă tribunul aflat la comanda acelei acțiuni, înainte să se întunece nu trebuie să mai rămână nimic din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care apa le înghiți de îndată. Cei care asistaseră la aceste scene fugiră, risipindu-se prin pădure și întrebându-se care era motivul unei asemenea distrugeri. — L-au ucis pe Împărat! anunță cineva. Pretorienii tăiară sforile ancorelor și traseră corăbiile la mal; luară de pe ele tot ce se putea, inclusiv plăcile de bronz. Cu o violență amestecată cu o spaimă superstițioasă, tribunul strigă: Acum scufundați corăbiile vrăjite, dați-le la fund! Nici o așchie să nu mai rămână la suprafață. Porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
distrugeri. — L-au ucis pe Împărat! anunță cineva. Pretorienii tăiară sforile ancorelor și traseră corăbiile la mal; luară de pe ele tot ce se putea, inclusiv plăcile de bronz. Cu o violență amestecată cu o spaimă superstițioasă, tribunul strigă: Acum scufundați corăbiile vrăjite, dați-le la fund! Nici o așchie să nu mai rămână la suprafață. Porunca împăratului! Oamenii se grăbeau mai tare decât el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strigă: Acum scufundați corăbiile vrăjite, dați-le la fund! Nici o așchie să nu mai rămână la suprafață. Porunca împăratului! Oamenii se grăbeau mai tare decât el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri de secure și le scufundară; la sfârșit, aruncară în apă uneltele lor contaminate de maleficiu și săriră ușurați pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile din jurul lacului, mai mulți țărani și păstori, care aveau să păstreze acea amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile din jurul lacului, mai mulți țărani și păstori, care aveau să păstreze acea amintire timp de multe generații, priveau tăcuți. În ciuda distrugerilor, fu nevoie de multe ore pentru ca apa să inunde cu totul solidele corăbii proiectate de Euthymius cel plin de fantezie; începură să se scufunde încet, cu eleganță, abia spre seară, în timp ce Euthymius părăsea în lanțuri șantierul de la Misenum, sub privirile uluite ale oamenilor săi. Me-se-ket, cu traversele ei solide și vâslele lungi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în timp ce Euthymius părăsea în lanțuri șantierul de la Misenum, sub privirile uluite ale oamenilor săi. Me-se-ket, cu traversele ei solide și vâslele lungi, se scufundă drept, cu un plescăit ușor, ca o umbră tot mai întunecată în apă. În schimb Ma-ne-djet, corabia de aur, când apa începu să inunde puntea fără vâsle și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce khem-ul cu ușile distruse se prăbușea într-un morman de ruine, se scufundă cu prova. Valul iscat de scufundarea corăbiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corabia de aur, când apa începu să inunde puntea fără vâsle și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce khem-ul cu ușile distruse se prăbușea într-un morman de ruine, se scufundă cu prova. Valul iscat de scufundarea corăbiilor se izbi de maluri. Apoi apele tăcute și mâlul acoperiră corăbiile Împăratului, pentru o mie nouă sute de ani. NOTE ISTORICO-ARHEOLOGICE Capitolul I Caliga. Tip de încălțăminte foarte rezistentă, purtată de sute de mii de cuceritori ce au ajuns la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce khem-ul cu ușile distruse se prăbușea într-un morman de ruine, se scufundă cu prova. Valul iscat de scufundarea corăbiilor se izbi de maluri. Apoi apele tăcute și mâlul acoperiră corăbiile Împăratului, pentru o mie nouă sute de ani. NOTE ISTORICO-ARHEOLOGICE Capitolul I Caliga. Tip de încălțăminte foarte rezistentă, purtată de sute de mii de cuceritori ce au ajuns la cele mai îndepărtate granițe ale imperiului și reprodusă în numeroase basoreliefuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
erau cu siguranță foarte solide, deoarece au fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe acel zid enigmaticul surâs al filosofului care-și contemplă moartea. Lacurile sacre din deșertul Egiptului și misterioasele corăbii isiace. După milenii de abandon, săpăturile arheologice au scos la iveală, în apropiere de templul de la Sais (unde bătrânul preot i-a dezvăluit lui Gajus Caesar vechile mistere), o mare depresiune circulară, acoperită de nisip, iar de jur împrejur un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mare depresiune circulară, acoperită de nisip, iar de jur împrejur un drum pavat cu dale. La fel s-a întâmplat în cazul templului de la Karnak și al grandioaselor ruine de la Busiris - vechiul imperiu din Memphis -, unde s-a descoperit o corabie sacră modelată în piatră. De asemenea, la Behbit-el-Hagar, pe Nil, spre Damietta, unde ceea ce păruse a fi o colină s-a dovedit a fi un splendid edificiu de granit cenușiu și roz, cu dimensiuni de 400 m × 360 m: Iseum-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nil, spre Damietta, unde ceea ce păruse a fi o colină s-a dovedit a fi un splendid edificiu de granit cenușiu și roz, cu dimensiuni de 400 m × 360 m: Iseum-ul de la Pi-Hebit; au fost scoase la lumină basorelieful unei corăbii ritualice, apoi statuia zeiței Isis și, în cele din urmă, rămășițele corăbiilor sacre. De asemenea, în Deltă, unde bazinul vechiului lac Pi-Bastit zăcea acoperit de un munte de gunoaie. Și în fața templelor de la Ab-du au fost descoperite profilurile a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dovedit a fi un splendid edificiu de granit cenușiu și roz, cu dimensiuni de 400 m × 360 m: Iseum-ul de la Pi-Hebit; au fost scoase la lumină basorelieful unei corăbii ritualice, apoi statuia zeiței Isis și, în cele din urmă, rămășițele corăbiilor sacre. De asemenea, în Deltă, unde bazinul vechiului lac Pi-Bastit zăcea acoperit de un munte de gunoaie. Și în fața templelor de la Ab-du au fost descoperite profilurile a două lacuri sacre și rămășițe ale corăbiilor isiace. De asemenea, la baza piramidelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, în cele din urmă, rămășițele corăbiilor sacre. De asemenea, în Deltă, unde bazinul vechiului lac Pi-Bastit zăcea acoperit de un munte de gunoaie. Și în fața templelor de la Ab-du au fost descoperite profilurile a două lacuri sacre și rămășițe ale corăbiilor isiace. De asemenea, la baza piramidelor, precum și în alte părți. A fost însă nevoie de discuții interminabile și de mult timp pentru a înțelege semnificația misterioaselor lacuri nilotice și a avea o idee mai clară și, poate, mai profundă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de observație, au folosit o încăpere enormă pe post de închisoare, de unde și numele de Grota Întemnițaților. Sir George Hamilton, care a stat treizeci și cinci de ani la Napoli în calitate de ambasador britanic, a fost cel din urmă care a spoliat-o. Corabia sa, încărcată cu statui de bronz și de marmură, s-a scufundat însă într-un punct necunoscut din Marea Tireniană. Obiectele rămase au ajuns la British Museum. Vila lui Tiberius de la Sperlonga. Vila și spelunca au fost părăsite și devastate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Santo Spirito... În zilele noastre au ieșit la lumină fresce splendide, printre care și cea reprezentând victorioasa bătălie navală din insulele Egade: Augustus stă în picioare pe mal, îmbrăcat cu mantia de purpură; oamenii săi îi aduc un prizonier de pe corabie. În spatele lui se zăresc fiica sa Julia și chipul puternic al lui Agrippa, victorios. Se spune că o altă parte a reședinței - nu știm cât de mare - a fost distrusă la sfârșitul mileniului doi, pentru ca în locul ei să se construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sângeros. Părea o poveste crudă și lipsită de temei logic, însă legenda duelului avea probabil la bază o serie de răzmerițe vechi, disperate ale sclavilor. Dar la sfârșitul perioadei imperiale și pe durata întregului Ev Mediu, lacul, cu cele două corăbii scufundate, a rămas în amintirea populară. Nimeni nu cunoștea povestea lor; se știa doar că rămășițele zăceau acolo jos, fiindcă plasele pescarilor se agățau în ele și, uneori, aduceau la suprafață bârne, bucăți de țigle sau de marmură. În Renaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din jurul lacului a atras atenția erudiților: după veacuri de dezinteres, se descoperea că ceea ce povesteau cărțile vechi despre măreția Romei era nimic în comparație cu ceea ce era îngropat în pământ: ruine, coloane, temple, statui, morminte, bijuterii. Astfel, mulți au început să cerceteze corăbiile și să organizeze recuperarea lor. Nimeni nu a reușit. S-au recuperat doar câteva fragmente de piese de mobilier, disparate, deși foarte frumoase. În secolul al XIX-lea s-au înregistrat tentativele lipsite de scrupule ale anticarilor și scafandrilor aventurieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
statui, obiecte ce au părut imposibil de recunoscut și au ajuns la muzeele din Londra, Nottigham, Paris, Berlin și chiar în Rusia, la Ermitaj. În urma polemicilor, câteva obiecte au rămas la Museo Nazionale Romano. Cu ajutorul cârligelor și al funiilor, din corăbii a fost desprinsă o mare cantitate de lemn superb, care a ajuns la Musei Vaticani, Muzeul Kircherian de la Sant’Ignazio, în palatul unui membru al familiei Torlonia, care și-a făcut din el piese de mobilier. Și pentru că multe bârne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unui membru al familiei Torlonia, care și-a făcut din el piese de mobilier. Și pentru că multe bârne grele au fost lăsate să putrezească pe mal, în bătaia soarelui și a ploii, unii le-au folosit ca lemne de foc. Corăbiile împăratului. În 1930, când nivelul lacului a fost suficient de scăzut, corăbiile ivite din apă au fost trase la mal și expuse într-un muzeu. Toată această acțiune, plină de peripeții și obstacole, a durat cinci ani, și la nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de mobilier. Și pentru că multe bârne grele au fost lăsate să putrezească pe mal, în bătaia soarelui și a ploii, unii le-au folosit ca lemne de foc. Corăbiile împăratului. În 1930, când nivelul lacului a fost suficient de scăzut, corăbiile ivite din apă au fost trase la mal și expuse într-un muzeu. Toată această acțiune, plină de peripeții și obstacole, a durat cinci ani, și la nivel mondial a fost privită ca o aventură fascinantă. Nimeni nu-și imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea să transforme în cenușă ceea ce douăzeci de secole nu reușiseră să distrugă. Puține obiecte, mutate anterior în alte locații sau scăpate din întâmplare de furia flăcărilor, au rămas să dea mărturie despre o aventură arheologică singulară. Pe puntea primei corăbii care a ieșit la suprafață, începând de la cea de-a șaizeci și doua ordonată, adică a șaizeci și doua bârnă transversală, s-a descoperit un bloc de o grosime excepțională, un solid amestec de calx - var de piatră calcaroasă arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de calx - var de piatră calcaroasă arsă - și harena fossitia, din rocile eruptive din Pozzuoli. Pe el se afla o grămadă de pavele, cărămizi de diferite forme, conglomerate, fragmente de pardoseală din marmură. Aceasta demonstra că, într-adevăr, pe o corabie de lemn se construise un edificiu cu ziduri. Cineva a scris că semăna cu un templu: „...o bisericuță cu nicchia“. Majoritatea cercetătorilor nu i-au acordat atenție. Însă în zilele noastre, când Ma-ne-djet a fost reconstituită cu grijă la scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]