6,503 matches
-
viața, Șeherezada. Întinde mîna sub pîntec și Îl apucă de interesul treaz din nou, lipicios la pipăit. În regulă, o să-i spună. Copilul Wakefield știa să se ascundă. CÎnd era foarte mic, se pitea după un dulap sau se făcea covrig sub masa din bucătărie sau se Întindea, nemișcat ca un leș, sub patul părinților lui, ca să asculte adevăratele lor gînduri. Conversația lor era atît de diferită cînd erau singuri. CÎnd Își vorbeau În fața lui Wakefield suna oarecum fals. Și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino“. Zogru era amețit și trist. În cameră nu se mai afla nimeni, doar televizorul deschis. A plutit spre dormitor cu inima strânsă, că îi încalcă intimitatea. Giulia era într-adevăr în mijlocul patului, cu picioarele împletite covrig și cu laptopul deschis. Părea transfigurată, iar degetele se mișcau repede și silențios pe tastatură. Zogru s-a uitat uimit, trecând alene în spatele ei: era pe Yahoo Messenger, într-o conversație cu Andrei Ionescu. 31. Giulia scria de zor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii frumoși. Și tot vin și trec într-una Cârduri de colindători Să ureze pe la case Fericite sărbători. Iar acasă îl așteaptă Sub brăduțu-mpodobit Cu cadouri multe-aduse Pe Moș Crăciun mult iubit. Rotar Maria-Simona
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tău pământu-i alb Ție-ți stă gândul doar la joacă Și la oameni de zăpadă Să ieșim la săniuș Cu vecinii jucăuși, Ce ne-așteaptă pe la porți Să cântăm colinde toți. Să-i vizităm pe bunici, Să primim și mulți covrigi, Să ne bucurăm de ea, Că este frumoasă așa. Tamaș Cristina, clasa a VII-a Școala Profesională Specială Craiova - Dolj profesor coordonator Adriana Sârbu Așteptându-te Așteptându-te pe tine, Ajunsei într-o uimire... Dragostea-i atât de mare C-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de umăr, iar eu am tresărit iute, speriat ca din coșmar. Am realizat că am ajuns deja la destinație. Eu, păi... Mă duc s-o caut pe, ș-știi tu, Ana. Sigur o ș-știi, e cea care cumpără me-mereu covrigi de la, știi tu, de la colț. Fata aia, ș-știi tu, cam mică. Mai vorbim atunci. Acum realizez cât de tare mă enerva acest ”știi” spus de Niscor. Era oare posibilă vreo replică fără acel verb? Iar răspunsul vine: Nu. Mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stradală a presei libere a fost amplasat chiar lângă covrigărie cu deplinul acord al părților. Căci doamna Nuți are un haidamac de flăcău, un pierde-vară, o haimana care toacă prin localuri deocheate banii pe care-i scoate maică-sa din covrigi. Dar în tot răul e și-un bine. Într-o dis de dimineață, când haimanaua se înființă la masă cerând ouă cu slănină, copane și vin, iar maică-sa îl făcea cum îi venea la gură, se trezi întrebându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
i-a urmărit privirea. O îndrăgește pe această fată negricioasă și firavă care a terminat liceul de coregrafie și dansează în stol, la Operă. Văzând-o cum s-a uitat după cățea, se gândește să-i arunce o bucată de covrig uscat, deși el unul e împotriva maidanezelor. Într-o vineri, în autobuzul de unu și jumătate, dăduse de o cărticică uitată de vreo călătoare evlavioasă, Scopul vieții creștine. Cum drumul era lung și autobuzul abia mergea, avu timp să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ai întotdeauna la tine câțiva pesmeți, când te prinde tristețea să-i ronțăi pe îndelete și să prinzi inimă, și de atunci urma întotdeauna acest sfat. Așa se face că avea mereu prin buzunare pâine uscată. ─ Cuțu, cuțu, întinde el covrigul, aplecându-se înspre arătarea lihnită. Nu, îl oprește Iulia, punându-i o mână pe braț. Nu te apropia de ea. E slăbită, a fătat pui mulți și are mințile rătăcite. Acum omul n-o mai poate ajuta. A ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vise... ...Se făcea că Vasilica apăru tânără și frumoasă, și, într-un hohot de râs se repezi la Iorgu să-i spele picioarele. Când i-a atins tălpile, el a tresărit, în somn, din tot trupul și s-a făcut covrig în pat. ”-Nuu... nu, Fata, nu!.. se apără el. Lasă, lasă că mă spăl singur!”. ”-Cum vrei tu!” și, dispăru, învăluită într-un nor de lumină. Când s-a trezit era ora opt și un sfert. Sări din pat ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
săi, autorul Teofil Mija le dedică acestora numeroase pagini de toată splendoarea. Sunt evocați, de asemenea, numeroși colegi de liceu, de facultate și de patimi penitenciare. Se detașează, prin plusul de simpatie investit, portretele literare Ovidiu Cotruș, George Manu, Ion Covrig Nonea și Domnariu. Despre acest profesor de limbă și de literatură română spune că ar merita să fie al doilea eponim al liceului din Dumbrăveni, primul fiind Timotei Cipariu. Despre alt profesor de română, anume Horia Teculescu, aflăm că de câte ori
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Cu puteri refăcute am pornit din nou la drum.” La prima prăvălioară din satul Urleta, arestatele primiră permisiunea să cumpere câte ceva pentru potolirea foamei tot mai chinuitoare. Cu puținii bani pe care-i aveau, unele fete au cumpărat șiraguri de covrigi. La căderea serii, ajung la Închisoare. „Într-un târziu, când soarele se Îndrepta spre asfințit, am coborât panta abruptă care pornea de la Închisoare. Coborârea sugera, Într-adevăr, povârnișul spre iad. Prima impresie a fost o uluire. Închisoarea domina coama lină
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
s-a Înfățișat ca prototip al teroristei bolșevice și ne-a Înfiorat. Aveam În fața noastră o femeie căpitan, luptătoare din ilegalitate, care ne vorbea cu voce dură, aproape bărbătească. Cuvintele biciuitoare erau impregnate de zeflemeaua copios stimulată de șiragurile de covrigi din mâinile noastre. Era bondoacă, Îndesată, lipsită de orice farmec feminin, la prima vedere părea chiar urâtă. Purta părul prins pe ceafă Într-un coc din care cădeau șuvițe rebele. În special bucla căzută pe frunte Îi dădea un aer
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o, nu e de la mine, s-a apărat GĂlățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi În coadă, de vân- zători de iluzii și de fraieri ca mine. orașul Ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de interdicții. Din simplul fapt că era interzis să călĂtorești cu tramvaiul fărĂ bilet decurgeau consecințe devastatoare, ce ne separau iremediabil peste zi. Eu trebuia să merg la serviciu ca să câștig bani de bilete de tramvai și de crenvurști cu covrigi, În timp ce el lucra la multiplele proiecte pentru care revenise În românia. Pentru niște Îndrăgostiți, gesturile cotidiene devin ridicole și penibile și cer un efort inuman, efortul de a te smulge din brațele celuilalt și a participa la circul obositor al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
O, nu e de la mine, s-a apărat Gălățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi în coadă, de vânzători de iluzii și de fraieri ca mine. Orașul ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu acolo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de interdicții. Din simplul fapt că era interzis să călătorești cu tramvaiul fără bilet decurgeau consecințe devastatoare, ce ne separau iremediabil peste zi. Eu trebuia să merg la serviciu ca să câștig bani de bilete de tramvai și de crenvurști cu covrigi, în timp ce el lucra la multiplele proiecte pentru care revenise în românia. Pentru niște îndrăgostiți, gesturile cotidiene devin ridicole și penibile și cer un efort inuman, efortul de a te smulge din brațele celuilalt și a participa la circul obositor al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
într-un părculeț în care simțea miros de iarbă bine întreținută, de frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și, tot acolo, putea asculta în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aduse aminte că nu i-a adus nimic. Se căută prin buzunar, unde găsi câțiva franci, strâmbă din gură și se întoarse spre Barieră. Acolo dibui o simigerie, intră înăuntru și ceru o pungă cu alune americane prăjite și câțiva covrigi uscați, cu susan, dintre aceia în forma unui inel de lanț, care se sfărâmă în gură. Aceste produse ale cuptorului plăceau cu deosebire mătușii Agripina. Stănică se întoarse din nou în strada Fundăturii Vaselor, de astă dată pe drum neocolit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să intre în sala unde dospea aluatul, și le făceau mici pâini pentru fiecare. Lui Stănică i se păru chiar că miroase a cuptor. "Te pomenești, gândi el, că a luat cineva brutăria și scoate pîine!" Constată însă că miroseau covrigii din buzunarul lui. " Cum zboară averile! murmură el, nemulțumit. Toate astea erau ale Agripinei, și acum ea stă cu chirie într-o odaie a caselor ei. Am avut rude putred de bogate, și eu sunt un pârlit, când puteam să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în acest scop, cele dorite și să ne îngropi pe toți. - Ba să mă ferească Dumnezeu! Dar ce miroși așa a pâine caldă? Parcă sunt pe vremea când scoteam cuptorul! - Ei, ce miroase? zise Stănică cu umor. Ți-am adus covrigii tradiționali. Ce poate să-ți aducă un pârlit ca mine, ajuns la covrigi? Uite și alune. Bătrâna luă covrigii, foarte încîntată, și începu să ronțăie monoton. - Ia să văd, cine mai e pe aici? continuă Stănicăridicînd capul. Pe un pat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă ferească Dumnezeu! Dar ce miroși așa a pâine caldă? Parcă sunt pe vremea când scoteam cuptorul! - Ei, ce miroase? zise Stănică cu umor. Ți-am adus covrigii tradiționali. Ce poate să-ți aducă un pârlit ca mine, ajuns la covrigi? Uite și alune. Bătrâna luă covrigii, foarte încîntată, și începu să ronțăie monoton. - Ia să văd, cine mai e pe aici? continuă Stănicăridicînd capul. Pe un pat bătrânesc, înalt și lat, cu multe suluri și perne, dar fără tăblii, ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa a pâine caldă? Parcă sunt pe vremea când scoteam cuptorul! - Ei, ce miroase? zise Stănică cu umor. Ți-am adus covrigii tradiționali. Ce poate să-ți aducă un pârlit ca mine, ajuns la covrigi? Uite și alune. Bătrâna luă covrigii, foarte încîntată, și începu să ronțăie monoton. - Ia să văd, cine mai e pe aici? continuă Stănicăridicînd capul. Pe un pat bătrânesc, înalt și lat, cu multe suluri și perne, dar fără tăblii, ca paturile țărănești, ședeau îngrămădite vreo cinci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o dată și bine de bețiile parfumului scump. - Ce vă pasă, zise el ironic, vă jucați cu banii. Mamaei de viață! Când oi da de filon, mă scald în șampanie. Dați-mi niște bani, că mi-am cheltuit ultimele resurse pe covrigii tantei Agripina. Agripina asculta mulțumită discuția și ronțăia. - Cât să-ți dau, Stănică? întrebă verișoara. - Ce să-mi dai? Am zis și eu, așa. Parcă tu ai bani?Bărbatu-tău te ține din scurt. Să-ți văd geanta. Stănică luă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pedale și frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să hoinărească cu Oprică și cu Petre la șina Constantei. Cum să lași cerul ăla, și vrăbiile, și gârla... Când se apropiau sărbătorile, copiii se pregăteau de colinde. La Ajun, femeile desfătau pernele, și din fețele peticite făceau traiste pentru covrigi. Așa era obiceiul. Zidarii veneau devreme acasă cu litra de tescovină și cu bețe pe care ședeau înșirați covrigi cumpărați de la negustori. Ene pleca în ceată, și ălui mic, lui Beghe, i se făcu de-un Ajun să meargă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]