6,583 matches
-
până la ieșirea din restaurant. Aveam să aflăm mai târziu de la colegi că de obicei suma lăsată chelnerilor la restaurant nu depășește o marcă, de aici și mirarea și temenelele respectivului! A doua zi ne-am trezit cam osteniți deoarece noaptea, curioși de programele locale de televiziune, am stat câteva ore ca să vedem concertul lui Elvis Priestley din Hawaii, continuat cu un meci de box pentru titlul mondial la categoria grea, avându-l ca protagonist pe Cassius Clay. Așa că atunci când a sunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Chile organiza de mai mulți ani "Feria Internacional de Artesania" Târgul Internațional de Artizanat, la care participau artizani chilieni din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să-l cunoască pe Niemeyer, căruia i-a apreciat talentul și i-a încredințat câteva lucrări monumentale "futuriste" din Belo Horizonte. Avea să construiască aici în 1943, printre altele, biserica Sao Francisco de Assis, pe care șefii religioși, din cauza formei "curioase" a arhitecturii, n-au vrut s-o "consacre" drept lăcaș de cult decât în 1959. La instaurarea dictaturii militare, Kubitschek a plecat în exil în SUA și Europa. S-a reîntors în 1967 și a decedat într-un accident de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
schimbat viața. Urcând scările, Îmi imaginam că am să fiu primit Într-o sală festivă, plină de cupe de șampanie, aranjate pe mese În jurul cărora o elită artistică internațională, comunicând prin traducere simultană (un fel de UNESCO al teatrului), era curioasă să asculte speech-ul inaugural, anunțând direcțiile concrete de lucru pentru Întregul an. Am deschis ușa și pentru o secundă mi s-a părut că am nimerit la o adresă greșită: o sală gri, ternă, neatrăgătoare: Într-un colț pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
descoperit treptat că vorbim unul cu altul spontan prin semne, prin gesturi, prin expresia feței sau prin sunete. La un moment dat a apărut În cadrul ușii o fată necunoscută și a Întrerupt veselia, fixându-ne pe rând cu o privire curioasă. Brook, zâmbindu-i, i-a făcut semn să se așeze pe o pernă liberă și să ni se alăture. Am fost instantaneu contaminați de spiritul lui ospitalier și ne-am comportat, deși eram străini, ca o familie care primește oaspeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și acum, când o aud, Îmi provoacă fiori. Datorită lui am descoperit fadoul, cu tristețea sa sublimă. Am rămas tăcuți În spațiul care Începea să semene cu o chilie monastică sub licărirea lumânărilor. După un timp, musafira tăcută cu ochi curioși s-a ridicat și, fără nici un cuvânt, a ieșit la fel de misterios. Mai târziu, Brook dădea valoare de simbol acestei vizite neașteptate: „Cine a fost ea s-ar putea să nu aflăm niciodată, dar pentru noi a fost un martor tăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dau cea mai bună lecție, pentru că reacția lor e directă și imediată! Faptul că nu știu nimic despre noi sau despre piesă, că nu au un bagaj cultural de referințe, că vin deschiși, fără să aștepte altceva decât să rămână curioși și interesați, asta e ce contează ! Dacă se plictisesc, o arată pe loc, Își pierd atenția, se foiesc, cască. Ei iau lucrurile așa cum sunt cu adevărat, spre deosebire de adulți, care, după ce s-au plictisit copios și au adormit În scaun, aplaudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și a reprezentațiilor oficiale, ne-am deplasat cu grupul să prezentăm câteva scene În satele din jur unui public fără nici o referință culturală contemporană. Oameni simpli, aparținând unei civilizații de veche tradiție, care nu văzuseră teatru niciodată În viață, priveau curioși autobuzul din care coborau actori de toate rasele, Îmbrăcați pestriț. În praful din mijlocul uliței principale, evident neasfaltate, În curtea primăriei, sau În fața unei moschei, noi Întindeam un covor mare, care devenea pentru această ocazie spațiul nostru de joc. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rasele, Îmbrăcați pestriț. În praful din mijlocul uliței principale, evident neasfaltate, În curtea primăriei, sau În fața unei moschei, noi Întindeam un covor mare, care devenea pentru această ocazie spațiul nostru de joc. Din casele cu pereți de lut ieșeau timid curioși de toate vârstele să vadă noutatea. Nu doar că asistau pentru prima oară la o piesă, dar aveau să afle că aceasta era vorbită Într-o limbă pe care nimeni nu o Înțelegea, nici măcar actorii! Localnicii se adunau numeroși În jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
plăcut să-l car În brațe și m-am rățoit la el: „În primul rând nu sunt american și apoi, ce fel de rival ți-am fost? Nu ți-am spus clar de la Început că nu mai am energie?“. Ce curioasă Întorsătură de atitudine tocmai de la un japonez! Eu credeam că ne Întâlniserăm acolo ca să scăpăm de ambiție și de diavolii din noi și iată că vanitatea triumfa chiar În grădina zen. În ziua următoare, Roshi ne-a oferit tuturor o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
brazilienii sunt zei, dar noi Încercam să mergem prin teatru mai departe: nu doar trupurile, ci și sentimentele și gândurile trebuiau să participe și să fuzioneze ca un instrument armonios. Totul părea propice pentru a Începe lucrul la Troienele. Fiind curioși să ne inspirăm și din izvoarele de ritual și ceremonie care se practicau În multe colțuri ale țării, eu, Liz și Priscilla ne-am deplasat Într-un sat de lângă Salvador, În Bahia, unde ni s-a spus că vom găsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nepermisă... Ani mai târziu, am jucat În sfârșit Troienele la Săo Paolo, dar cu Naționalul bucureștean, În turneu În cadrul Bienalei. Mulți dintre actorii brazilieni care fuseseră distribuiți cu douăzeci de ani În urmă au venit Încântați să mă reîntâlnească și curioși să fie martori la spectacolul pe care ei nu reușiseră să-l joace. Pentru mine, reprezentațiile cu Troienele au atins aici punctul culminant. O participare ca a spectatorilor brazilieni, trup și suflet, la crearea energiei spectacolului nu am Întâlnit nicăieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
refuzaseră societatea și regulile ei ca să trăiască mai aproape de natură și să descopere alte legi, ale unei lumi mai normale. Mergând din loc În loc, din ce În ce mai adânc În pădure, Orlando lipea mesaje de dragoste pe copaci și astfel martorii Îl urmau curioși să o Întâlnească pe Rosalinda, transformată În educator spiritual. Și aici Începea scena centrală a piesei, care consta În școlirea eroului. Orlando, ca și omonimul lui din legendă, unde este numit Furioso, are toate calitățile: forța, curajul, cinstea și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Public am realizat propria mea adaptare și, În consecință, am avut o relație mai subiectivă, mai intimă și sensibilă cu textul, cu actorii și cu spațiul: am folosit unul dintre holurile teatrului care avea coloane și arcuri ce aminteau, fapt curios În mijlocul Manhattanului, de subsolurile metroului moscovit. Acțiunea se derula fără decor, pe o structură simplă de rampe În formă de cruce. Printre actorii care debutau atunci la Public erau Jan TÎiska, proaspăt sosit de la Praga, unde jucase roluri de neuitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
intenții dominatoare, În contrast cu concursurile din comunism, În care candidații aveau În față o comisie ca un pluton de execuție. Membrii comisiei noastre erau așezați printre sutele de spectatori - oameni de teatru de toate vârstele - care umpluseră până la refuz Sala Atelier, curioși să fie martori la acest eveniment. În afara tradiționalului monolog de concurs, o noutate era cerința de a cânta și dansa, acestea dându-le prilejul actorilor să exprime ceva mult mai personal, lăsând loc de manifestare individualității fiecăruia. Pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Cum nu suportam ideea de a veni din America să pun pe tușă oameni care aveau de susținut familii, cu un salariu oricum de mizerie, dar fiind și eu la rândul meu frustrat de mediocritatea morală a multora, o Îmbinare curioasă de pasivitate și indolentă obrăznicie, am hotărât ca În locul lor să mă dau afară pe mine Însumi. Am trimis demisia de la Viena și am luat avionul spre New York, lăsând de acum liber scaunul de director, fără să-mi Închipui cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
piele și coadă de reptilă, preluat identic dintr-o pictură de Bruegel. Dar criticul a văzut ce a vrut el să vadă și mi-a făcut un serviciu, În cele din urmă, căci mulți s-au grăbit să cumpere bilete, curioși să fie martorii unei „nudități scandaloase la Met“. Cronicile proaste uneori ajută! Visul unei nopți de vară la operă Imediat după Faust, am plecat la Chicago să montez Visul unei nopți de vară de Benjamin Britten, cu un buget modest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În țară, interesat să Încerc ceva nou: ateliere de lucru cu tinerii actori și studenți. Am ținut și o serie de conferințe și dialoguri deschise, unde am avut bucuria să Întâlnesc un tineret care nu provenea numai din teatru, inteligent, curios și interesat de schimbul de idei. M-am aflat puțin În contact direct cu viața teatrală: timpul scurt pe care l-am putut petrece În țară, de obicei În timpul vacanțelor de vară, nu mi-a permis să văd destule spectacole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Între timp, gospodăria noastră din oraș și cea de la țară, având un personal permanent de vreo cincizeci de servitori, cărora nu li se cerea socoteală, constituiau scenele pe care evolua o fantastică tiribombă a furturilor. Conform unor mătuși bătrâne și curioase, cărora nimeni nu le dădea atenție, dar care până la urmă s-a dovedit că aveau dreptate, cei care conduceau din umbră operațiunile erau bucătarul-șef, Nikolai Andreevici, și grădinarul-șef, Egor, amândoi niște bărbați cu ochelari, cu figuri serioase și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
văd mușchii fălcii sumbru Încleștate zvâcnind pe sub pielea bine Întinsă. Fratele meu, un băiețel cu ochelari, În vârstă de nouă ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică bufniță. Printre banalele suveniruri achiziționate la Biarritz Înainte de plecare, suvenirul meu preferat nu era nici micul taur din piatră neagră, nici scoica sonoră, ci un obiect care astăzi pare aproape simbolic - un toc din spumă de mare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o stivă de rame goale care a Început brusc să alunece și să se prăvălească În Întuneric a atras un iubitor de artă curios și am luat-o la fugă. Ermitajul, Luvrul St. Petersburg-ului, ne oferea cotloane plăcute, mai ales Într-un anumit hol de la parter, printre vitrinele cu scarabei, din spatele sarcofagului lui Nana, Înaltul preot al lui Ptah. În Muzeul Rus al Împăratului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și-ai conților, de multe ori niște mocofani analfabeți ce se făleau pe la ospețe că au în slujbă, pe cheltuiala lor -, "rămășițele împăraților bizantini". Îți amintești cum se uitau la noi, cum ne pipăiau de parcă am fi fost cine știe ce animale curioase, exotice, nemaivăzute?... Ești nedreaptă. Au fost și oameni buni. Mai sunt oameni buni? Asta-i soarta pribeagului, amarul și dorul. Ce puteam face? Trebuia să trăim, totuși... Pentru tine, filozofule stoic, a fost mai ușor, îl mângâie pe obraz. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și cum să fac mai bine. Și iată că am greșit. -Și din greșeli înveți. Vei fi un domn și mai înțelept. Dacă n-ai putut face altfel", îl îngână și zâmbește. Așa sunt unii blăstămați: nu sunt ei fericiți curioasă fericire până nu-și găsesc o coroană de spini, o cruce, o Golgotă de urcat... Am și eu Golgota mea... Și-o s-o urc până la capăt, pentru că nu pot... nu pot să las totul baltă și să mă duc dracului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare Cerul era liniștit - marea pustie și verde. Morala greierului Cea mai celebră poemă a lui Radu Boureanu e Anna Maria de Valdelièvre, piesă de rezistență
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai facilă). Concizia, sobrietatea, chiar parcimonia manifestărilor sufletului sunt pentru Robescu normă poetică, în sensul extrem-oriental, adică stil, ceea ce înseamnă garanție în ordinea autentic umană, deci garanție morală (contrar „autenticității” anilor ’30, care repudia „stilul”). Două observații severe în privința aceasta. „Curios lucru : când artistul ajunge să nu mai iubească pe nimeni devine o mașinărie a sentimentului universal” (p. 36) și : „Sentimentalii ! Iată-i pe cei cărora de fapt nu le pasă” (p. 66). Aceste două observații se leagă de o mărturisire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]