7,054 matches
-
familie atât de caldă, unită și plină de dragoste ca Nicolae Petrașcu. Toți se învârteau în jurul lui menajându-l și străduindu-se să-l protejeze, ca să se simtă cât mai bine. Nu avea nici un motiv să se gândească la o despărțire definitivă, prin care ar fi cauzat suferință celor dragi, mai ales că primise și o pensie de invaliditate gr. II, de 625 lei pe lună, cum relatează Mitu Banea, ceea ce nu era mult, dar împreună cu salariul soției aveau necesarul pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca și cauza morții propriu-zise duc la concluzia că a fost asasinat de Securitate, prin oamenii săi. A lăsat în urmă o familie distrusă, dar mai ales o soție, Livia, un om de valoarea și talia lui, în care rana despărțirii a fost adânc săpată în sufletul ei, nu l-a uitat în nici o clipă a vieții, care a mai trăit-o și după ce timp de 7 ani îi face toate slujbele de pomenire cerute, se stinge din viață în al
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Germania. În urma lui rămâneau legionari în lagăre și închisori, legionari urmăriți ca vânatul și o soție tânără cu mijloace de existență destul de reduse, cu un copil mic în brațe și cu al doilea în stare binecuvântată. Poate în momentul acestei despărțiri, privind-o, o va fi numit „Măicuța”, cum a rămas pentru totdeauna în familia lor. Nicolae Petrașcu a fost unul dintre acei puțini și rari care au înțeles că este un mod firesc de a reacționa și trăi în acest
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
complet și cald omagiu pentru marele dispărut. Mitu Banea, cumnatul și camaradul de luptă , începând de la intrarea în Legiune, cu procesul de lesè majestè (din 1938) sfârșind cu venirea împreună la căminul familiei din str. Croitorilor nr. 8 și cu despărțirea definitivă când îl găsește ucis de mâna securității în 1968. Ing. Florica Socol, o distinsă doamnă pe care, în copilăria ei, am ajutat-o ca mentor la matematică și fizică, despre care nu am știut că este nepoata unui legionar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să accepți să te desparți de mine. Până acum ne-am descurcat foarte bine împreună, nu? De ce m-ai aruncat? Oricum era prea târziu. Umbra îmi fusese deja luată. — Vin și te iau după ce se mai așază lucrurile pe-aici. Despărțirea e doar temporară. O să fim din nou împreună. Umbra oftă și privi prin mine. Era vlăguită de arșița soarelui. Eu nu mai aveam umbră, ea nu mă mai avea pe mine. Nu cred că asta ți-ai dorit, spuse Umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să citesc vise vechi și când stătea lângă mine. Apoi cinam împreună, beam ceva cald și o conduceam acasă. Vorbeam vrute și nevrute în drum spre casă, îmi povestea despre surorile tatălui ei, despre viața de zi cu zi. Întotdeauna simțeam la despărțire un gol mai mare decât la momentul întâlnirii. Ca o fântână adâncă, întunecată, ce nu mai putea fi în veci astupată. Presupun că asemenea senzații de gol sunt provocate de niște amintiri uitate. Am încercat să stabilesc o legătură, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ne gândim amândoi! Aș vrea să-ți fiu de folos. Măcar un pic. Am încuviințat. M-am concentrat iar, încercând să scot vreo reminiscență din fosta mea lume. Imposibil! Carapacea se întărise ca piatra. Începuse să mă doară iar capul. Despărțirea de Umbră mi-a fost fatală. Iarna îmi congelase sufletul. Mi-a pus mâna pe tâmplă. — Stai liniștit acum. O să ne gândim altădată. S-ar putea ca între timp să-ți amintești ceva. O să mai citesc un vis. Ultimul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rost ar avea atâta bătaie de cap? N-ar fi bine pentru nici unul din voi. Sper că înțelegeți ce vreau să zic. Am încuviințat. Poate că avea dreptate. Dacă ne lipeam la loc, iar o lua de la capăt cu ritualul despărțirii. Paznicul a încuiat portița cu cheia și s-a retras în gheretă. Eu și Umbra ne-am uitat după el. Imediat după aceea, Umbra s-a așezat lângă mine. Eu continuam să scormonesc pământul cu talpa ghetelor. Umbra purta un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi răsunau decât mâinile ei. Apoi și-a plecat puțin capul într-o parte și-a zis: — Eu mă duc. Mi se pare ciudat că n-o să ne mai întâlnim niciodată. Nici nu știu ce s-ar cuveni să-ți spun la despărțire. Nu-mi amintesc nici un cuvânt potrivit... Mi-am scos iar pălăria, am scuturat-o de zăpadă și am pus-o la loc pe cap. Mă rog pentru fericirea ta, zise Umbra. Să știi că te-am iubit. — Îți mulțumesc pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ÎN NOAPTEA DINSPRE 21 spre 22 DECEMBRIE LI S-AU DAT DRUMUL . A fost o surpriză pentru ei ...” N.n. - Am întâlnit în cartea de față pasajul referitor la ancheta din 21 dec. noaptea și la “plecarea dvs la familie”: “La despărțire mi-a spus și un banc,(urmează gluma insipidă) . Am zâmbit frumos, mi-am luat la revedere de la tov. anchetator, maiorul C. Matei, și am plecat”. Cu agenda și calendarul ești în dificultate domnule ; spre a minți îți trebuie o
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
lui Renoir, București, 1970; Marcel Brion, Homo pictor, pref. Dumitru Matei, București, 1977 (în colaborare cu Maria Vodă Căpușan); Roy Mac Gregor-Hastie, Poeme - Poems, ed. bilingvă, pref. trad., Cluj-Napoca, 1977 (în colaborare cu Mihail Bogdan). Repere bibliografice: Vasile Iluțiu, Prima despărțire, „Gazeta de la Turda pentru tineret”, 1942, 9-10; [Dan Petrașincu], „Cremene în apa vremii”, VAA, 1942, 420; Mihai Gafița, Despre poeziile lui Victor Felea, „Tânărul scriitor”, 1955, 12; Florian Potra, Poezia lirică - artă mobilizatoare, ST, 1955, 8; Nicolae Manolescu, „Voci puternice
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
palatului, Un voinic flăcău trecea, Mărul, Pâinea noastră, Visat-am, Țară, Cosașul, Am odihnit adânc, Ploaie, Descălecare, Zăduf, Cruci), Al. Iacobescu (Vraja tăcerii, Pe malul Nistrului, Nedumerire, Vraja, Et semper), Emil Giurgiuca (Bisericuță-ndurerată, Crâmpeie, Înnoptare, Crâmpeie câmpenești, Glas, Dorință, Despărțire, După fân, Autumnală, Tinerețe, Mielul), Radu Gyr (Cununi uscate?, Leagăn mic, Grota din munte), Ion Pillat (Cocorii, Helada). Mai semnează versuri I. Vania (de la numărul 1-2/1925 semnând Gherghinescu-Vania), G. Retezeanu, Iustin Ilieșiu, T. Ulmu, Const. Goran, Fl. Stoenescu, G.
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
soțiile lor, își dispută concomitent loturile bătrânului, fiecare urmărind „întabularea” acestora pe numele său: tensiune și viclenie. În regia momentelor fierbinți, pigmentate cu „sudalme de se sperie norii”, autorul pune nu numai culoare regională, dar și o retorică fără greș. Despărțirea de lume a protagonistului (Înmormântarea lui Urcan) e prilej de revelație pătrunzătoare. Agonia omului „beteag”, dialogurile în jurul muribundului din „căsulia de bârne”, în care el se culcase „toată viața jos, pe bundă”, indiferența feroce a celor din jur, pregătirile de
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
107-111; Alex. Ștefănescu, Jocurile dragostei, RL, 1991, 38; Alex. Ștefănescu, Fără iluzii, RL, 1992, 3; N. Manolescu, A mai dispărut un poet, RL, 1992, 28; Florența Albu, La dispariția și aflarea poetului Dan Deșliu, VR, 1992, 8-9; Gh. Grigurcu, La despărțirea de Dan Deșliu, CNT, 1992, 40; Adrian Popescu, Deșliu sau Ieșirea din cerc, ST, 1992, 10; Aurel Rău, „Singur cu tine”, ST, 1992, 10; Constantin, Complicitatea, 106-110; Cristea, A scrie, 70-77; Dicț. scriit. rom., II, 77-78; Gabriel Dimisianu, Cazul Dan
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
plicticoasă”, „sub nivelul minimei lizibilități”. Z. Ornea este de părere că Eminescu nu poate fi socotit „poet național” pentru că are idei conservatoare, avertizând asupra „primejdioasei sanctificări a operei eminesciene”. Nicolae Manolescu respinge de asemenea ideea de poet național, pledând pentru „despărțirea” temporară de Eminescu, singura în măsură să permită o recuperare autentică. Mircea Cărtărescu face un portret grotesc al omului Eminescu, într-un text-colaj compus exclusiv din referințe negativ-„demitizante”, în care imaginea poetului este retușată prin acumularea de gros-planuri triviale
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
Câteva dintre consistentele antologii de publicistică - Emil Cioran, Singurătate și destin (1991), Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței (1991), Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian (1992), ca și versiunea, reîntregită, după manuscrisul original, cu capitole absente în prima tipărire din Despărțirea de Goethe (2000) sau cea a Neliniștii metafizice de Nae Ionescu - au fost în mod explicit înfăptuiri de etapă în perspectiva unor ediții complete din scrierile acestor creatori; primele volume ale seriei Nae Ionescu, Opere au și fost tipărite (1999-2002
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
Noica, Introducere la miracolul eminescian, București, 1992 (în colaborare cu Gabriel Liiceanu), Introducere la bunătatea timpului nostru, București, 1992 (în colaborare cu Gabriel Liiceanu), Semnele Minervei, București, 1994, Între suflet și spirit, București, 1996, Echilibrul spiritual, pref. edit., București, 1998, Despărțirea de Goethe, București, 2000; Grigore Popa, Jurnal metafizic, postfața edit., București, 1998, Pentru tine, Sfântă Transilvanie (Poezii), București, 1998; C. Rădulescu-Motru, Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă și destin, pref. edit., București, 1999, Publicistică politică, pref. edit., București, 2002, Caracter
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
1911), cuprinzând câteva schițe și povestiri. G. a compus narațiuni istorice fluente, cu parfum arhaic (Nunta domniței Maria cu Ianuș Radziwill, Nunta domniței Ruxanda), precum și altele, cu tentă sămănătoristă, avându-și punctul de plecare în viața satului bucovinean (În ajunul despărțirii, Reîntoarcerea, Serafim Cărășel). Scriitor în formare, autorului nu-i lipsesc vioiciunea spiritului, sensibilitatea (vizibilă îndeosebi în descrierea naturii), un anume umor antrenant și, mai ales, priceperea de a valorifica resursele graiului popular. Lucrarea despre Eminescu, subintitulată Contribuții la studiul vieții
GRAMADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
ei gest și să-și explice eșecul romanticei lor iubiri. Rememorând, cu ajutorul jurnalului intim și al caietelor speciale dedicate fetei, secvențele poveștii de dragoste, Andrei constată că trecutul se transformă continuu, pe măsură ce se îndepărtează. Astfel se produce o a doua despărțire, locul Marinei este luat, treptat, în sufletul lui Andrei de o altă iubire, romanul devenind astfel povestea unei visate descătușări. În subtext, aici este și un roman al formației. A doua carte, Un altfel de sfârșit (1998), conține patru nuvele
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
apare nominalizată pe traseul avangardei literare europene conceput de redactorii lui Magazine littéraire, traseu Început În 1830 cu Hernani și cuprinzînd, pînă la menționarea autorului Particulelor, Încă vreo treizeci de autori, printre care Baudelaire, Rimbaud, Barthes, Foucault, Deleuze sau Fukuyama. Despărțirea lui Houellebecq de revista care-l repudiază atrage retragerea sprijinului oferit revistei de editura Flammarion unde, se-nțelege, apăruse romanul discordiei. Scriitor de-acum notoriu, militant, el provoacă un scandal Încă și mai mare În 2001, cînd scoate pe piață
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Renée vorbește cu morții, În apostrofuri, În imprecații chiar. Cu soțul ei decedat, Henri, discută săptămînal În cimitir, cerîndu-și iertare că s-a Îndrăgostit, iată, și că are ocazia să-și „refacă viața” la treizeci de ani după fulgerătoarea lor despărțire. Dincolo Însă de astfel de dureroase replici Între trup și memorie, de recolta lexicală bogată ce rezultă, rămîne, ca de obicei În literatura feminină contemporană, cinismul reprezentării corpului, una dintre cele mai puternice obsesii feminine din toate timpurile. Scena dezbrăcării
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
divorțată, socru suspect de prevenitor, adulter. Romanul ridică două probleme - 1. Ești căsătorit și te Îndrăgostești de altcineva: ce faci? și 2. Ești părăsit, te simți distrus: iar, ce faci? - și oferă două soluții: 1. Mai bine Îți asumi drama despărțirii pentru a-ți regăsi fericirea decît să continui o relație compromisă care te alienează. 2. Îți spui că e mai bine că te-a părăsit acum decît să continue o relație compromisă, alienantă, și de realitatea dureroasă a căreia ți-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
enorme, vizând „Lăcașe sfinte ale mușchilor și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt și plin” (Aicea suntem!...). Despărțirea de spațiul natal, de Blajul erudit (Orașul copilăriei) - „somnoros”, „frumos, fantastic și nepriceput” - se face fără regretele lui Goga și Blaga, mitologia de acum a lui C. tinzând spre aeroplan și uzine (titlul În fabrică se repetă); pașii i se
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
obsesia cu care citește literaturile lumii. Epos și logos. 25 de studii și interpretări (1981) tratează despre Comparațiile Iliadei, Marea homerică, Zeița și eroul (relația dintre Atena și Ulise), Elena, Casandra, Xenofon din Efes, Cununa palatină, Între asfințit și eternitate: Despărțirea de sine a Eladei, Platon, Lucian din Samosata, Ovidiu, Emilio Cecchi, Virginia Woolf ș.a. Cea mai realizată lucrare de exegeză este Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (1997). C. pornește de la un aplicat studiu asupra lui Ahile în cadrul Iliadei, de la
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
de inventivitate verbală, într-un stil incolor, C. a atacat temele epocii. Lamartiniza vizibil în Toamna și Seara la Ceahlău, cultivând ca și poetul francez contrastul dintre împăcarea firii și zbuciumul sufletesc al însinguratului. Cu destulă delicatețe a simțirii, evoca despărțirea de o iubită „albă precum crinul”, cu „unduioase” coame și „chip îngeresc”, retragerea din lume, așteptarea morții (Către moarte, Pavilionul romantic). Precum Barbu Paris Mumuleanu și după modelul englezului James Thomson, C. a dat o poezie a anotimpurilor. Descrierea naturii
CUCIURAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286547_a_287876]