6,426 matches
-
față. Ești plin de sînge pe gură. I-am văzut cum au urcat În tren, pe rînd, doi cîte doi, după care am urcat și noi și ne-am dus la locurile noastre. Celălalt detectiv, nu cel căruia-i spuneau dom’ sergent, ci acela care era prins de prizonierul mai mare, nu observase ce se Întîmplase la masă. VĂzuse totul, fărĂ să pară Însă că observă ceva. Celălalt prizonier nu spusese nimic, Însă observase totul cu atenție. Niște fulgi de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici nu ne recunoscu și se uită mai În josul culoarului. PĂrea că Îi cercetază pe toți cei din vagon. Nu erau prea mulți pasageri. Apoi se uită din nou la sergent. Tata Își scosese altă carte din buzunar și citea. — Dom’ sergent, spuse micuțul. Sergentul Își deschise ochii și-l privi. — Tre’ să merg la budă. — Nu acum, spuse sergentul și-și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din nou la sergent. Tata Își scosese altă carte din buzunar și citea. — Dom’ sergent, spuse micuțul. Sergentul Își deschise ochii și-l privi. — Tre’ să merg la budă. — Nu acum, spuse sergentul și-și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră Împreună În josul culoarului. M-am uitat la tata: — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră Împreună În josul culoarului. M-am uitat la tata: — Du-te, Îmi spuse, dacă vrei. M-am luat după ei. Stăteau În ușa toaletei. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vrei. M-am luat după ei. Stăteau În ușa toaletei. — Vreau să intru singur, spuse prizonierul. — Ba nu, nu intri singur nicăieri. Hai, lasă-mă să intru singur. — Nu. — De ce? Poți să ții ușa Încuiată. — Nu-ți scot cătușele. — Hai, dom’ sergent. Lasă-mă să intru singur. — Hai să vedem cum e Înănuntru. Intrară și sergentul Închise ușa. Eu mă așezasem pe un scaun din fața ușii. M-am uitat la tata, care era pe culoar. Îi auzeam vorbind Înăuntru, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o fi cel mai liberal și cel mai mîndru dintre fii Scoției, dar soarta a decretat ca eu să-mi fac culcușul În intestinele lui și sincer vorbind, m-am obișnuit aici. N-o să mă las dus de aici. Nu dom’ne. Chiar mai puțin decît tine Bruce. Mai puțin dus ca pe vremea primei greve importante a cărbunelui de recentă amintire, din 1972 pînă În 1974. Economia de curent, cînd tatăl tău v-a trimis pe tine și pe frățiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pâine de război și conserve. Era vreme de război, unele reguli, care-n timpuri normale sunt condamnabile, în situați critice sunt de apreciat. Când s-a putut, opriră la o fântână să mănânce. Dinspre Prut apărură doi țigani. - Să trăiți dom’ ofițer! El voia să știe ce mai era în țară, cum se trecea podul peste Prut. - Care-i situația la noi, care-i starea de spirit a oamenilor? - Dom’ ofițer, e groasă rău dă tot! România s-a terminat, rușii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o fântână să mănânce. Dinspre Prut apărură doi țigani. - Să trăiți dom’ ofițer! El voia să știe ce mai era în țară, cum se trecea podul peste Prut. - Care-i situația la noi, care-i starea de spirit a oamenilor? - Dom’ ofițer, e groasă rău dă tot! România s-a terminat, rușii au trecut și Siretele. Pleacă din țară spre Germania petrolul, cerealele, plantele industriale, așa zicea un domn contabil. Vai dă capu’ nostru, că nici noi nu mai încăpem! - O
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
roșu contra lor. Lui Crainic îi face un portret-simbol: "abandon al demnității omenești". De ce? Mă întrebi de ce? Pentru că, înfometat la Aiud, sorbea ciorba în care torționarul, un evreu ungur scăpat de la Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu. El își lua mesele la Capsa. Ieșit din închisoare în '62, Crainic devenise un personaj umil. Numai Arghezi îl întrecea în lașitate: "Nu-l găsise pe Dumnezeu și de aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
proastă cu televizorul. N-o să mai spun amintirea mea, ci versiunea mea. Uneori îmi vine în minte mai mult decît o amintire. Poetic spus, amintirea unei închipuiri. Puteam să jur că lui Lucian Foișor îi apăruse, în "Crochiul" săptămînal, în loc de domul din Milano, domnul din Milano. Nu, nu s-a întîmplat așa, mă Dana. Imaginația ta de ficționară a stabilit-o. Questa coda non e di questo gatto. Coada asta nu-i coada acestei pisici. Făcîndu-mă, adică, să mă îndoiesc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bolovanul începuse să se rostogolească cum se spune, și până nu ajungea în vale, nu mai putea fi oprit. Erau atâtea lucruri de pus la punct... în fiecare zi, meșterii veneau la el pe șantier și-i aduceau la cunoștință: - Dom’inginer, știți că instalația de lumină este la pământ, că în pod, deasupra planșeului, nu există izolație! Dar cel mai presant lucru se pare să fie faptul că nu există nici o conductă de scurgere a apei menajere. - Cum asta? - Am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Jos" în presa vremii (1875-2005). Marele merit al acestor cărți este turul de forță ce-l face autorul prin falia unui timp în care au trăit oameni ca noi, stră și stră-strămoșii noștri, cu necazurile lor (și-au avut slavă Domului!), cu visele lor (aceste năluciri ce ne poartă ca o corabie pe valurile vieții și ne-o face suportabilă), cu iubirile lor, liantul indispensabil liniștii eterne, cu copii și nepoții lor în care și-au pus speranța dăinuirii, cu tragediile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
astea sunt cadouri pe care le trimitem din partea Mirandei, nu-i așa? am Întrebat În timp ce luam o cutie și mă apucam să o Împachetez În hârtia albă, groasă. — Mda. În fiecare an e la fel. Oamenii importanți primesc sticle de Dom Perignon. Asta Înseamnă directorii de la Elias-Clark și marii creatori de modă care nu sunt și prieteni personali. Avocatul și contabilul ei. Cei de importanță medie se aleg cu Veuve, iar categoria asta Îi include aproape pe toți - profesorii gemenelor, hair
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vrăjește de mama focului, iar ea Își dă ochii peste cap, fâțâindu-și șoldurile apetisante la fiecare privire mai coborâtă a profului. „Dar bine dragă“, mă apropii eu, „ai uitat că azi am camera liberă numai până la ora 6?“. „Bună ziua, dom’ profesor“, mă fac că Îl observ abia acum. El se face albastru, ea se face verde; o Înșfac de aripă și o trag după mine. (luni) Un profesor din facultate acuză de plagiat un alt profesor pe care eu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai îndrăzneț, nu se putu opri să nu zică: ― Ce vagon, domnule plutonier, păcatele noastre? Că paguba să fi tot fost doi-trei saci, dacă a fost... Și nici boierul Cosma nu s-a putut plânge de mai mult, uite crucea, dom plutonier! Doi-trei saci poate, dar ce vagon? Plutonierul îl plesni cu dosul palmei peste gură răcnind: ― Ești obraznic după ce furi?... În fața mea cutezi să... Obrăznicia țăranului îi vârâse un ac în inimă. Strigă un jandarm odihnit și-i ordonă să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Da de ce stați în picioare, măi creștini, și încurcați locul, de nici nu mai poate să se miște lumea? Așezați-vă la masă, că nu vă mușcă și nici nu vă cer parale! Uite colea!... Haideți binișor, fraților! Hai, mă dom' primar, că după tine se iau și ceilalți! Izbuti să-i așeze și să le servească câte ceva. Ion Pravilă se înverșuna în gura mare, vorbind despre Babaroaga, că nu-i drept ca unii care-s mai înstăriți de la Dumnezeu să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi luat notă de existența ei, ieși plecîndu-se adânc, să nu se lovească cu capul de pragul de sus. Ignat îl petrecu după cuviință până-n ogradă, abătut, bâiguind mereu ca o scuză și o plîngere: ― Apoi ce să facem, dom' perceptor, ce să facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. Ea are să știe să-i calce pantalonii frumos, cu dungă, nu ca toantele astea care nu-s în stare nici măcar să încălzească bine fierul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din pricina dînsului! mormăi Serafim Mogoș, de-l auziră toți. Primarul recunoscu, dar scuză pe arendaș, că a despăgubit pe toți anchetații de atunci, deși n-ar fi fost obligat. Leonte Orbișor strigă din tindă: ― Numai că bătaia nu se-ntoarce, dom' primar! Cosma Buruiană, totuși, n-a reclamat ca să nu mai afle boierul cel mare și să iasă iarăși pacoste pe oameni. De vreo săptămână răufăcătorii dau târcoale și pe la curtea boierului Miron. Și încă boierii ca boierii, că omul ciupește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are... Că de la alde mine ce să fure? Sărăcia? Câțiva râseră, și în cancelarie, și mai cu seamă în tindă. Primarul se supără: ― Lasă gluma, Ignate, că nu v-am strâns eu aci pentru glume, să știi! ― Nu-i glumă, dom' primar! făcu țăranul, reluîndu-și glasul umil obișnuit. Că porcul mi l-a luat perceptorul la bir, porumb n-avem, lemne n-avem și-mi țipă copiii toată ziua de foame și de frig... ― Nu mai putem, oameni buni! strigă deodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se mulțumească și să mai încerce a pătrunde până la ministru. Nici n-apucară bine să-și găsească loc și iată că un aprod, spăimântat de respect, se năpusti la dînșii: ― La o parte! Dați-vă la o parte, că pleacă dom' ministru! Ușa cabinetului ministerial se deschise. Un boier îmblănit și înșoșonat, cu o căciulă de lutru peste urechi, cu fața galbenă, greoi și plictisit, apăru însoțit de domnul tânăr de adineaori. Văzând pe țărani, ministrul, ca să arate lumii de pe coridor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cumva să tragă a rău sau să o sperie mai mult. Ieșind, făcu mai slab: ― Rămâneți sănătoși! În fața postului de jandarmi era căruța cu doi căluți a lui Lupu Chirițoiu. Învățătorul întrebă cu o tresărire: ― Încotro, moș Lupule? ― Nu știu, dom' Nică! răspunse bătrânul. Mi-au poruncit dumnealor să viu cu căruța și cu merinde pentru cai și a trebuit să viu! Plutonierul Boiangiu îl aștepta în curte și-l primi cu o mutră de ușurare, parcă i-ar fi fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine-au mai glăsuit! zise Marin Stan puțin cherchelit, după ce poposise un răstimp la tejgheaua lui Cristea. Altfel cine ar mai fi adunat pe boierii noștri la sfat și la tocmeală?... Ehei, fraților, frica-i mare cucoană!... Nu-i așa, dom' primar? ― Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atâtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. Da de cine să le fie frică boierilor, măi Marine? De tine, mă?... Vai de căpățâna ta, Marine! Unii râseră, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în mijlocul țăranilor. Lângă prefectul Boerescu ședea în fund Miron Iuga, iar pe scăunel, în fața lor, căpitanul de jandarmi Tiberiu Corbuleanu, cu o mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit! strigă Boerescu, coborând tacticos. ― Trăiți, dom'le prefect! răspunse Ion Pravilă supus, îndesîn-du-se să dea o mână de ajutor, în vreme ce Boiangiu stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. ― Tu ești primarul? întrebă prefectul văzîndu-l. Da, te cunosc!... Ei, liniște pe aici, ai?... Ordine? ― Toate bune, domnule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dea pămînt? Ori ceilalți boieri?... Nu v-au dat dumnealor totdeauna? Din moși-strămoși? Că doar cu voi și-a muncit moșiile, măi oameni, nu cu străinii! Toader Strîmbu se întinse în vârful picioarelor, răcnind: ― Cum a fost nu mai putem, dom'le prefect, că ni-e munca în zadar și ne omoară sărăcia! ― Adică vreți alte învoieli? zise Boerescu candid. Apoi stați, măi băieți, că... ― Nu mai vrem învoieli!... Să ne dea nouă pământul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]