9,274 matches
-
osemintele. Filmase lung, de la ușă, masa pe care era reconstituit trupul presupusului Dracula. Era un schelet firav, ca al unui adolescent. Gura era larg deschisă și strâmbă și nu-i lipsea nici un dinte. - I-am lipit noi, unul câte unul, domnișoară. - S-a mai găsit ceva? - Uitați, aici, în cutiuță! Erau două obiecte mici. Giulia le-a răsturnat cu grijă pe eșarfa ei verde și a filmat fiecare obiect în parte, rotind camera în toate pozițiile, apoi schimbând locul obiectelor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
De când nu mi-ai dat sărut! Buzele îți sunt ca mierea, Vreau să-ți simt, iar adierea! Iubita mea floricică, Zâmbetul ți-e plin de frică? Oare nu mă mai iubești? Credeam că ești din povești! Tu ești ca o domnișoară, Mi-ai pătruns în inimioară! Florina, Florina! Floare, floricea! Cu tine să fie, doar iubirea mea! Eu, te iubesc și gândul mi-e la tine, Ești tot ce îmi doresc! Oare fac eu, bine? Parfumul tău mi-e mângâiere, Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stă și se distrează, Tu o plângi îngrijorată, Poate stă la o terasă Cu o scrumieră pe masă. Mamă, o caut de patru zile Ca să o aduc la tine, Dar deloc nu dau de ea Unde-o fi iubita ta. Domnișoară, stai așa! Tu semeni cu sora mea Chiar așa, frate, eu sunt, Cred că mă cauți demult. Soră, mama stă îngrijorată Și pe tine te așteaptă Maica plânge după tine, C-ai plecat, știi foarte bine ! Ea este maica mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și am voie să citesc din aceste cărți? Bineînțeles. Ești liberă să citești cât vrei și când vrei, doar dacă promiți să iei masa cu mine. Aș fi încântată. Edmund mi-a arătat camera mea, iar în scurt timp o domnișoară a venit să îmi aducă haine, rochii bineînțeles. M-a ajutat să mă îmbrac și să îmi fac părul pentru marea cină. Purtam o rochie albastră cu dantelă neagră. Ca să fac rochia puțin mai pe gustul meu, i-am adăugat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
crezând că suntem din Republica Moldova! Șoferul, mai isteț decât ea, văzând că nu-i sosesc turiștii, s-a autosesizat, ne-a căutat, ne-a găsit și-a condus grupul de turiști la autocar. Cam după o oră, a apărut și domnișoara profund mirată de ceea ce i se întâmplă! În Herssonisson, la destinație, altă distracție! Am aflat cu stupoare că din pachetul turistic lipseau unele servicii plătite, care le-am mai achităm o dată. Nu puteam rezista în arșița cretană fără aer condiționat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a așezat în cel mai prăfos și întunecat ungher să-i facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cuvântarea: Mă bucur că sunteți în număr atâta de mare prezenți la conferință și știu că... că... vă interesează cu adevărat subiectul pe care îl vom aborda, deoarece ne privește în mod direct. Pentru început, aș dori să te întreb, domnișoara capră, ce înseamnă pentru tine omul? Știți voi, a început capra, omul e... e... păi... omul e o chestie mai mare decât mine, dar la fel de înalt ca prietenul meu, calul. Deci asta înțelegi tu prin cuvântul „om”? Da! Găina, mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar o guriță, doar așa, pentru gust. Îmi apropiam colții de gâtul ei. Am încremenit. Pe gât avea două găuri mici din care se scurgeau câteva picături de sânge. Asta nu poate însemna decât un singur lucru, un alt vampir!!! Domnișoară, sunteți bine? În fața mea era un tânăr cam de aceeași vârstă ca mine, 20-25 de ani. Era înalt, bine făcut, cu ochii verzi ca smaraldul și părul negru. Semăna perfect cu logodnicul meu. Hmmm!!! Da, sunt bine! Dar ea nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pătura ei și am ascultat-o bolborosind despre o alifie bună pentru durerile de spate. Dar când am întins mâna să iau o rădăcină necunoscută, m-a apucat de încheietură și s-a uitat fix în ochii mei: - A, tânăra domnișoară vrea ceva pentru iubitul ei! Ceva magic care să i-l aducă în pat pe tânărul domn, așa încât ea să scape de povara urâcioasă a fecioriei! Mi-am tras mâna, speriată că vrăjitoarea văzuse atât de adânc în inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am dus la petrecerea de Îngropare a burlăciei dată pentru logodnicul tău. N-am aici nici un merit, cu mîna pe inimă spun că nu-mi place deloc genul ăsta de bețivăneală cu vin prost și... - Binevoiește și condu-o pe domnișoara, Pierre-Marie. Ordinul căzuse ca tăișul unei ghilotine. Înainte de a ieși, Marie nu se putu opri să nu se mai Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o enigmă, pentru el totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie izbutea să metamorfozeze un macho cinic În Îndrăgostit pierdut, cum reușea să facă dintr-un celibatar Înrăit un soi de domnișoară sentimentală visînd la căsătorie și la urmași... Urcă la rîndu-i bombănind pentru sine. Nu vedea cum s-ar mai fi putut dispensa de căpoasa asta de bretonă și nici nu vedea cum putea integra acest delicios parametru În viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
interesează deloc mâncarea. Și nici persoanele mai puțin inteligente decât ea. Ceea ce îi cam scoate din ecuație pe majoritatea oamenilor. Însă Daniel va rămâne. Dacă începe o sticlă de vin, fratele meu se simte obligat să stea până o termină. — Domnișoara Sweeting ? Ridic ochii și-l văd apropiindu-se pe maâtre d’, cu un mobil. Am un mesaj pentru dumneavoastră. Mama dumneavoastră a fost reținută la cabinetul său. A. Încerc să-mi ascund dezamăgirea. Dar nu mă pot plânge. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Spre marea mea ușurare, se aude soneria și mă duc să deschid. În prag se află Nathaniel, puțin mai elegant decât de obicei, în jeanși cafenii și cămașă verde. — Bună, zic iute. Hai să mergem. Stai ! Eddie îmi blochează drumul. Domnișoară, s-ar putea să fii mult mai isteață decât crezi. O, nu. Ce se întâmplă ? întreabă Nathaniel. — E un geniu matematic ! spune Trish cu ochii scoși din orbite. Și tocmai am descoperit asta ! E pur și simplu incredibil ! Îi arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de lucru bazată de empatie. Aș dori să discut cu Samantha Sweeting despre părerile sale, dar afirm în mod categoric că nu ne așteptăm ca angajații noștri să «âși vândă sufletul»”. DISPĂRUTĂ Aceasta a confirmat că oferta de lucru făcută domnișoarei Sweeting e încă valabilă, iar partenerii de la Carter Spink sunt nerăbdători să discute cu ea. Cu toate acestea, într-o extraordinară întorsătură a poveștii, această Cenușăreasă a vremurilor moderne nu a mai fost văzută din clipa în care a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e ! Vino-ncoa’ ! — E aici ! A ieșit ! — Ea e ! Aud glasuri de peste drum și, spre groaza mea, mă trezesc că apar alți nu știu câți ziariști care se grăbesc spre porțile noastre, cu aparate foto și dictafoane. Ăștia de unde au mai răsărit ? — Domnișoară Sweeting. Angus Watts, Daily Express. Tipul cu ochelari negri își ridică spre mine microfonul. Aveți vreun mesaj pentru tinerele din ziua de azi ? — Chiar vă face plăcere să spălați wc-urile? intervine altcineva, vârându-mi un aparat în față. Ce marcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din anul ei. Și a primit cele mai înalte distincții din anul ei. — Dar... Chipul Melissei se colorează într-o nuanță urâtă de vânăt. Nu se poate. — Cel mai tânăr partener de la Carter Spink... Ziarista își consultă notițele. Așa e, domnișoară Sweeting ? — Nu ! zic. Adică... mă rog... cam așa ceva. N-ar fi mai bine să fac un ceai pentru toată lumea ? adaug disperată. Dar nimănui nu-i arde de ceai. De fapt, Melissa pare pe punctul de a vomita. Ați avut cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu-i așa, Eddie ? — Categoric că nu. Devine și mai rumen în obraji. Ai făcut o treabă foarte bună, Samantha. Nu e vina ta că ești avocată. — Sunt o impostoare, spune ziarista, notând cu grijă în carnet. Vă simțiti vinovată, domnișoară Sweeting ? — Termină ! spun. Nu-ți dau nici un interviu. — Domnișoara Sweeting spune că mai degrabă ar spăla wc-uri decât să fie partener la Carter Spink, spune ziarista, întorcându-se către Trish. Aș putea vedea wc-urile în chestiune ? — Wc-urile noastre ? Pe obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai rumen în obraji. Ai făcut o treabă foarte bună, Samantha. Nu e vina ta că ești avocată. — Sunt o impostoare, spune ziarista, notând cu grijă în carnet. Vă simțiti vinovată, domnișoară Sweeting ? — Termină ! spun. Nu-ți dau nici un interviu. — Domnișoara Sweeting spune că mai degrabă ar spăla wc-uri decât să fie partener la Carter Spink, spune ziarista, întorcându-se către Trish. Aș putea vedea wc-urile în chestiune ? — Wc-urile noastre ? Pe obrajii lui Trish apar pete rozalii și îmi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să mă ia pur și simplu pe sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vîrtej... ceva palpitant. CÎteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surîde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sigură că am mai fost vreodată În Mayfair. E un cartier de megalux, așa că ce să caut eu aici ? — E un local oarecum privat, murmură Jack În timp ce traversăm o curte cu coloane. Nu prea știu mulți de el. — Domnule Harper, domnișoară Corrigan, spune un bărbat În costum Nehru, care apare ca din pămînt. Poftiți vă rog, pe aici. Uau ! Îmi cunosc numele ! Trecem de alte cîteva coloane, spre o Încăpere extrem de bogat decorată, În care se mai află Încă vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îndrăzneață și de avansată ai fost când ți‑ai băgat trufele În poșetă! Cu cât erai mai neconvențional, cu atât Îți atrăgeai admirația lui Ravelstein. Mai târziu, avea să‑i spună lui Rosamund: - Nu‑mi mai face mutrele astea de domnișoară de pension Învelită În șervețele de mătase dantelată! Doar te‑am văzut șterpelind ciocolatele alea la „Lucas‑Carton”. Adevărul este că‑l Încântau delictele minore și nonconformismele. Sub fațada preferințelor lui, Încolțeau Întotdeauna idei. De astă dată ideea era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă puteam lăuda eu erau vreo cincizeci de ani de plimbări pe trotuarele acelea bătute de soare, pe lângă casele ocupate cândva de prieteni. Aici, de pildă, unde locuia acum un teolog japonez, locuise În urmă cu patruzeci de ani o domnișoară Abercrombie. Era o pictoriță care se măritase cu un simpatic hoț hippy, a cărui specialitate era să‑și distreze anturajul reînscenând jafuri comise prin efracție. În fiecare dintre străzile laterale se găseau camere În care locuiseră prieteni de‑ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spital. Tțțț‑ah, tțțț‑ah! De un lucru pot să vă asigur, că nu‑i un spital de boli mentale. Aveți numărul meu de cont de la Merrill Lynch. Cum? Pot spune că n‑ați pierdut timpul ca să‑mi verificați contul, domnișoară Sorabh - cum scrieți numele, cu bh sau hb? Aveau loc vreo duzină de consultări zilnice. - Nikki e atât de pedant, se justifica Ravelstein. Și de ce să nu fie totul perfect? Vreau să‑l știu mulțumit sută la sută - motorul, carcasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
privesc.) BRUNO: A, s-a luminat de ziuă. GRUBI: Știi, acolo nu e ca la noi. Aici se-ntunecă și acolo se-nluminează de ziuă. FETIȘCANA (Neîncrezătoare.): Ei, aș! GRUBI: Zău! Întreabă-l pe BRUNO. PRIMUL BĂRBAT (Scoțându-și pălăria.): Domnișoară, domnul GRUBI are dreptate. S-a dovedit științific acest lucru. FETIȘCANA: Zău? (Începe să arunce rufele murdare în groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Pfuuu! Ce mizerie! PRIMUL BĂRBAT: În fiecare zi, rufele domnișoară? FETIȘCANA: Da, domnule. AL DOILEA BĂRBAT: Ale cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l pe BRUNO. PRIMUL BĂRBAT (Scoțându-și pălăria.): Domnișoară, domnul GRUBI are dreptate. S-a dovedit științific acest lucru. FETIȘCANA: Zău? (Începe să arunce rufele murdare în groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Pfuuu! Ce mizerie! PRIMUL BĂRBAT: În fiecare zi, rufele domnișoară? FETIȘCANA: Da, domnule. AL DOILEA BĂRBAT: Ale cui sunt aceste rufe, domnișoară? FETIȘCANA: Ale mele. AL DOILEA BĂRBAT: Ce murdare sunt! (FETIȘCANA termină de aruncat rufele și iese din scenă.) BRUNO (Privind în groapă.): Uite, că s-a putut. GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]