7,032 matches
-
proclamat că triumfala carieră a lui Tiberius era terminată. S-au dovedit însă niște afirmații imprudente, fiindcă le Palatinus rămânea Maștera. Simpla contemplare (dacă se poate spune astfel) a acelui arbore genealogic nebunesc ne dă o idee despre infernul ce domnea în sânul strălucitoarei și bogatei familii imperiale. Iar deasupra tuturor stătea ea, care era, în același timp, soția lui Augustus, mama vitregă și, mai apoi, soacra Juliei, bunica vitregă a Agrippinei și a fraților ei uciși, străbunica tânărului Gajus, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei superbe. — Își petrecea timpul citindu-i pe filosofii și istoricii greci. Se spunea că marea lui dragoste era astrologia orientală. Adusese de la Rhodos un astrolog grec, un anume Thrasyllus. Partizanii lui șopteau că acesta îi prevestise că avea să domnească. Pentru el, ultimele primejdii erau sora mea Julia Minor și soțul ei, Aemilius Paulus. Ei îi frecventau pe frații, fiii, prietenii celor care fuseseră închiși sau se stingeau în exil. Erau magistrați, senatori, tribuni și încercau să lupte, fiindcă știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de distanțe îl prindea și pe el. În casa sinistră a Liviei, nimeni nu-și închipuia cât de triumfătoare și de neoprit era evadarea lui. Paznicii îi vorbeau Liviei despre stupiditatea lui încăpățânată, obtuză, iar el se gândea că Augustus domnise vreme de cincizeci de ani, anihilând zeci de comploturi, și murise imperial în patul lui. Iar acum părea că, alături de el, într-o misterioasă inițiere, îi explica nemiloasa și sublima artă a domniei. Închidea ochii, se gândea. „Nu veți reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să vină la ea. Când fu destul de aproape ca să-i audă glasul slab, îi zise: — Grădinița asta îi plăcea foarte mult divinului Augustus; venea aici să se odihnească și să uite greutățile guvernării. Spuse, cu același glas monoton, că Augustus domnise mulți ani pentru că fiecare gest al său fusese gândit îndelung. — Germanicus, în schimb, a murit tânăr. În gura ei, cuvintele acelea erau înspăimântătoare. Gajus înțelese că ascundeau o amenințare mortală; într-adevăr, ea surâdea. Adăugă că Germanicus încercase să imite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grandoarea teatrală și rece a Villei Jovis, Tiberius dispărea ciclic, ore sau zile în șir, în încăperi inaccesibile. Pe continent, mesageri, ambasadori, tribuni, praefecti sau proconsules așteptau ca el să-i anunțe că îi primește. În perioadele acelea în vilă domneau bârfele, nervozitatea și neliniștea. Galerii secrete, cu fresce pornografice; codexuri rafinate în care invențiile cele mai explicit erotice ale lui Elephantis - scriitoarea cea mai plină de fantezie și mai lipsită de inhibiții din vremea aceea - erau ilustrate deopotrivă de explicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glorios în splendidul palat imperial, sediul oficial al puterii în vremea lui Augustus. Mersul prin sălile imense, strălucitoare, pe care nu le văzuse niciodată, îi dădea sentimentul posesiei, de parcă ar fi intrat într-un oraș cucerit. Totodată însă, în jurul lui domnea liniștea aceea pustie ce dura de decenii. Amintirile țâșneau din ziduri ca apa. Imediat, toate privirile se ațintiră asupra lui, iar cei care nu puteau să se apropie de el îi întrebau pe ceilalți. Funcționarii imperiali bătrâni, experți - întregul aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adună în jurul lui, deoarece comentariile sale, întotdeauna tragice, erau sarea și piperul bârfelor. Însă fiul unui senator sever îi răspunse cu un entuziasm necontrolat, alarmându-i pe prietenii tatălui său: — În sfârșit, Roma trăiește! În toți anii în care a domnit Tiberius, ea a fost o capitală fără împărat. Un tânăr funcționar adăugă naiv: — Ultima dată când cei care au astăzi mai puțin de treizeci de ani au văzut un împărat a fost în vremea copilăriei lor. Era adevărat. Acum orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un gest tandru; o strânse în brațe. Era într-adevăr foarte mică, se gândi el, singura persoană care îl iubea cu adevărat, și încă atât de mult. Ea îl privi de sub părul bogat, încă nepieptănat, și, în liniștea adâncă ce domnea în palatul imperial, când toți credeau că Împăratul doarme, murmură: — Ai spus că noi... Tu și cu mine... El o privea tandru și nu putea să înțeleagă că pentru ea pronumele acela reprezenta confirmarea faptului că, dăruindu-i-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu un văl și memoria Împăratului. Erau zile de sărbătoare: în palatele imperiale se celebrau ludi Palatini, iar în sala pe care o numim isiacă, în fața curtenilor și a prietenilor Împăratului, aveau loc spectacole cu dansuri și mimi. În palatia domneau veselia și confuzia. Conjurații se adunară din nou - un grup mic, nelinișit. — Palatele sunt pline de lume, vom putea să ne mișcăm în voie, zise Saturninus. Cu toții căzură de acord că trebuiau să acționeze acolo, înăuntru. — În oraș, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frumoasă colecție de artă din cîte avem. Și e prea mult” („Bogdan-Pitești“, în Rampa, 29 aprilie 1922). Gala Galaction: „De cînd a murit el, au dispărut cu desăvîrșire acei cîțiva metri pătrați care reprezentau, în inima Bucureștiului, Atena și Parisul. Domnea o libertate de spirit uluitoare. Veneau la Bogdan-Pitești popa Auner, de la biserica Sf. Iosif, catolic; Storck, protestant; Pișculescu, ortodox; Moșoiu, anarhist. Apoi Victor Eftimiu, I. Minulescu, A. de Herz, A. Maniu, Han, Paciurea, Fundoianu, Claudia Milian, plus o duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l pe după gât prietenește. Tovarășul inginer nu pleacă de la mine. Îi prinse umărul cu mâna protector dar fără să-l slăbească din strânsoare, în vreme ce semna actele. Ivanov era de altfel singurul din șantier care vorbea cu tovarășul, restul erau domni el îl domnea chiar pe Ivanov însă niciodată acesta nu s-a supărat pe el. L-a pus meșterul să facă de toate, în cele două luni cât a rămas pe acolo; să șlefuiască supapele cu o ventuză până sunau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
gât prietenește. Tovarășul inginer nu pleacă de la mine. Îi prinse umărul cu mâna protector dar fără să-l slăbească din strânsoare, în vreme ce semna actele. Ivanov era de altfel singurul din șantier care vorbea cu tovarășul, restul erau domni el îl domnea chiar pe Ivanov însă niciodată acesta nu s-a supărat pe el. L-a pus meșterul să facă de toate, în cele două luni cât a rămas pe acolo; să șlefuiască supapele cu o ventuză până sunau cum trebuie, a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
literatura de specialitate are posibilităti limitate din acest punct de vedere. Literatura de specialitate este permisă oricui, nu există nicio modificare în acestă privință. Retelele vor permite trecerea dincolo de literatura de specialitate tradițională. Unii vor spune că pe aceste rețele domnește amatorismul. Nu e atât de adevărat, pentru că, de multe ori pe rețelele cele mai valoroase, sunt aceiași oameni care publică pe hârtie. Recunoașterea și evaluarea textelor se bazează pe o selecție ultra democratică. Acest lucru îngrijorează anumite instituții de specialitate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adâncă părere de rău pragul și ieși în ograda casei împreună cu bătrânul. Afară era noapte adâncă și sufla un vânt rece, care îl făcu să se înfioare și să se zgribulească în hainele-i nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul caselor din preajmă, cufundate în somn adânc. Poarta de la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și largă, unde își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe care venise cu o seară mai înainte și zări undeva în dreapta, nu departe, râul și podul cel mare. Mergând, nu se întâlneau cu nimeni pe drum și peste tot domnea aceeași pace adâncă, de miez de noapte și ca din altă lume. Unde mergem noi acum, bade Petre?!... întrebă Culae mirat. Drept răspuns, badea Petre plesni mai întâi prin aer cu biciul lui și râse scurt în barbă. He-he!... Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de iarnă, nimeni de la sfat sau de la raion ori de mai sus nu-l mai bătuse la cap cu comisia aceea de lămurire, din care i se ceruse cu insistență în anul precedent să facă parte. Într-adevăr, în sat domneau o liniște și o pace relative, de parcă între regim și talpa țării ar fi fost parafat în mare secret un pact de neagresiune. Părând satisfăcuți de cele înfăptuite până atunci alegeri trucate, naționalizare, stabilizări și câte și mai câte comuniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
culoare, Strălucea pe cer și-n mare, Cu puterea lui de aur Viață el dădea un laur; Din dorința lui divină Ziua toată - o lumină, Iară noaptea își strângea Razele și-apoi pleca În palatul lui din cer Unde va domni etern. Și așa noaptea cădea, Ziua iar o alunga, Mii de stele răsăreau Și pe boltă străluceau, Mii de vise privegheau, Scânteiau și se mândreau Că-ntre rânduri lungi de carte Se vedeau cuprinse-n vers De poeți și de-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
consultat pe înțelepți pentru a pune regatul în pază. Vestea surprinzătoare că ciclopul uzurpator va prelua în curând conducerea imperiului s-a răspândit cu iuțime, iar cei doi frați îți luară măsuri de precauție. Într-o zi, pe când în regat domnea liniștea, își făcu apariția pe neașteptate, uriașul. Amirion cel Viteaz ordonă armatelor, cu infatuare și supremație, doborârea inamicului. Dintr-o lovitură însă, jumătate din oaste fu doborâtă și la scurt timp căzură toți în mâinile vrăjmașului hotărât să preia conducerea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
își făcu apariția, temător și sfios, în fața ciclopului. Îi puse întrebări despre planul său de a stăpâni regatul, motivele care l-au determinat să-și urmeze ambiția și prezentă străinului genealogia familiei sale, conștientizându l de faptul că înaintașii lui domnesc din neam în neam în acest regat, prin filiație paternă. Uriașul mărturisi că a hotărât să cucerească împărăția, deoarece, din cauza înfățișării lui hidoase, respingătoare, nimeni nu îl acceptă, nu îl dorește în preajmă, iar el se simte singur, respins și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fapt ce ar determina ca oastea regatului să fie o forță de neînvins cu așa un luptător viteaz, destoinic și iscusit, preluând chiar conducerea oștirii. Analizând situația, ciclopul acceptă propunerea înțeleptului împărat și preluă conducerea armatei, iar cei doi frați domniră fericiți până la adânci bătrâneți. E limpede că uneori frica poate învinge curajul. Bodean Raluca, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Revolta literelor Într-o zi sufocată de ploaie când monotonia și deprimarea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai mult îmi plăceau merele care erau mici, dar foarte dulci și cu un gust special. Și acum când mă gândesc, îl văd pe bunicul depănând iar și iar aceeași poveste care începea așa: A fost odată un împărat care domnea peste un ținut mare de tot, Împărăția Fericirii, ți avea o familie minunată. Soția i-a dăruit-o pe Stela, o fiică atât de frumoasă încât stelele și luna surâdeau la vederea ei și soarele era invidios pe strălucirea fetei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmbâcsite de aburul gras al mâncării. Gresia este casa firimiturilor și a petelor de murdărie. Hota este supărată că nu mai funcționează și este folosită la depozitarea celor nefolositoare: pâine uscată, ziare și reviste. Dormitorul este și el nemulțumit. Aici domnește dezordinea totală. În dulap este harababura. Hainele sunt aruncate încât nu știi care sunt curate și care sunt murdare. Patul se plângea: Pe mine sta așternutul murdar și plin de firimituri. Nu cred că există vreun pat așa de neîngrijit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o nouă lume, unde educația este dătătoare de vise. Am vrut să încep să visez, dar strigătul zurliu, atât de bine cunoscut mie mă readuse cu picioarele pe pământ. Colegele mele, cu pielea rumenită de pulberea portocalei de foc ce domnește pe cer, mă făcuseră să văd, din nou, că deși sufletul meu e tulburat și un început înseamnă părăsirea unui sfârșit, există lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri ale Tartarului. Băncile ne priveau vesele și îmbătrânite de umbra
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
săptămână, săptămâna în lună, luna în an și anul în eternitatea unei lumi paralele cu lumea noastră, lume în care Timpul era prizonier al Metaforei. Vara s-a sfărâmat și ca un puzzle piesele ei s-au împrăștiat. Deasupra întinderii domnea liniștea acelei clipe. Fulgi de cristal au început a perdelui văzduhul, frunze de aramă acopereau pământul, iar florile parfumate pecetluiau poteca ce ducea către un univers greu de mister, universul lui „A fost odată...”. Cum pășeam stingheră pe pământul umed
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
convinge pe Jeanne să-ți cedeze partea defunctului ei fiu. Arthus Îi aruncă o privire plăcut surprinsă. Să fi avut totuși PM un dram de minte? Sau nutrea același vis ca și el? Epoca În care cei din familia Kersaint domneau ca niște stăpîni absoluți asupra celor din Lands’en se dusese, dar speranța de a vedea că lucrurile vor redeveni ce fuseseră mai Înainte era tot mai adînc Înrădăcinată În sufletul bătrînului domn. Asta Însemna răscumpărarea terenurilor cedate de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]