14,427 matches
-
poate cocaina era de vină. Mi-am zis să nu mă consider invulnerabilă. Unul dintre pericolele cocainei era că te putea face extrem de obraznic. Și exact cum mă gândisem, acest vas nu era tocmai locul potrivit de făcut prea mulți dușmani. Tamisa părea liniștită, de parcă a înota spre țărm ar fi la fel de ușor precum câteva lungimi de bazin olimpic, dar știam cât de înșelătoare puteau fi aparențele. Poate eram paranoică, dar asta nu însemna că nu erau oameni care căutau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mă simt plin de curaj, de parcă aș porni mereu la o grozavă luptă. Mă simt împăcat, dar și biruit de mari neliniști. Lupt cu mine și nu știu, de fapt, cu cine lupt. Cu cine poți lupta și cum, când dușmanul ți-e prieten apropiat? Când adevărul este minciuna în care te scalzi? Când hoțul este cel care te milostivește? Când povățuitorul îți este îndrumător ticălos? Când stăpânul îți este sluga batjocurii altora? Când frica te-nvață tăriile curajului și curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi facă nota. Mă va invita să mai trec pe la ei. Voi pleca spre toaletă, trecând pe lângă postamentul unde, sub lumina reflectoarelor colorate, Aurelian Andreescu își tânguia nu știu ce iubire pierdută sau o făcea pe copacul acela falnic de-au venit dușmanii să-l ia, dar el nu voia să plece, nu se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc. În treacăt, voi observa cum o șuviță de sânge i se prelinge în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
năruit și din suferințe despre care multă vreme nu am știut nimic. Despre vieți frânte atât de umilitor, despre care nu am știut. Sau, când aflam despre ele, eram atât de îndobitocit de cele învățate, atât de speriat de cuvintele dușman, exploatator, burghez, criminal de clasă, încât credeam cu toată convingerea și îndârjirea că bieții acei oameni își meritau soarta. A trebuit să treacă ani peste mine ca să înțeleg - dar cât înțeleg și acum? - că am crescut pe un întins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a clădit pe temnițe, iar urletele celor chinuiți erau înghițite de cântecele de slavă pe care noi înșine le urlam. Slăveam ce? Aparenta liniște în care creșteam, ne făceam planuri de viitor, ne rostuiam viețile. Neștiutori, neîncrezători, înverșunați împotriva unor dușmani pe care nu-i văzusem vreodată. Mulți ani, pentru mine, figura cruntă a exploatatorului a fost întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea (îl scoteau) în înserat „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acolo lung, iscoditor, dând să descopăr în ființa lui ceva care să mă înspăimânte. Mă făcea să plâng mai mult, văzând dâra de urină care se scurgea din cracii pantalonilor lui. Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm și acum imnuri de bucurie unui viitor care lasă tot mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neputința silnicelor mele zile. Și după ce am aflat adevărul am continuat să stau la masa foștilor călăi. Am încercat să cred în dezvinovățirea lor. Am găsit chiar temeiuri de a le înțelege și justifica ticăloșia. Am continuat să cred că dușmanii sunt încă cei morți în temnițe. Amintirea lor încă mă înfricoșa. Nu am înțeles că minciuna încă îmi stăpânea sufletul, gândurile, faptele. Nu am știut niciodată de care parte este adevărul. Și nu am avut curajul să-l caut. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Miquel Îi era dor de el și adesea vorbea despre el și Își amintea confidențe pe care i le făcuse În trecut. Apoi, cînd eu am intrat la seminar, Miquel mi-a zis, În glumă, că trecusem de partea dușmanului, Însă adevărul e că ne-am distanțat. — Ați auzit cumva că Miquel s-ar fi căsătorit cu o femeie pe nume Nuria Monfort? — Miquel, căsătorit? — Vă miră? — Presupun că n-ar trebui, Însă... Nu știu. Adevărul e că de mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei consta În faptul că, Într-o zi, Întorcându-se acasă, În timp ce-și căuta cheile În poșetă, cineva, strecurându-și mâna printr-un ochi deschis, Îi furase manivela, vânzând-o la un preț de nimic celui mai mare dușman al său, care-și amplasase, nu Întâmplător, prăvălia peste drum. De atunci a Început coșmarul. Conectând vechea manivelă, lucrată În arabescuri, la o altă cutiuță, vechiul ei dușman de moarte punea În mișcare un gramofon doar flenduri, achiziționat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
furase manivela, vânzând-o la un preț de nimic celui mai mare dușman al său, care-și amplasase, nu Întâmplător, prăvălia peste drum. De atunci a Început coșmarul. Conectând vechea manivelă, lucrată În arabescuri, la o altă cutiuță, vechiul ei dușman de moarte punea În mișcare un gramofon doar flenduri, achiziționat pe o nimica toată din bazar, cu pâlnia Îndreptată spre balconașul ei. Intrând În rezonanță cu aparatul de alături, discul aflat În interiorul său Începea să se Învârtă Într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-o și pe Olanda să se Învârtă odată cu el. Ajunsă la disperare, femeia făcu petiții peste petiții, trimițând mii de misive și la administrație, și la ziare, și la organele abilitate să țină ordinea publică sub control. Fără nici un rezultat. Dușmanul ei de moarte, un pezevenghi, aflând de slăbiciunea sa, vrând cu tot dinadinsul s-o bage În pământ, mai aduse din bazar un număr impresionant de gramofoane, pe care le punea În funcțiune stând comod În fotoliul său. Femeia-pâlnie Olanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În balcon și țipa ca scoasă din minți, Încercând, În disperare de cauză, să spargă cu țipetele ei plăcile de gramofon ce se Învârteau În prăvălia de vizavi. Zadarnic Însă. Toate ieșirile sale s-au soldat cu un răsunător eșec. Dușmanul ei de moarte devenea pe zi ce trece tot mai parșiv. Purnând Într-o noapte toate gramofoanele În funcțiune, el Își aprinse o țigară și, lăfăindu-se În fotoliul său, o urmări cum se agită. Învârtindu-se În ritmul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o urmări cum se agită. Învârtindu-se În ritmul unei polci, femeia-Olanda apăru mai Întîi la geam, apoi În balcon. Când ritmul se Înteți, smulgându-și părul, femeia se ivi, țipând, În toate balconașele din jur. Intrând În cârdășie cu dușmanul ei de clasă, vecinii profitară de ocazie, sunând la poliție. Curând se auziră sunând girofarele din toate părțile. Femeia Olanda Își astupă urechile, făcând o altă criză. Fu băgată În cămașă de forță și adusă la azil. Consultând-o, profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aveam de gând să spun! Cotoșman: Atunci alerg într-un suflet să duc vestea stăpânului meu! Marele Dregător: Ba n-ai să duci vestea nimănui! Pune-ți mâna pe el!Măria Ta, această ființă ciudată e un spion, trimis de dușmanii Măriei Tale să te ucidă... Cotoșman: Minte Măria Ta! Marele Dregător: S-a introdus în castel prin daruri și vicleșuguri pisicești și dacă nu deschideam eu ochii la timp... Împăratul: (Adresându-se ostașilor) Așa e, oaste, legați-l fedeleș pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a cărui piele din palmă fusese găsită intactă s-ar fi răsucit de trei ori În mormânt dacă ar fi auzit că cineva din neamul lui, un băiat, voia să se Însoare cu o fată din neamul celor mai mari dușmani ai lui din acel sat. N-am reținut numele acestor Capulet și Montague care se Înfruntau Între ei din mormânt, dar un sens moral Începea să se desprindă din cuvintele celor care vorbeau. Se pare că În celălalt mormânt, deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trăgători și, adesea, o singură grenadă ar fi fost suficientă pentru a transforma un camion În bucățele. Voi erați conduși de la distanță de niște persoane abstracte pe seama cărora Încă nu știați să faceți bancuri. Se putea deduce de aici că dușmanul dinăuntru era mai periculos decât cel dinafară? Că vă era teamă mai ales de cel care vă făcea răul spunându-vă că vă vrea binele, decât de cel care venea cu răul spre voi numai ca să răspundă la răul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru români. Animalul popândău, zicea el, și-a luat numele mai târziu și tocmai din cauza poziției lui preferate. Comenta apoi virtuțile și servituțile acestui sens al numelui Popescu, „cel care stă semeț“, dar și „cel care se sumețește și când dușmanul e mai puternic“ aducând exemple ciudate de la rima „hopa - popa“ până la articolul „Drumeț În calea lupilor“ al lui Iorga (el zicea „Semeț În calea lupilor“) etc. etc. Avea, În orice caz, un mod foarte special de a gândi onomastica românescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la Început. E numai și numai pentru supraviețuire, numai că... Cel care imaginează arme sub imperiul fricii va căuta totdeauna arma cea mai perversă. Fricosul vrea să lovească o dată, o singură dată, și să nimerească tot, Înainte de a-i vedea dușmanului său fața. Cel fel de bărbați sunt ăștia? Cu cât arma inventată de noi e mai nimicitoare cu atât frica dușmanului meu va fi mai mare și deci el va inventa o armă și mai perversă. Cel mai mare risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cea mai perversă. Fricosul vrea să lovească o dată, o singură dată, și să nimerească tot, Înainte de a-i vedea dușmanului său fața. Cel fel de bărbați sunt ăștia? Cu cât arma inventată de noi e mai nimicitoare cu atât frica dușmanului meu va fi mai mare și deci el va inventa o armă și mai perversă. Cel mai mare risc al celui ce-și exercită forța este numărul mare de fricoși pe care-l generează; aceia ca și el sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acesta e războiul. 500 000 000 de asiatici, 140 000 000 africani, 90 000 000 de latino-americani nu au acces la apa potabilă (Ziarele) America Însă nu e cinică. Ea, ca și aliații săi europeni, nu reușește să priceapă că dușmanul, Într-o lume a foametei, nu este comunismul - este foamete. În satul meu natal, În Siria, locuiam la câțiva metri de conducta companiei Irak Petroleum. Copil fiind, vedeam această bogăție țâșnind din pământ pentru a se furișa În conductele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pielea acestui animal era atât de tare, încât, nici cea mai ascuțită sabien-arfiputut-ostrăpunge. Sabia s-a abătut din nou cu vuiet asupra calului, și, sălbaticul armăsar o simți, plecând capul sub lovitură, dar în clipa următoare s-a repezit asupra dușmanului său, cu atâta furie, încât păgânul căzu neînsuflețit la pământ. Rinaldo văzându-l pe Isolier doborât, s-a repezit asupra calului și i-a dat în bot o lovitură atât de puternică, încât l-a umplut de sânge. Iute ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alimente destule. Văzând această situație, Angelica le spuse celor din cetățuie că se duce să ceară ajutoare și o și porni la drum, ajutată de inelul său fermecat în deget. Călare pe armăsarul ei, prințesa a trecut nevăzută printre rândurile dușmanilor și în zorii zilei se afla la mai multe leghe de tabăra sa. Întâmplarea a făcut ca drumul ei să ducă pe lângă podul fatal al Uitării. Apropiindu-se de el a întâlnit o tânără fată care plângea amar. Aceasta era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
l-a luat ca preț al victoriewi sale. Bayard nu voia să lupte contra stăpânului lui, iar Roland se afla astfel în inferioritate, când deodată, Rinaldo, care-l văzuse pe Astolfo, că trecuse de partea lui și era împresurat de dușmani, l-a lăsat pe Roland și a alergat în ajutorul prietenului său. Noaptea a împiedicat reluarea luptei, dar o provocare a fost dată și acceptată pentru ziua următoare. Numai că, Angelica, oftând în inima ei, după Rinaldo, nu voia ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și Brandamanta, care tocmai își scosese coiful, a fost rănită la cap. Rogero s-a repezit furios la atac, iar Brandamanta vârându-și coiful din nou pe cap, l-a urmat în luptă, secerând în dreapta și în stânga. Curățiră câmpul de dușmani, dar s-au pierdut unul de altul în urmărirea lor. Rogero a renunțat să mai gonească după ei, a pornit printre văi și dealuri în căutarea tinerei fete. În vreme ce umbla după fată, a dat peste doi cavaleri pe care i-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
copacului au ieșit din pământ. Un mare vânt s-a stârnit atunci însoțit de tunete și fulgere, iar șoimii și vulturii și-au luat zborul cu țipete de groază. Dar toate acestea nu au făcut decât să dea un nou dușman la ivelală; căci din gaura făcută prin smulgerea trunchiului a ieșit un șarpe furios, care, aruncându-se asupra lui Mandricardo, i-a încolătăcit picioarele și brațele cu o putere atât de mare încât era cât p-aci să-l zdrobească
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]