6,588 matches
-
de Lorena Inferioară de la 1023 și Superioară de la 1033. El a mai fost markgraf de Anvers din 1005 (sau 1008) și conte de Verdun. Gothelo a fost fiul cel tânăr al contelui Godefroi I de Verdun cu Matilda, fiică a ducelui Herman de Saxonia din neamul Billungilor. La moartea tatălui său, el a primit Marca de Anvers și a devenit astfel vasal al fratelui său, Godefroi, care a devenit duce de Lotharingia Inferioară din 1012. El a succedat fratelui său din
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
invadase Cambraisis. După moartea împăratului Henric al IV-lea în 1106, fiul și succesorul acestuia, Henric al V-lea, care se aflse în stare de rebeliune față de tatăl său, a luat hotărârea de a se răzbuna pe susținătorii tatălui său. Ducele Henric de Lotharingia a fost aruncat în închisoare, iar ducatul său confiscat și acordat lui Godefroi. După ce Henric a reușit să evadeze din închisoare, el a încercat să recupereze ducatul și a capturat Aachen, însă în cele din urmă a
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
ducatul și a capturat Aachen, însă în cele din urmă a eșuat în tentativa sa. În 1114, în timpul rupturii dintre împărat și papa Pascal al II-lea, Godefroi s-a aflat la conducerea revoltei din Germania. În 1118, împăratul și ducele s-au reconciliat. În 1119, contele Balduin al VII-lea de Flandra a murit fără a avea moștenitor, iar Flandra a fost disputat între diferiți pretendenți, dintre care unul, Guillaume de Ypres, se căsătorise cu o nepoată a celei de
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
Ioan I (supranumit cel Victorios) (n. 1252/1253, Leuven - d. 3 mai 1294) a fost duce de Brabant de la 1267 până la moarte, precum și duce de Lothier și de Limburg din 1288. Ioan era fiul ducelui Henric al III-lea de Brabant cu Aleida de Burgundia, fiică a ducelui Hugo al IV-lea de Burgundia. El era totodată frate mai mare pentru Maria de Brabant, regina lui Filip al III-lea al Franței. În 1267, fratele
Ioan I de Brabant () [Corola-website/Science/328507_a_329836]
-
1253, Leuven - d. 3 mai 1294) a fost duce de Brabant de la 1267 până la moarte, precum și duce de Lothier și de Limburg din 1288. Ioan era fiul ducelui Henric al III-lea de Brabant cu Aleida de Burgundia, fiică a ducelui Hugo al IV-lea de Burgundia. El era totodată frate mai mare pentru Maria de Brabant, regina lui Filip al III-lea al Franței. În 1267, fratele său mai mare, Henric al IV-lea, având deficiențe mentale, a fost depus
Ioan I de Brabant () [Corola-website/Science/328507_a_329836]
-
a doua și a luptat în prima campanie din Italia a împăratului. El a fost căsătorit cu Bertha von Lothringen (d. după 1162), din 1134. A doua să căsătorie a fost cu Maria de Boemia după 1141, care era fiica ducelui Sobeslav I de Boemia. Herman a avut următorii copii: Herman al III-lea a fost înmormântat în mănăstirea augustiniana din Backnang.
Herman al III-lea de Baden () [Corola-website/Science/328517_a_329846]
-
fiica cea mică a contelui Georg Ludwig I de Erbach-Erbach (1643-1693) și a soției acestuia, contesa Amalia Katharina de Waldeck-Eisenberg (1640-1697). La Erbach, la 4 februarie 1704, Sophia Albertine s-a căsătorit cu Prințul Ernest Frederick, fiul cel mare al Ducelui Ernest de Saxa-Hildburghausen. Cuplul a avut 14 copii: Sophia Albertine a fost responsabilă pentru educația copiilor lor, soțul ei fiind devotat vieții de militar în afara țării. După decesul soțului ei, în 1724, Sophia Albertine a acționat ca regentă pentru fiul
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
sau Rex Sveciae (Rege al Suediei). Înainte ca primul rege din Casa de Bernadotte, Carol al XIX-lea Ioan, să acceadă la tron în 1818, Regele Suediei avea multe alte titluri ce făceau referire la teritorii ale Imperiului Suedez: Mare Duce al Finlandei, Duce al Skåne, al Estoniei, al Careliei, al Bremen-Verden, al Szczecin, al Cașubiei, Prinț al Insulei Rügen, Lord de Wismar, Duce de Bavaria, Jülich, Kleve și al Comitatului de Berg. Pe parcursul domniei Casei Holstein-Gottorp (1751-1818), a fost utilizat
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Rege al Suediei). Înainte ca primul rege din Casa de Bernadotte, Carol al XIX-lea Ioan, să acceadă la tron în 1818, Regele Suediei avea multe alte titluri ce făceau referire la teritorii ale Imperiului Suedez: Mare Duce al Finlandei, Duce al Skåne, al Estoniei, al Careliei, al Bremen-Verden, al Szczecin, al Cașubiei, Prinț al Insulei Rügen, Lord de Wismar, Duce de Bavaria, Jülich, Kleve și al Comitatului de Berg. Pe parcursul domniei Casei Holstein-Gottorp (1751-1818), a fost utilizat titlul de Moștenitor
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Prinț Moștenitor primește de asemenea un titlu echivalent, însă nu și soțul unei Prințese Moștenitoare. Regele Gustav al III-lea a restabilit o tradiție din timpul lui Gustav Vasa și din epoca medievală prin acordarea moștenitorilor la tron titluri de duce ale provinciilor suedeze. Diferența dintre titlurile ducale din epoca lui Gustav Vasa și cele acordate de Gustav al III-lea este că cele actuale sunt titluri de curtoazie neereditare acordate la naștere. Începând cu 1980, acestea sunt acordare tuturor moștenitorilor
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
cu (sau recunoașterea de către) familia lui biologică nu s-a întâmplat. După ce a servit pentru scurt timp la Garde Mobil Aimard a plecat din nou pe continentul american. De data asta a fost printre cei 150 de mineri angajați de ducele de Raousset-Boulbon, care a vrut să deschidă o mină în Mexic. Cu toate acestea, permisele de exploatare nu au fost emise, iar ducele a decis să-i elibereze pe oamenii săraci din Mexic. El a cucerit Hermosillo în 13 octombrie
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
din nou pe continentul american. De data asta a fost printre cei 150 de mineri angajați de ducele de Raousset-Boulbon, care a vrut să deschidă o mină în Mexic. Cu toate acestea, permisele de exploatare nu au fost emise, iar ducele a decis să-i elibereze pe oamenii săraci din Mexic. El a cucerit Hermosillo în 13 octombrie 1852. Ducele s-a îmbolnăvit grav în prima noapte de după victorie, iar sătenii din Hermosillo și-au eliberat imediat satul. Minerii au fugit
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
Raousset-Boulbon, care a vrut să deschidă o mină în Mexic. Cu toate acestea, permisele de exploatare nu au fost emise, iar ducele a decis să-i elibereze pe oamenii săraci din Mexic. El a cucerit Hermosillo în 13 octombrie 1852. Ducele s-a îmbolnăvit grav în prima noapte de după victorie, iar sătenii din Hermosillo și-au eliberat imediat satul. Minerii au fugit și Aimard a revenit din nou în Franța. În 1854 s-a căsătorit cu Adèle Lucie Damoreau, o artistă
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
de la curte când în 1828 a devenit la Karlsruhe profesorul de desen al Sofiei, Margrafă de Baden. Oportunitatea de a se stabili dincolo de sudul Germaniei a apărut în 1832, când a putut să călătorească în Italia, 1833-1834, cu sprijinul Marelui Duce Leopold de Baden. La întoarcerea la Karlsruhe a pictat portretele Marelui Duce Leopold de Baden și ale soției sale și a fost numit pictor la curtea Marelui Ducat. Cu toate acestea, a părăsit Badenul și s-a mutat în Franța
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
al Sofiei, Margrafă de Baden. Oportunitatea de a se stabili dincolo de sudul Germaniei a apărut în 1832, când a putut să călătorească în Italia, 1833-1834, cu sprijinul Marelui Duce Leopold de Baden. La întoarcerea la Karlsruhe a pictat portretele Marelui Duce Leopold de Baden și ale soției sale și a fost numit pictor la curtea Marelui Ducat. Cu toate acestea, a părăsit Badenul și s-a mutat în Franța unde lucrarea sa "Il dolce Farniente" a atras atenția la Salonul din
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
1838 a expus un portret al prințului de Wagram cu mica lui fiică. Cariera sa ca pictor portretist a fost curând asigurată atunci când, în același an, el a pictat portretul Louisei Marie de Orleans, regina Belgiei, și al fiului ei, Ducele de Brabant.
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
și membră a Casei de Mecklenburg și Ducesă consort de Mecklenburg-Schwerin de la 24 aprilie 1785 până la 1 ianuarie 1808. La 1 iunie 1775 la Gotha, Louise s-a căsătorit cu Friedrich Franz I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin, singurul fiu al Ducelui Louis de Mecklenburg-Schwerin. Louise și Friedrich Franz au avut șase copii::
Prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg (1756–1808) () [Corola-website/Science/330518_a_331847]
-
a lui Edmund, Eadgifu, a locuit la curtea saxonilor până în 936, când s-a întors să fie încoronat rege al Franței. În vara anului 945, el a fost capturat de către nordici la Rouen și ulterior a fost eliberat și predat Ducelui Hugh cel Mare, care l-a ținut în custodie. Cronicarul Richerus susține că Eadgifu le-a scris atât lui Eduard cât și lui Otto I, în care le solicita sprijinul pentru fiul ei. Edmund a răspuns prin trimiterea unor amenințări
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
vreun fiu apar în cronica lui Rodulfus Glaber în care se spune că Cnut ar fi fost naș al unui fiu al lui Máel Coluim."Early Sources", p. 546; Duncan, pp.30-31, interpretează afirmațiile lui Rodulfus Glaber ca însemnând că ducele Richard a fost naș al unui fiu al lui Cnut și al Emmei. Nepotul său, Thorfinn, nu a fost acceptat ca rege al scoților, iar regele a ales unul din fiii celeilalte fiice, Bethóc, căsătorită cu Crínán, abate secular al
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
cu Lady Jane Grey, ca una dintre cele mai culte femei din Anglia și a cărei soră, Anne, se va căsătorii cu sir Nicholas Bacon și va fi mama faimosului sir Francis Bacon. William Cecil își începe cariera în serviciul ducelui de Somerset(fratele reginei Jane Seymour) care devenise "Lord protector" în timpul primilor ani de domnie a lui Eduard al VI-lea, nepotul său. Cecil îl însoțește pe duce în bătălia de la Pinkie Cleugh din 1547. În această perioadă el și
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
mama faimosului sir Francis Bacon. William Cecil își începe cariera în serviciul ducelui de Somerset(fratele reginei Jane Seymour) care devenise "Lord protector" în timpul primilor ani de domnie a lui Eduard al VI-lea, nepotul său. Cecil îl însoțește pe duce în bătălia de la Pinkie Cleugh din 1547. În această perioadă el și istoricul William Patten, încep să scrie raportul campaniei, iar Cecil a contribuit cu generozitate cu notele sale la opera succesivă a lui Patton, "Expediția din Scoția". După notele
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
după cum el însuși scrie zeci de ani mai târziu în jurnalul său "ex misero aulico factus liber et mei juris" (Am fost eliberat de această mizerabilă curte). Pentru a proteja guvernul protestant de urcarea pe tron a unei regine catolice, ducele de Northumberland îi obligă pe avocații regelui Eduard al VI-lea, să semneze un document "Third Succession Act" (Al treilea act de succesiune)datat în 15 iunie 1553 care le interzicea succesiunea la tronul Angliei celorlați copii a lui Henric
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
pretins că a semnat doar în calitate de martor, dar în scuzele sale față de Maria I nu a menționat acest fapt. Fără urmă de dubiu, Cecil vede din ce parte bate vântul, dar nu are curaj să se opună pe față planurilor ducelui de Northumberland. Puțin mai târziu, devine unul din cei mai activi conspiratori împotriva ducelui. Cecil nu a avut nici un rol în divorțul Caterinei de Aragon și în umilirea Mariei în timpul domniei lui Henric al VIII-lea. Merge punctual la liturghie
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
nu a menționat acest fapt. Fără urmă de dubiu, Cecil vede din ce parte bate vântul, dar nu are curaj să se opună pe față planurilor ducelui de Northumberland. Puțin mai târziu, devine unul din cei mai activi conspiratori împotriva ducelui. Cecil nu a avut nici un rol în divorțul Caterinei de Aragon și în umilirea Mariei în timpul domniei lui Henric al VIII-lea. Merge punctual la liturghie și se împărtășește; îl întâmpină pe cardinalul Reginald Pole la întoarcerea în Anglia, în
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
îl însoțește la Calais în mai 1555. Este ales de Parlament "knight of the shire" (cavaler al comitatului) în 1553(probabil), 1555, 1559 și pentru Northamptonshire în 1563. Maria I a spus despre Cecil: "este discret și un bun catolic." Ducele de Northumberland îl face administratorul proprietăților prințesei Elisabeta. Corespondează în secret cu Elisabeta înainte de moartea Mariei I. Noua regină are încredere imediat în William Cecil și îl numește Secretar de Stat. Controlul strict asupra finanțelor, conducerea Consiliului Privy și crearea
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]