6,156 matches
-
un muzeu imaginar, care să cuprindă toate himerele sale. Trecerea în revistă a himerelor paciuriene relevă un portativ destul de larg al reprezentării, dominat însă de o serie de constante care dau corerență viziunii artistice și se pot configura într-o estetică. Himera nopții (1928) are un aspect de bufniță, animal de pradă nocturn. Se poate observa relativitatea denominației pentru Paciurea, care nu intenționează să respecte strict corporalitatea monstrului mitologic. Himera paciuriană poate foarte bine să se confunde cu sfinxul datorită corpului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
masa lui, din care provine, printr-o mișcare de recul. În Himera (1919-1920), aceste mărci ale increatului sunt figurate printr-un relief abia sesizabil al buzelor, ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La celălalt, capul și gâtul au o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este nici pe de parte un teoretician, însă sculpturile sale suportă influența simbolistă chiar cu o notă expresionistă în cazul câtorva. Tema sfincșilor și a himerelor este una decadentă-simbolistă, Paciurea putând fi integrat din punct de vedere tematic acestei estetici, viziunea artistului modifică datele încadrării tematice. Dacă Madona Stolojan reprezintă un accidental efect Art-Nouveau survenit ca urmare a unei rezolvări tehnice a unei probleme de ordin practic, nu același lucru se poate spune despre sculpturile din prima perioadă a creației
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticul de artă evidențiind dimensiunea sa realistă cu o "inerentă" notă expresionistă. Chiar dacă decorativismul, simbolismul, Jugendstil-ul nu reprezintă o opțiune pentru artist, nu putem face abstracție de ele când efectul obținut le invocă stilistic. Acest unghi insolit al unei estetici neasumate, rezultantă a rezolvării unei probleme tehnice, afirmă totuși un spațiu de rezonanță cu sculptura himerelor, unde materia este modelată ductil pentru a reda dinamica pulsatorie, expasivă, metamorfotică a materiei spiritualizate. Deși poartă acest titlu care ne-ar permite să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a feminității pe care Munch o va trata separat, maternitatea. Modelul exemplar al maternității este definit de imaginea consacrată de arta creștină, imaginea Madonei, ca mater lactans cu pruncul. Munch tratează tema de o manieră care răspunde punct cu punct esteticii decadente în Madonă (litografie colorată, 1895-1902) reluare a unei alte Madonă (1894). Raportul întotdeauna problematic dintre masculin și feminin constituie tema centrală pe care o edifică seria intitulată Friza vieții, serie prelungită de-a lungul întregii vieți a pictorului. Elisabeth
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea este dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei sensibilități simboliste descărcate de negativismul propriu temelor și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată" vehiculată de ipostazele feminității prezente în arta plastică, deopotrivă cu o idealizare a corpului feminin decantat de energiile libidinale până la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai puternic, deținător prin excelență a tuturor atributelor puterii. Victoria lui Judith se desfășoară pe un alt teren de luptă, cel al războiului dintre sexe, și se încarcă cu ambiguitatea unui erotism caruia îi conferă o aură perversă. În contextul esteticii decadente, victoria asupra bărbatului este capitalizată ca suprema sursă a satisfacției sexuale, iar toate celelalte motivații țin de domeniul secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul atroce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albe, cu părul bronzat și buza puțin trandafirie, către biserică sau cimitir. Sunt lacrimi reținute în ochii plecați spre nuditate, și un dor mai mult monastic și mai mult feciorie în piepturile afectate de un crin sau iris"373. În cadrul esteticii decadente, lui Venus îi ia locul Venera. Prin raport cu nudul lui Pallady, o anumită similutidine, comandată nu de o directă influență, ci de o echivalență simbolică, o găsim într-un tablou mai puțin cunoscut al lui Fernand Khnopff, Arum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a reușit să pună în scenă o enigmă în recuzita căreia intră ca temă esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia o întreține cu florile în estetica decadentă. Femeia damnată, ca ipostază a femeii fatale, se regăsește într-o viziune apoteotică a infernului, la picioarele unui tron pe care se află o divinitate malefică, un demon cu aripi care-i țâșnesc fie direct din brațe, fie sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tot Gustave Moreau cu Orpheus (1865), al cărui frumos cap de efeb este expus pe lira care servește drept suport. În cazul decapitării lui Orfeu, se poate vorbi de o contaminare cu tema mai largă a lui damnatio capitis caracteristică esteticii decadente și o putem întâlni inclusiv la pictori precum Odilon Redon, capul lui Orfeu (1905?), Alexandre Séon, Lira lui Orfeu (1898) sau Jean Delville, Orpheus (1893). Există și excepții când vechea temă revine, dar într-o tratare sensibil diferită, cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doua pierderi a Euridikei. Pictorul simbolist belgian, Jean Delville, reia tema descinderii lui Orfeu în Infern în Orfeu în infern, unde poetul apare în întreaga sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului elogiul adus artei în economia simbolică a esteticii decadente îl "sanctifică" pe poet -, dar, în același timp, artistul dobândește ceva din strălucirea luciferică a îngerului căzut. Orfeul lui Delville are înfățișarea unui efeb, ținând lira deasupra capului într-un gest de grație și forță. Ca și cum ar dori s-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu academismul osificat). Într-una din cronicile publicate în Facla, în 1911, cu privire la "Expoziția societății "Tinerimea artistică""411, cu referire la Kimon Loghi, criticul sublinia intrarea picturii într-o zodie comercială și formarea unei piețe cu un gust tributar modei, "estetica cumpărătorilor". Un astfel de pericol îl semnala și Bachelin privitor, mai ales, la artele aplicate și la deformările aduse gustului popular, genuin, autentic, de către "gustul burghez", adulterat, conformist, fetișizant, lipsit de discernământ. Mai mult decât atât, Kimon Loghi se află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
état d'âme". Theodor Enescu face un portret al artistului la tinerețe prezentându-l ca funciar antiteoretic, urmându-și propriile instincte: "eu fac ce simt și mă căznesc să înțeleg", "pictura nu se face cu idei, se face cu emoție". Estetica și practica picturală la Luchian întrețin, în opinia criticului, o relație aproape simbiotică, de unde și riscul ca opera sa să fie supusă "unui empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului termen
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Într-adevăr, criza se va declanșa în 1901, când Luchian aproape paralizează. Critici mai puțin intrasigenți precum Valentin Ciucă și Paul Constantin încearcă să creeze o punte între etapa influenței simbolisto-decadente și cea care-i urmează. Bazându-și demersul pe estetica receptării a lui Jauss, Valentin Ciucă este cel care corelează atitudinea dandy a pictorului, adoptată la începutul carierei sale, cu maniera Art Nouveau, pe baza unui acord perfect între un anumit stil de viață și operă, ca un tur de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Chavannes, spre exemplu, Sorbona (1886-1887), decorul amfiteatrului mare de la Sorbona, apropiind pictura de un decor teatral. Așa cum remarcă și Rodolphe Rapetti, acesta reușește să realizeze integrarea conceptului de planeitate murală în tablou: "este evident că aceasta merge în sensul unei estetici personale, dizolvând frontierele între aceste două categorii, producând nediferențierea printr-un transfer în pictura de șevalet a trăsăturilor decorului mural: culori palide aplicate uniform, gamă cromatic redusă, afirmarea planeității suportului"458. În cazul Ceciliei Cuțescu-Storck, ceea ce sporește efectul decorativ sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consacră un anumit stil, o anumită viziune, o anumită direcție. Ceea ce nu exclude tensiunile inerente în interiorul diverselor grupări artistice. Simbolismul constituie doar o direcție fără o amprentă stilistică determinată, asumând o serie de tehnici care însă nu-i definesc exclusivist estetica. În Franța, un grup de artiști se desprinde din cadrul Salonului Oficial și înființează "Société Nationale des Beaux-Arts", cu expoziții regulate între 1890 și 1900. În 1884 avusese loc o primă expoziție organizată într-un Salon des Indépendants. În 1890 are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la o ordine a secundarului, socotite minore în raport cu artele majore: pictura, sculptura, arhitectura. Klimt va ilustra poate cel mai bine osmoza între cele două direcții, sub semnul unui democratism estetic. Acest eclectism rezidă și din absența unui program, a unei estetici bine definite care să facă școală, singura în măsură să ofere o coeziune fiind arta academică, de care artiștii secesiunii tind să se distanțeze. Un critic avizat al Secession-ului vienez, precum Peter Vergo, este de părere că tocmai acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aluzie. Arta, reflex al imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului istoric, politic, timpului, în general. În programul revistei, de la bun început arta este socotită simbolică, termenul fiind întrebuințat într-un sens general, și nu în sensul unei estetici anume. Afirmarea oarecum tautologică a autonomiei artei, insistența cu care se reia tema, devine astfel semnificativă, fiind dublată de afirmarea necesității unei deschideri instituționale, și în aceasta constă mesajul revoluționar cu accente secesionist-utopice al manifestului. Se va putea vedea că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în raport atât cu puterea politică, cât și cu tradiția narațiunii istorice, apare odată cu înființarea, în 1887, de către Przybyszewski împreună cu Stanislaw Wyspiański, revistei de artă și literatură Zycie (Viața), revista mișcării "Nova Polska" (Noua Polonie). Opera lui Przybyszewski reflectă principiile esteticii decadente, și din acest punct de vedere, atât romanul său Sinagoga diavolului, cât și deviza sa blasfemiatoare, "de-a-ndoaselea", " La început a fost voluptatea", sunt concludente. Przybyszewski oferă propria sa interpretare mitului platonic al androginului primordial, numai că Satan este acum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de un Zeitgeist, reprezentat de spiritul secesionist, caracteristic pentru fin de siècle, nu numai în țări ca Franța, unde exercițiul contestatar în artă era mult mai viu, făcând parte dintr-o tradiție culturală a contestării fertile a vechilor și noilor estetici sau curente, dar și în marile centre urbane incorporate Imperiului Austro-Ungar, începând cu Viena, unde nota conservatoare în artă era mult mai pronunțată. Spargerea unor canoane estetice de către pictori precum Gustav Klimt stârnește un scandal cu reverberații politice în Viena
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de conservare de armonie socială"492. Modelul francez este numaidecât invocat, dar vorbitorul îi precizează și contururile, în sensul limitării unui panestetism care invadează domeniul sacrosanct al moralei. Francezii sunt atât de departe pe această cale, că au crezut că estetica ar putea, la rigoare, să înlocuiască morala și religia. Aceasta este o eroare și estetica nu este decât complementul moralei și nu morala în întregul ei"493. Lahovary dorește să elimine orice suspiciune cu privire la ideologia noii societăți, exonerând-o de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și contururile, în sensul limitării unui panestetism care invadează domeniul sacrosanct al moralei. Francezii sunt atât de departe pe această cale, că au crezut că estetica ar putea, la rigoare, să înlocuiască morala și religia. Aceasta este o eroare și estetica nu este decât complementul moralei și nu morala în întregul ei"493. Lahovary dorește să elimine orice suspiciune cu privire la ideologia noii societăți, exonerând-o de spectrul internaționalismului, pe care-l aducea încărcătura peiorativă a cuvântului "internațional", care apăruse în statutul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Loghi, Verona, Strâmbu și Vermont, vor interveni prin contrast ilustrările "realiste" cu priză la social și la eveniment; spre exemplu, reprezentarea Răscoalei din 1907 la Octav Băncilă. Pe un ton critic, caracteristic unui revizionism ideologizant care exclude sau minimalizează orice estetică sustrasă temelor sociale, Petre Oprea evidențiază cea de-a doua dimensiune evazionistă, estetizantă, simbolistă, prin contribuția picturii lui Kimon Loghi cu peisajele din Macedonia, a peisajelor venețiene ale Ceciliei Cuțescu-Storck, ale celor franceze ale lui Samuel Mützner și Alexandru Poitevin-Scheletti
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
valorilor ar trebui să succeadă momentelor fondatoare, de creație a unei arte moderne, fazei formative de tatonări, dibuiri, maturări. De asemenea, Ion Bacalbașa reafirmă eclectismul programatic al revistei, în măsură să-l elibereze pe artist de constrângerile și convențiile unei estetici bine precizate, pentru a-i încuraja intuițiile și afinitățile. Revista nu aparține unei coterii artistice, fapt subliniat cu insistență, și nici nu intenționează ilustrarea unei direcții anume. În contextul diferitelor curente și căutări estetice în epocă, curente ai căror reprezentanți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cantonate în zona unor modele exemplare, legate de mediul formativ occidental al fiecăruia dintre artiști. Opțiunile privind eliberarea artei de canonul academic și intrarea ei pe poarta modernității nu fac sistem la nivelul unei școli naționale, care să impună o estetică proprie, novatoare. Nu se pune problema unor "lupte de școală" și a unor delimitări, diferențieri pe baza unor estetici minuțios și clar formulate, fapt caracteristic pentru cultura plastică franceză. În absența unei tradiții solide în arta plastică, mai importantă apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]