6,279 matches
-
efort și maxim de beneficii, cu una total inversată; în locul vieții veșnice pe care putea să o aibe trăind în "sînul lui Dumnezeu", Adam va fi hărăzit să se întoarcă prin moarte la pămîntul din care a fost modelat; simbolic, eternitatea este înlocuită cu efemeritatea; în locul "celestei" existențe paradisiace, lui Adam i se va oferi "temnița pămîntului"; faptul că teritoriul în care omul a fost alungat (exilat) se afla "în preajma raiului" sugerează că, în ciuda aparentei asprimi a pedepsei acordate, omului i
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelător realitatea semnificată; cu excepția existenței lui Dumnezeu însuși, nu se pot defini realități sau adevăruri absolute (nici măcar cu privire la minciună), ceea ce face ca tot ceea ce se spune cu privire la minciună să fie doar un adevăr al timpului și locului, iar nicidecum al eternității sau infinirii. Deducem, din cele de mai sus, că o teorie generală "a ceva" nu se poate construi cu adevărat, pentru simplul fapt că atunci cînd o teorie specială se declară "generală", ea a murit deja prin pierderea relevanței, a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la „desăvârșirea înaltă”. Versurile ilustrează astfel o neîncetată înaintare în „misterul tăcerii”, în extaz și vis, câteodată „joc de năluci” în căutarea de sine, însă în toate ipostazele o cale spre mântuire. Iar esența - „floarea luminii” - este cuvântul care întrupează eternitatea, „Cuvântul mumă, Cuvântul tată”, prin care poetul se simte „întâiul făcut”. În cea mai bună tradiție goetheană, poemele lui V. sunt ocazionale, inspirate de locuri și evenimente precise: satul natal, părinții, frații și surorile, prietenii, întâmplări biografice, iubiri, visuri, speranțe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
închis și întunecat în plină zi, în care „timpul s-a oprit”. În schimb, grădina este locul sfânt unde noaptea tăinuiește libertatea, singurătatea omului, altar de rugă și pridvor al cerului. Binecuvântând anii de recluziune, V. se simte înălțat în eternitatea clipei, trăiește esențial și semnificativ, deși damnat la uitare. Cu volumul Călătorie de taină scriitorul recuperează alt tărâm care îi fusese interzis de timpul istoric: iubirea. Putere consolatoare într-un destin rău, ca un „vis târziu de toamnă”, dragostea se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
adere la proiectul Europei federale. Lecturi recomandate Hitchins, Keith (1998), România (1866-1947), Humanitas, București. Mearsheimer, John (2003), Tragedia politicii de forță, trad. de A. Năstase, Antet, București. Miroiu, Andrei (2005), Balanță și hegemonie, Tritonic, București. Tismăneanu, Vladimir (2005), Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Polirom, Iași. Capitolul 10tc " Capitolul 10" Procesul de planificare, programare, bugetare și evaluare În Armata Românieitc "Procesul de planificare, programare, bugetare și evaluare În Armata României" Jan Gavrilă, Mihai Iancutc "Jan Gavrilă, Mihai Iancu
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
and Methodological Shortcomings”, Defence Associations Institute, http://www.cda-cdai.ca/symposia/1998/98tarry.htm. Teichman, Jenny (1986), Pacifism and the Just War, Basil Blackwell, Oxford. Thomas, Daniel (2001), The Helsinki Effect, Princeton University Press, Princeton. Tismăneanu, Vladimir (2005), Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Polirom, Iași. Troxell, John, F. (2006), „Military Power and the Use of Force”, În J. Boone Bartholomees, Jr. (ed.), ed. a II-a, Guide To National Security Policy And Strategy, U.S. Army War College
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică a androginului, „sămânță eternității”, prin care „misterioasa carne se face duh în noi”. În interpretarea teologică propusă de Valeriu Anania, sonetele ar exprima năzuința sufletului uman de a se contopi cu Logosul divin. Dintre piesele de teatru ale lui V., Fata ursului, Umbra și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
are onestitatea să recunoască, deschis, realitatea generalizată a compromisului și indiferenței față de orice posibilă răspundere: îmi spuneam că un astfel de scrupul moral (înscrierea în partid, n.n.) e deja demodat pentru generația mea, căreia comunismul i se părea instalat pentru eternitate 1. Acestui mit azi atât de evident dezmințit nu i putem însă opune un altul: al poporului de eroi, intransigent, care s-a bătut până la unul (pui de lei, viteji au fost, viteji sunt încă...). Un popor numai de eroi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se simt, se comportă ca stigmatizați explică multe, într-un fel, dar nu rezolvă de fapt mai nimic. Cum poți să fii român? întrebarea înseamnă că, în realitate, nu poți să fii nimic, în nici o ipoteză. Că ești damnat în eternitate să nu exiști în nici un fel. Că România este echivalentul neantului pur, absolut etc. etc. Să mi se dea voie să nu accept acest punct de vedere. Pentru simplul motiv că el nu este decât expresia, în primul rând, a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și valorile sale specifice, spiritul critic și de analiză, în genere, tot ce aparține sferei conștiinței autonome, pe toate planurile, este respins dogmatic, în numele unei specificități mitizate. Ea n-a fost supusă încă unei analize serioase. Ca și povestea că eternitatea s-a născut la sat. Când este evident că Roma este Cetatea eternă, ca și multe alte cetăți antice. Se comit, pentru a fi foarte conciși, câteva erori fundamentale. Mai întâi se ignoră evoluția socială a întregului continent, în plină
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lui Enescu de pe reversul medaliei (fig. 59rv) are o dublă semnificatie, de patron spiritual pentru Universitatea de Arte din Iași și de mare personalitate a neamului românesc, comemorată la Iași și prin acest mijloc la cinci decenii de la trecerea în eternitate, despre care Mihail Sadoveanu spunea: „în vremurile de restriște ale Patriei (1916-1918 n.n.)... și-a democratizat vioara în folosul instituțiilor de binefacere ale războiului... De pe scena Teatrului Național... trecea pe o estradă improvizată într-un colț al țării așa de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
vestimentară a savantului este alcătuită din haină cu revere bogate, vestă, cămașă cu guler înalt și papion. Pe reversul medaliei (fig. 103rv) este imaginea mormântului, având în față un monument cu inscripție adecvată. De jur-împrejur este inscripția CENTENARUL TRECERII ÎN ETERNITATE (în partea de sus) S.N.R. SECȚIA BACĂU (în partea de jos). Reprezentările de pe medalie sunt interesante și pline de sugestie. Din nefericire, inscripția de pe avers, pentru un receptor neavizat, poate stârni confuzie din moment ce, aceasta comunică, conform uzanțelor, că Ion Ionescu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
a țării. Atunci, alături de șeful statului și guvernanți, o serie de personalități ale timpului s-a retras aici. Vom cita doar câteva dintre acestea: Nicolae Iorga, George Enescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a și murit aici, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea și, bineînțeles, Ion Cantacuzino, mobilizat ca ofițer-medic. De atunci datează prezența în medalistica românească a doctorului Cantacuzino, prezență datorată ofițerului sculptor francez din misiunea generalului Berthelot, André Lavrillier. Cum este vizibil, savantul este surprins de Lavrillier din profil stânga, lucrând
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
în lumea academică ieșeană, și nu avem motive să credem că nu mai circulă și acum, conform căreia universitarul din capitala Moldovei are doar două căi pentru a părăsi orașul, una este gara Iași, iar cea de a doua, Cimitirul Eternitatea. După cum se va vedea, Profesorul universitar Doctor Docent Vladimir Buțureanu a ales-o pe cea de a doua. Provenit dintr-o familie de distinși intelectuali ieșeni, acesta, după studii făcute la Liceul Național din vechea capitală a Moldovei, începând cu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
de frumusețe amestecate. Francezul nu este dezinvolt în propria limbă, pe care nu prea are dreptul s-o atingă, s-o miroase, s-o chinuiască, s-o iubească, s-o urască. A fost învățat să o respecte, să vegheze la eternitatea ei, să o contemple pe un soclu, la fel ca francofonul "îngust". În vreme ce francofonul "evazat" își permite toate îndrăznelile pe care propria-i limbă i le interzice adesea și descoperă, cu minunare, un spațiu fără legături fixe, o rădăcină zburătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
seama, cei doi scriitori îl urmează pe Kundera în al său elogiu al lentorii; o carte, spune Houellebecq (în Interventions) "nu poate fi apreciată decît încet"; o iubire nu reușește pe deplin decît în legendă, această formă de irumpere a eternității în timpul cuvintelor, gîndește Orsenna. Brutală sau fantezistă, iată rezistența la degradarea ambiantă. Și atunci, mai avem vreo șansă de a sparge acest coșmar cuantic în care ne oglindim? Se pare că da, spune Houellebecq, căci "îndată ce iubim, suntem mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
qu'aimer veut dire (Ce înseamnă să iubești), dar care este, în fapt, un omagiu adus uneia din cele mai originale și mai puternice minți filosofice ale secolului trecut, Michel Foucault. Și, într-un alt registru, o mînă întinsă în eternitate către tatăl dispărut în 2001, în sfîrșit acceptat cu iubire. Critic literar la "Libération" din 1984, Mathieu Lindon a dus mulți ani în spate povara figurii tutelare a unui tată exigent, sever și rece, care nu se împăca defel cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
va mai mărșălui alături de Jirinovski și își va mai exprima deschis disprețul pentru Zaharov sau Rostropovici cîțiva ani, înainte ca uitarea și moartea să-l învăluie. Dar Limonov cel din romanul omonim al lui Carrère și-a început drumul în eternitate. Iar aceasta este o uriașă responsabilitate. Pe care scriitorul și-o asumă pe deplin. În tr-un roman mare, cu o scriitură de o luminoasă precizie și de o magistrală ambiguitate. Un scriitor care îndrăznește să pună ca motto această declarație
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însă sensul alunecării imperceptibile, căci își descrie căderea în lume ca pe o încarnare nefericită în loc să vadă în ea o trecere. Același lucru e valabil pentru dimensiunea temporală, pe care Cioran o trăiește ca pe o damnare, în vreme ce durata și eternitatea se confundă în conștiința arhaică a românilor care, mai mult decît alte popoare, resimt acut abandonul eternității și "căderea în istorie". Cioran va prelua esența acestei idei și va transforma eufemismul în "cădere în timp", pentru omenire, la care adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în ea o trecere. Același lucru e valabil pentru dimensiunea temporală, pe care Cioran o trăiește ca pe o damnare, în vreme ce durata și eternitatea se confundă în conștiința arhaică a românilor care, mai mult decît alte popoare, resimt acut abandonul eternității și "căderea în istorie". Cioran va prelua esența acestei idei și va transforma eufemismul în "cădere în timp", pentru omenire, la care adaugă un grad suplimentar de rătăcire, vorbind despre căderea sa personală "din timp". O cădere care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
melancolia" (IE). Singura reacție atunci cînd conștiința futilității devine insuportabilă e să nu faci nimic, susține gînditorul român, să nu practici nici o meserie sau, cel mult, pe cea de rege, precum Solomon, căci munca frenetică nu e decît negarea sensului eternității. Spirit de contradicție sau necesitate vitală? Cert este că, în calitate de perpetuu juisor al neîmplinirii, Cioran se cuibărește în euforia inutilului, considerînd că a trăi e suficient de extenuant și dificil, ocupație deplină ce descurajează orice veleitate de gest suplimentar, amintind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și viclenia „guvernurilor” de „demagoghi” organizarea perfectă existentă în natură, la albine, la castori. În ciuda pasajelor aride, textul are intensitate atât prin crezul iluminist, de negare a tiraniei și de aspirații melioriste, cât mai ales prin viziunea participării omului la eternitatea spiritului. Tonul liturgic, versul gnomic imprimă versurilor solemnitate. Un capitol important îl reprezintă și poezia cetățenească. În Sfătuire și rugăciune V. deplânge decăderea românilor, „fii de ai lumii stăpâni”, urmărind a redeștepta mândria și curajul contemporanilor. Frăția între cei de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
studențesc „Titu Maiorescu” (vechea Grădină botanică) Albizia julibrissin 1 exemplar de 50 ani, strada Lascăr Catargi nr. 24, lângă școala „Mihail Kogălniceanu” Evodia hupensis 1 exemplar de 60 ani, strada Toma Cozma (Culturii) nr. 21A, lângă liceul „Costache Negruzzi” Cimitirul Eternitatea nr. 121 (vârsta aproximativă 150 de ani) Acer platanoides paltin de câmp Betula pendula - mesteacăn Fraxinus excelsior - frasin Gleditsia triacanthos - glădiță Juglans nigra - nuc negru Magnolia kobus - magnolie Picea abies - molid Quercus robur - stejar Sophora japonica - salcâm japonez Tilia cordata
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
pe cultul lui Zamolxe, care, așa nebuloasă cum este, stă alături de marile religii străvechi a Olimpului și a Valhallei, atestă înrudirea oficială cu lumea elină prin elementul dionisiac și pitagoreic. Toate rasele mari se caracterizează printr-o adâncă noțiune a eternității și prin punerea vieții terestre în dependență de absolut. În vreme ce popoarele barbare sunt superstițioase și tranzacționează cu demonii, geții, înfigîndu-se în suliță, consultau divinitatea de-a dreptul în cer. Sentimentul adânc al providenței îl au romanii în cel mai înalt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și civilizația noastră e de brad și stejar. Ea n-a lăsat ruine de piatră și cărămidă ci numai cenușă. Sarmisegetuza legendară a ars împreună cu ultimii ei apărători în miresme de rășină. Eposul acestui popor de munte care crede în eternitatea lumii a voit să-l scrie în felurite chipuri Eminescu, tentat câteodată de ipoteza germană a vedea acolo în munți cetăți granitice, căci Decebal se întreba din Valhalla: Nu mi-i ști spune ce mai face țara Ce Dacia se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]