6,175 matches
-
existat, de importanță capitală, e creat cu o ironie nesfârșită. Textul se citește cu mare satisfacție intelectuală, dacă nu pentru teza lui, pentru puterea de a râde pe care o degajă. Romanul Desperado se vrea sinonim cu existența, drept care autorul ezită să-l încheie și merge înainte într-un prezent continuu. Robyn Penrose (Nice Work, de David Lodge) și-ar putea continua evoluția în alte incidente, la fel de prezente ca și cele pe care le-am urmărit, dar Lodge decide să se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Moderniștii își iubeau cu patimă eroii vulcanici, ale căror vieți interioare le disecau cu tehnica Fluxului conștiinței. Lodge refuză o prea mare intimitate cu eroul. Ca orice Desperado, el nu se poate mulțumi cu o unică tehnică narativă, așa că Helen ezită să fie psihanalizată, refuzând în jurnalul ei să descrie momentul apropierii fizice de Ralph la persoana întâia. Eroii lui Lodge sunt uscați tocmai fiindcă romancierul cochetează cu prea multe procedee în conturarea lor. Concentrându-se pe modalități de a reda
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încă există și încă funcționează, dar el refolosește de fapt tradiția bucuria secretă a poetului modernist. 3.3. Peter Ackroyd: Tradiția basmului marea absență din poem Peter Ackroyd e un autor tandru care ascunde lecturii cât e de vulnerabil. El ezită în fața creației: dacă mă arăt privirii o să fiu oare eu, ori doar începutul altei povești? (romanul) Într-un lung dialog cu masteranzii și doctoranzii (2006), aflăm că autorul nu se simte în stare să scrie despre el însuși, despre vremea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
căci ea e dragostea din triada Sf. Apostol Pavel (credința, speranța și dragostea - Corinteni I-13). La această fericire de aici și de dincolo, s-a gândit și Hippocrat și pentru ca ea să nu fie împiedicată, compromisă, el n-a ezitat să fie prevenitor ca un adevărat și necruțător părinte: METODOLOGIA HIPPOCRATICĂ Considerând medicina ca o imitație a naturii care mereu caută să se refacă acolo unde a fost agresată, Hippocrat gândește la legile generale, universale prin care să poată fi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ocazia, asiaticii s-au remarcat prin curiozitate, interes, capacitate de muncă preluînd selectiv idei și practici medicale europene, experiență și produse din farmacologia altor popoare. Cu toate că medicina lor este izolată la începuturile ei, popoarele asiatice, discrete prin definiție, n-au ezitat să ofere întregii lumi date valoroase din zestrea lor medicală, ignorând contrastele de mentalitate. MEDICINA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ (SPRE RENAȘTERE) ȘOLILE DIN SALERNO șI MONTPELLIER Medicina bizantină nu a iradiat numai spre Orientul Apropiat sau îndepărtat, numai spre Rusia, stânga Dunării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
negat. J.J. Thomson și-a exprimat părerea că până la urmă Crookes ar fi ajuns să descopere și să studieze el însuși radiația X, dacă Roentgen nu i ar fi luat-o înainte. Meritul lui Roentgen este acela că nu a ezitat să se angajeze într-o nouă direcție de cercetare, cu totul diferită de cea a cercetărilor sale anterioare, atunci când i-a surâs norocul. Roentgen, considerat la acea vreme cel mai bun experimentator german, a făcut prima radiografie care reprezintă mâna
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
consum de droguri. Relele, cred adolescenții, se întâmplă altora și nu lor. Sarcina adulților, părinți și profesori, este de a-i face pe acești tineri să dezvolte așteptări realiste și să țină cont de riscurile acțiunilor lor. 5. Indecizia. Adolescenții ezită când trebuie să ia o decizie pentru că sunt conștienți de multitudinea variantelor pe care le-ar putea alege. 6. Ipocrizia aparentă. Adeseori, adolescenții nu recunosc diferența între a exprima un ideal și a acționa pentru realizarea lui. Pe măsură ce se maturizează
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
unui regim monarhic-constituțional, supranumit "leul revoluției", fără rezultat. L-a convins pe rege să nu fugă, să vină în Adunarea Națională cu explicații legate de politica regatului. Cei din apropiere l-au sfătuit pe rege să fugă, el însă a ezitat să se refugieze la castelul Saint Cloud. A cedat totuși, familia regală, deghizată, cu suita, s-a retras la Varennes. Fugarii s-au întors la Paris. Insurgenții atacaseră Tuileries, au devastat apartamentele regale. Danton, Robespierre și girondinii incitau poporul și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în Franța. Una dintre admiratoare a fost și Elisabeth Ann Harriet care a fost cucerită de viitorul împărat și care credea că acest fapt se va petrece. Era deja posesoarea unei averi impresionante pe care o va folosi, fără să ezite, pentru ascensiunea iubitului ei francez, prințul Ludovic Napoleon. Și-a schimbat numele Harriet Howard, a părăsit reședința luxoasă a maiorului și s-a mutat în locuința modestă a lui Ludovic Napoleon unde cei doi au trăit o frumoasă și invidiată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
treilea fiu, Zhu Daolai a fost pierdut, apoi regăsit, a intrat în armată, a murit misterios iar mama sa He Zichen fusese omorâtă de gomindaniști. Jiang s-a străduit să intre în grațiile lui Mao și ca activistă. Deși a ezitat câtva timp, până la urmă Mao a cedat și i-a încredințat misiuni culturale. Ea a fost aceea care din banda celor patru a dirijat Revoluția Culturală (1966-1971). S-a ocupat, în special, de teatru, literatură și cinematografie, a operat epurări
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că într-o altă localitate are loc un proces în care condamnat, după mărturiile false ale unor foști ocnași, era un oarecare Champmathieu, acuzat că ar fi evadatul Jean Valjean. Încurcat de promisiunea făcută Fantinei de a-i aduce fetița, ezită să meargă pentru a dezminți acuzația adusă omului nevinovat. În cele din urmă, se hotărăște, pleacă la proces, se autodeconspiră în fața sălii ce amuțise de uimire. Javert jubila că, în sfârșit, dorința obsesivă de a-l recupera pe fostul ocnaș
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru acest studiu. Yamauchi și Templer (1982 apud Sybrowsky, 2007) consideră că neîncrederea îi definește pe cei care sunt ezitanți, suspicioși sau îndoielnici în situații ce implică bani. Din punct de vedere conceptual, este rezonabil să presupunem că cei care ezită în situații în care este vorba de bani sunt mai impulsivi. Roberts și Jones (2001 apud Sybrowsky, 2007) au propus redenumirea variabilei neîncredere în sensibilitate față de preț, deoarece au considerat că noua titulatură descrie mai bine ideea de bază. Persoanele
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
în stare latentă analizele pe care le va formula, cu aproape două sute de ani mai târziu, Stendhal despre "iluzia perfectă" și "iluzia imperfectă", în Racine și Shakespeare. Tocmai pentru a trezi o astfel de reacție de îndoială din partea spectatorului, care ezita să conchidă asupra veracității spectacolului la care asista, își vor concepe piesele reprezentanții barocului. Convinși, invers decât Platon, că nu putem scăpa de iluzie, ei vor exploata sistematic în teatru aceste jocuri de oglindă între realitate și imaginile ei. Plecând
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciun exemplu la Antici (...) Este o comedie, deși actorii sunt, aici, fie regi, fie granzi de Spania, pentru că nu se vede născându-se niciun pericol prin care să putem fi îndemnați la milă sau teamă." Chiar el mărturisește că a ezitat mult pentru a alege un nume acestui gen nou care nu este o tragedie, în ciuda rangului personajelor. El îl critică pe "bonomul Plaut" care face din al său Amphitryon o tragedie numai pentru faptul că există acolo zei și regi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este posibil să reprezinți varietatea din natură decât prin diversitatea artei. Lope, care consideră comedia ca pe o tragi-comedie, îi îndeamnă, pentru aceleași motive, pe autorii dramatici, să amestece genurile. Bazându-se pe exemplul lui Plaut, care, în Amfitrion, nu ezită să-i introducă pe zei într-o comedie, el insistă să se amestece maniera lui Terențiu și cea a lui Seneca, pentru a imita natura totdeauna pestriță. Chiar și el procedează deseori astfel, în Cavalerul de Olmedo (1625-1630) în special
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a reprezenta Puterea întunericului de Tolstoi, el se informează asupra vieții cotidiene din Rusia, înainte de crearea decorurilor, și împrumută de la niște refugiați ruși haine care vor servi drept costume. Regia pentru Măcelarii (Les Bouchers, 1888) de Icres, în care nu ezită să presare pe scenă bucăți mari de carne crudă, stârnește vâlvă. Iluminatul cu care sunt dotate scenele din timpul său i se pare prea convențional pentru a-i satisface țelurile iluzioniste 98. Nu mai acceptă nici rampa care deformează figura
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
făcut din Stalin un idol, celălalt, pe care toți cei din jur, cu excepția mamei, îl consideră mort, are simpatii legionare și este nevoit să se ascundă în permanență. Mama încearcă să amâne inevitabilul, dar când acesta se produce, ea nu ezită să echilibreze balanța unei justiții majore: îl omoară pe ucigaș, după care se sinucide. Ritmul și maniera de soluționare a conflictului, precum și puternica figură a mamei amintesc de tiparele tragediei. Următorul roman, Caloianul (1975), face figură aparte în proza lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
deplin. Aducând cu ei tradițiile și experiențele din țara lor, precum și pe cele dobândite În timpul ieșirii din pământul Sumerului, de unde și-au luat numele, sumerienii și-au unit forțele cu cele ale semiților și ale popoarelor autohtone, și nu au ezitat să Împrumute elemente culturale din exterior; creând astfel civilizația urbană pe care o cunoaștem Într-o fază matură la Uruk și Gemdet NaÌr, dar care Își are premisele În fazele anterioare ale civilizației calcolitice. După cum s-a afirmat În prima
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără fanatism. Paginile, vii și pline de culoare, configurate ca un puzzle, sunt străbătute de ironie, de umor burlesc sau grotesc, adică de ceea ce trimite la distanțarea de lumea contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să se identifice. Personajele, sumar creionate, însă memorabile prin destin, limbaj și comportament, își trăiesc, cu resemnare uneori, cu exasperare alteori, existența desfășurată între estetism și trivialitate. Maniera predilectă este aceea a alăturării celor mai diverse tehnici narative, într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
În spirit byronian, are loc aici revalorificarea titanismului și a religiei panteiste, în cadrul căreia poetul își atribuie poziția privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu ezită să scuture praful de pe recuzita romantică: „Poetul în haine de purpură / Întâmpină zorile zorile / Albe și albe cavouri / Ale frumoaselor nopții”. Influența temperamentului vulcanic al lui Walt Whitman răzbate, cu minime modificări, în textul programatic: „A încerca să vorbesc despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
și mai ales de întrebarea lui. Nu voia să riște să aibă o atitudine prea familiară și nu era nici prea dornic să răspundă la întrebare. Iorga a înțeles acest lucru, dar nu s-a dat bătut. "Ei, dragă! Nu ezita, dă-mi un răspuns sincer! Ce cred oamenii despre mine?" În cele din urmă, tînărul a răspuns cu timiditate: "Oamenii spun că ar fi trebuit să rămîneți marele istoric care sînteți și să nu vă fi amestecat în politică". Răspunsul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui. Ambițiile lor includeau pămînturile românești. Atunci cînd Petru cel Mare a început să se intereseze de Balcani, cu populația lor creștin-ortodoxă, el a lansat un apel către toți creștinii ortodocși, îndemnîndu-i să se ridice împotriva "necredincioșilor". Voievozii români au ezitat; le-ar fi plăcut să se descotorosească de turci, dar nu erau siguri că rușii constituiau cel mai bun mijloc de a realiza acest lucru. În cele din urmă au trecut de partea lui Petru cel Mare. Dar această cauză
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
civică nu trebuie să devină un mijloc de obținere a unor avantaje sau a celebrității, ci (mai curînd) de îndeplinire a unei datorii formidabile și esențiale față de țara (oricui), fără să te aștepți la vreo răsplată. N. Iorga Iorga a ezitat mult înainte de a-și intitula cel de-al doilea volum al autobiografiei sale Lupta 1. A consacrat o carte acestui subiect, Gînduri și sfaturi ale unui om ca oricare altul 2, respingînd acuzațiile că încerca să devină un apostol. Cît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
internațională a clasei muncitoare. Károlyi i-a predat puterea unui agent bolșevic, Béla Kun, care a venit la putere la 21 martie 1919 și intenționa să restabilească integritatea teritorială a Ungariei istorice 8. La început, Antanta (pînă și Franța) a ezitat să-i acorde României un teritoriu atît de mare, ținînd mai ales seama de pacea separată încheiată de aceasta cu Puterile Centrale. Dar Brătianu i-a explicat clar lui Clémenceau că dacă România n-ar fi încheiat o pace separată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avut o reacție violentă; mulți dintre ei s-au ridicat în picioare cîntînd: Deșteaptă-te Române! Cu cîteva zile înainte de dizolvare, Iorga, acționînd cu o nesăbuită dexteritate politică, a introdus proiectul de lege al Reformei Agrare. Mihalache, ministrul agriculturii, a ezitat, dar Iorga a înțeles că timpul nu era de partea lor. În ultima sa cuvîntare ca purtător de cuvînt (răspunzînd amenințării unei posibile instaurări a dictaturii), l-a avertizat pe rege: "Pereții Palatului Regal vor fi împroșcați cu sînge"44
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]