6,288 matches
-
colț de stradă. Hibridizarea înseamnă melanj. Hibridizarea înseamnă amestec. Ea e puțin din toate, dar în mod diferit decât a fost fiecare inițial sau originar. Ea înseamnă atât de hulitele (sau apreciatele) manele, dar înseamnă și Fanta Shokata, adică o fantezie 16 carbogazoasă destinată pieței unde socata sau sucul făcut din floare de soc e ceva tradițional, sau Knorr Borș Magic. Ea încearcă să îmbrace utilul sau funcționalul cu o haină familiară pentru cel care consumă. În sens negativ, hibridizarea înseamnă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și | | | | | ex 7111 | | | | | 7116 |Obiecte din perle naturale sau de |Fabricare la care valoarea tuturor | | | |cultură, pietre prețioase sau |materialelor folosite nu trebuie să | | | |semiprețioase (naturale, sintetice sau|depășească 50% din prețul de uzina al | | | |reconstituite) |produsului | | | 7117 |Bijuterii de fantezie |Fabricare din materiale de la orice | | | | |poziție, cu excepția celei la care se | | | | |încadrează produsul | | | | |sau | | | | |Fabricare din părți de metale comune, | | | | |neaurite, neargintate, neplatinate, cu | | | | |condiția că valoarea tuturor | | | | |materialelor folosite să nu depășească | | | | |50% din prețul de uzina al produsului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153055_a_154384]
-
și | | | | | ex 7111 | | | | | 7116 |Obiecte din perle naturale sau de |Fabricare la care valoarea tuturor | | | |cultură, pietre prețioase sau |materialelor folosite nu trebuie să | | | |semiprețioase (naturale, sintetice sau|depășească 50% din prețul de uzina al | | | |reconstituite) |produsului | | | 7117 |Bijuterii de fantezie |Fabricare din materiale de la orice | | | | |poziție, cu excepția celei la care se | | | | |încadrează produsul | | | | |sau | | | | |Fabricare din părți de metale comune, | | | | |neaurite, neargintate, neplatinate, cu | | | | |condiția că valoarea tuturor | | | | |materialelor folosite să nu depășească | | | | |50% din prețul de uzina al produsului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153286_a_154615]
-
este așadar capabilă a genera "radiografii" și lecturi diferite ale imaginarului, aparent insurgent, oricum dificil de încadrat ca obiect de studiu. În plus, un fenomen controversat, mai ales atunci când a fost abordat conceptual și redus la efectele psiho-sociale provocate de fantezie, la rezultatele manifestării funcției imaginației "onirice" - asimilate tenebrosului, elucubrațiilor neștiințifice, mitologiilor populare, superstițiilor și credințelor păgâne. Prin Meditationes de prima philosophia in qua dei existentia et animæ immortalitas demonstratur (1641), René Descartes a provocat una din cele mai puternice crize
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
teritoriu cunoscut − teritorii străine) și pe mai multe registre desfășurate pe verticală (celest - teluric - "lumea de dincolo"). Funcția simbolică (iconică) a imaginației se manifestă în figurarea sacrului (de la Geneză la Apocalipsă), iar funcția "onirică" (pe care o putem asimila cu fantezia, ludică sau tenebroasă) este creativă mai ales în registrul popular al imaginarului, acolo unde credința creștină întâlnește moștenirea pre-creștină și iau naștere astfel cele mai expresive interpretări și proiecții simbolice. Cercetarea exploatează și dimensiunea antropologică a simbolismului spațio-temporal, păstrat în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
suport material. Doar că reprezentarea, legată de idee − spune tot Le Goff −, se regăsește tradusă creator în imaginar, inclus în spațiul mentalului; inclus, dar altceva decât mentalul, cel puțin ca mod de organizare; produs și purtat în același timp de către fantezie (nespecificată în această prefață nici pentru cazul imaginii plastice, nici pentru cel al imaginii literare) "dincolo de reprezentarea intelectuală" (6). Se poate înțelege că funcția imaginației fie este redusă aici la fantezie, fie este diferită de ea și stă în relație
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de organizare; produs și purtat în același timp de către fantezie (nespecificată în această prefață nici pentru cazul imaginii plastice, nici pentru cel al imaginii literare) "dincolo de reprezentarea intelectuală" (6). Se poate înțelege că funcția imaginației fie este redusă aici la fantezie, fie este diferită de ea și stă în relație cu inteligibilul, dar atunci acesta nu ar avea nimic în comun cu imaginarul. În al doilea rând, nu e de ignorat diferența stabilită între imaginar și simbolic, o altă categorie mentală
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fi relevante, spre exemplu, pentru ceea ce vom numi imaginarul cotidianului sau pentru cel al puterii (laice sau religioase), jucând eventual un rol în unele contexte narative sau în relații și sub-sisteme de putere semnificante. În al doilea rând, noțiunea de fantezie pare a fi folosită ea însăși ambiguu de Le Goff. Dacă reprezentarea e supusă acțiunii acesteia și e transformată într-o unitate simbolică sau "ficțională", pentru sistemul imaginarului fantezia nu e singura funcție imaginativă care stă în relație cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și sub-sisteme de putere semnificante. În al doilea rând, noțiunea de fantezie pare a fi folosită ea însăși ambiguu de Le Goff. Dacă reprezentarea e supusă acțiunii acesteia și e transformată într-o unitate simbolică sau "ficțională", pentru sistemul imaginarului fantezia nu e singura funcție imaginativă care stă în relație cu realitatea; ambele joacă un rol în configurarea substanței imaginarului, care este reflectat și de reprezentările din textul istoriografic, și de cele conotate din literatura fantastică. Corelând cele două observații de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de interfață de ordin mental între realitate și imaginar. Ea e produsă de imaginația "icastică" (sau mimetică, pentru că ea are ca referință mai ales perceptibilul), de imaginația "iconică" (sau simbolică - prefigurează sacrul definit de dogmă, "non-perceptibilul non-fantezist", divinul) sau de fantezie (imaginația "onirică", ars combinatoria, arta hibridului, a fantasticului popular creștin etc.); ea poate fi condusă către unitățile funcționale de bază ale sistemului: imaginea (mentală sau materială; simplă sau complexă - nu operez aici diferențieri) și simbolul (Al.-Fl. Platon 154-66). În
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Ferraris 10-12) -, și anume: a. imaginația "icastică" sau mimetică (referința ei o constituie perceptibilul, dat sau posibil); b. imaginația "iconică" sau simbolică (figurează și ceea ce nu e perceptibil, dar nu e nici fantezist, adică divinul și sacrul interpretat dogmatic); c. fantezia sau imaginația "onirică" ("artă" a combinațiilor insolite, fantastice sau fabuloase; pentru perioada la care ne referim, evul mediu românesc, conservator și canonic, ea este relevantă mai degrabă în cazul imaginarului popular creștin, în care regăsim figurarea diavolului, a lumii de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ei, în plan filosofic, apoi spiritual (la mișcările iconoclaste vom reveni în capitolul final), de înșelătorie a simțurilor și a gândirii, până la urmă și a credinței. Din cauza că se înrudește pe de o parte cu fantasma (ca viziune, somn sau fantezie), dar și cu ideea (ca reprezentare la nivelul conștiinței a unui lucru, în momentul "apariției" sale), imaginea a suferit mai multe atacuri cu privire la fragilitatea sa conceptuală. Într-o mare măsură, acest aspect este rezultatul unei etimologii complicate și al unui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
oficial, dar tolerată tacit). Ele vor genera o matrice, pentru că fiecare în parte întâlnește manifestările puterii, reprezentările simbolice și ritualice legate de existență și de momentele ei marcante, precum și simbolistica spațiilor și a timpilor dedicați anumitor activități, și chiar producțiile fanteziei populare sau culte. Spațiile care acordă vizibilitate (palatul, biserica, orașul, câmpul de luptă) sunt dominate de puterea masculină, deținătoarea de facto și de iure a monopolului simbolic, spiritual și social (includem și ierarhia politică, și dreptul de a deține avere
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în constituirea materiei imaginative. Reprezentările perceptibilului sunt configurate mai curând cu ajutorul imaginației mimetice (icastice); manifestările sacrului sunt transpuse în imaginar mai degrabă de imaginația simbolică (iconică); pentru fenomenele care scapă logicii de constituire a realului sau a religiosului (încadrat canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo". Fantezia generează mai curând corpusul imaginilor numite fantastice, fabuloase, magia, iluzia și chipul maleficului sau
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru fenomenele care scapă logicii de constituire a realului sau a religiosului (încadrat canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo". Fantezia generează mai curând corpusul imaginilor numite fantastice, fabuloase, magia, iluzia și chipul maleficului sau "literatura" livrescă ficțională (în formele ei medievale), în timp ce imaginația este cotată drept o funcție de reprezentare a fenomenelor puterii laice sau religioase (istoriografie, pravile sau morala creștină
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
încărcat schemele de memorare cu narațiuni mitice desprinse din relieful istoric, cu figuri și modele locale sau preluate din tradiția creștină, cu legende istorice care amestecă fantasticul și evenimențialul, într-un "scenariu" care el însuși combină planul realității cu pura fantezie. Pentru Țările Române, imaginarul pare să fi jucat prin forța lucrurilor un rol mai important decât în culturile cu o tradiție a scrierilor bogată, dat fiind acest aspect determinant pentru medievalitatea locală: persistența oralității, în folclor, dar și în cultura
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
însă argumente nu foarte clare și puține informații), cât și la memoria colectivă (oricât de vagă). Pe de altă parte, absența din imaginarul istoriografic al culturii noastre medievale a unor mituri cosmogonice, precum cele orientale, aparent denotă o lipsă de fantezie sau chiar o deficiență mitologică. Altfel decât cronicile rusești și cronicile slavilor apuseni, cele din secolul XVI, cu tradiție în a îngloba nuclee de legendă, scrierile românești omit până spre 1650 povestirile orale, nedepășind "stilul inscripțional". O excepție ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de circumstanțele istorice - se situează între termenii complementari ai puterii creștine: milostenie și spirit militant; deși nu întotdeauna convergenți, ei au reprezentat un program politic în principal de influență bizantină. De la tron la "codurile vasalității",27 spre o lume a fanteziei Cu nemica omul mai asemenea lui Dumnezău (ales împărații, craii, domnii și alți stăpânitori) nu iaste, fără ca făcutul de bine și de folos de obște, cât pren omeneasca, zicem, putință iaste; căci precum Dumnezău făcătoriu și ziditoriu tuturor pricinilor iaste
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
domnitor-cruciat sau întemeietor, dar și abateri morale sau instituționale de la regulă, plasate în registrul senzaționalului); sinteze ale istoriei locale (cronici) și cărți de învățătură (mixte în compoziție, laic-religioase); divin și monstruos. Într-o continuă metamorfoză, imaginarul "românesc" medieval dezvăluie o fantezie "bine temperată" de legea unei sensibilități și a unor mentalități stabile și cu rare tendințe către straniul pur și către mirabil; mai curând, el relevă modele și coduri eroice, figura împăratului creștinat din Alexăndria sau tipologii ale sfinților-martiri. Relațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de păcatul primordial, femeia medievală este întruchiparea vieții domestice și a cotidianului, tutelate de morala bisericii. Pentru că asupra ființei ei este proiectată dorința, dar și amintirea gestului interzis, întreaga existență îi este pusă sub semnul interdicțiilor; în baza lor, o fantezie masculină compensatorie (redată timid de poezia medievală laică, de altfel, nesemnificativă), interesată avid de evadările sufletești ale femeii, a condamnat-o din cauza unui rol fie atribuit, de vrăjitoare, fie chiar suplinit, de vraci (situație în care, de altfel, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu creațiile și cu spiritul popular românesc. Ca și în legendele hagiografice, sacrul canonic (dogma și gândirea religioasă) este înlocuit de mit și de fabulos într-un epos eliberat de spaimă, mai aproape de umanitatea profană care își savurează cu încântare fantezia, dedublându-se (autor−lector) pentru a mima, ludic, mirarea. Până la "vesela Apocalipsă" din Țiganiada lui Ioan Budai-Deleanu drumul nu mai este atât de lung. Exorcizarea fricii de necunoscut atenuează în imaginar umbra morții și a iadului. Un antropomorfism vegetal, o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
atât mai mult când e vorba a găsi o deslușire pentru vecinica cimilitură a vieții: moartea. Starea sufletului după ieșirea din trup interesa și interesează mai mult decât orice, și descrierea iadului și a raiului este obiectul de predilecție al fanteziei populare. (Gaster 444) Codex Sturdzanus, Codicele Marțian, Mineiul pe octombrie (Râmnic 1776), Viața Sfântului Vasilie cel Nou dezvoltă imaginarul unor cronotopoi fantastici, în care tradiția pre-creștină (asiro-babiloniană, egipteană sau greacă), filtrată de atâtea alte tradiții culturale pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
postul, rugăciunea) etc. Am introdus această perspectivă asupra timpului și asupra spațiului tocmai pentru a reprezenta complexitatea dominantei antropologice din modelul imaginarului medieval − completat aici cu al patrulea nivel, al ficțiunilor "literare", culte și populare, care au ca resort imaginativ fantezia. Imaginarul medieval românesc (precum sistemul teoretic general) integrează imaginea, simbolul și semnul, ca unități fundamentale în transferul de mesaj. Discursul oficial (iconografia sau exegetica religioasă, chiar și istoriografia, "formulă" livrescă de mitizare și de memorare a trecutului și a valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la adevăr. Începând cu secolul XVII, imaginarul este exclus din rândul "procedurilor" intelectuale, dat fiind că se impune o metodă unică, a "descoperirii adevărului prin științe" (după cum anunța celebrul tratat din 1637 semnat de Descartes). Imaginea în arte, produs al fanteziei, este asemuită cu persuasiunea discursului predicatorilor și este limitată strict la poezie și la pictură. Universul mental generat de experimentele fizicii lui Galileo Galilei (mișcarea gravitațională) și de sistemul geometric cartezian (în geometria analitică, oricărei figuri sau mișcări, deci oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în sine o valoare de fals sau de adevăr, pentru că ea este un mijloc de a reda o realitate percepută (prin imaginația mimetică sau icastică), o provocare mentală (prin imaginația simbolică sau iconică) sau o viziune (prin imaginația onirică sau fantezie). Rolul ei aici este de a păstra sau a transfera o semnificație, pe o schemă particulară, prin filtrul unei conștiințe individuale sau colective, înspre o altă "existență", în parte independentă de creatorul sau de referentul său ori înspre o altă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]