7,001 matches
-
acum, or’ mai târziu, tot trebuie să mor o dată... Și-am bătut, domne. Vine iar Ștefan. Iar ne ia la-njurături: „Ce mai vrei?”. „Domnu’ locotenent, făceți-vă o pomană definitiv.” Domne, am căpătat câte-o țigară fiecare. N-am fumat de doi ani aproape. „Dați-ne un foc, că io știu să fac foc, da’ nu vreau să vă deranjați, să vă creez probleme dumneavoastră aicea. Dați-ne un scăpărici și-un băț de chibrit.” „Cum știi să faci foc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la două zile. Și În restu’ pușcăriilor ăsta era regimu’ de hrană pe timpu’ izolării. Relația dumneavoastră cu gardienii a fost destul de tensionată În timpul detenției... Ce să vă zic? Am avut conflicte, de exemplu, cu un gardian, unu’ Zăgan: „Ce fumați aicea, bă, parcă sunteți În cavernă?”. În loc de tavernă... „Ce, mă, aicea sunteți În Texai?” Auzisă probabil și el de Texas, da’ nu reținusă complet... Și Într-o duminică, tot ăsta..., Zăgan, ne scoate afar’. Nu ne-a lăsat să mâncăm
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... Ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți-majori și băteau din palme și apărea bătăușul: „Ăsta trebe bătut... Fă-ți treaba!”. El stătea, fuma o țigară afară și te bătea ăștia... Apoi: „Hei, bă, cum Îi, ai zis da? Că te mai iau o dată!”. Ei, dacă am văzut așa, am zis: „Pizda mă-sii”... și am recunoscut. „Am dat la unu-doi pumni”... Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i trăgea cu ghioaga câte putea la fund și dă-i drumul... Nu spunea că cine Îl bătea... La Periprava cum erau bătăile? Bătăile erau dese, era strict, nu puteai să te apleci la un chiștoc. Militarii mai treceau, mai fuma’ juma’ de țigară și o azvârleau, și erau copchilandri din ăștia ca mine care se repedea după țigări, și dacă vreea militaru’ și avea inimă bună Îți dădea, dacă nu, te scotea afară și putea să te Împuște, sau să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el... și l-a băgat tot acolo. La vreo noapte așa, a mai adus unu’: „Bă, fraților, de unde sunteți? Cum e aicea? Pentru ce sunteți arestați?”. Și a stat vreo zi cu noi. Ne uitam noi la palmele lui... ceva fumase, da’ de unde?! Și vedeam noi palmele lui că-s prea curate... Știi? Și-l scotea pe el câte o jumate’ de oră, venea iară Înapoi. Și Într-o dimineață mă scoate și pe mine. Mă ia bine, Îmi pune ochelarii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În cameră, hainele erau la ușă... Nu le mai văzusem de când m-au arestat. Mi-a spus: „Dezbracă-te!”. Mi-a dat haina, m-am bărbierit și m-au băgat Într-o cameră cu un politruc. Mi-o dat să fumez o țigară... „Eu nu fumez de atât timp”... Și mi-o spus că nu am voie să spun pe unde am fost, nici cu cine am stat, nimic. Când am venit acasă am spus la toți! Și cum ați venit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ușă... Nu le mai văzusem de când m-au arestat. Mi-a spus: „Dezbracă-te!”. Mi-a dat haina, m-am bărbierit și m-au băgat Într-o cameră cu un politruc. Mi-o dat să fumez o țigară... „Eu nu fumez de atât timp”... Și mi-o spus că nu am voie să spun pe unde am fost, nici cu cine am stat, nimic. Când am venit acasă am spus la toți! Și cum ați venit Înapoi acasă de la Gherla? Ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de meditație unde ne preparam lecțiunile era odaia cuferelor. În această cameră erau așezate toate cuferele elevilor și tot această cameră era fumătorul școalei. După dejun ca și după masa de seară ne adunam acolo toți cei mai mari și fumam. Dar fiindcă nu toți aveam, întotdeauna, tutun și parale, se introdusese sistemul abonamentului. Adică cel care n-avea tutun se înscria la țigara celui care avea și care fuma. Acesta nu avea dreptul să fumeze țigara întreagă, ci, după ce consuma
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
masa de seară ne adunam acolo toți cei mai mari și fumam. Dar fiindcă nu toți aveam, întotdeauna, tutun și parale, se introdusese sistemul abonamentului. Adică cel care n-avea tutun se înscria la țigara celui care avea și care fuma. Acesta nu avea dreptul să fumeze țigara întreagă, ci, după ce consuma două-trei părți, o trecea abonatului no. 1. Fiindcă de multe ori erau înscriși câte doi și trei abonați, cel din urmă de-abia dacă mai putea prinde mucul cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
toți cei mai mari și fumam. Dar fiindcă nu toți aveam, întotdeauna, tutun și parale, se introdusese sistemul abonamentului. Adică cel care n-avea tutun se înscria la țigara celui care avea și care fuma. Acesta nu avea dreptul să fumeze țigara întreagă, ci, după ce consuma două-trei părți, o trecea abonatului no. 1. Fiindcă de multe ori erau înscriși câte doi și trei abonați, cel din urmă de-abia dacă mai putea prinde mucul cu vârful degetelor și nu mai avea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Theodoraky, București, [1927], pp. 128-130, precum și în București și bucureșteni de ieri și de azi de Victor Bilciurescu, București, 1945, pp. 35-37 (în care se menționează că doctorul Drasch ducea o viață austeră exemplară: dormea iarna în camere neîncălzite, nu fuma, nu bea alcool, nu consuma carne; încălțămin tea, pentru picioarele sale enorme, și-o procura din Suedia, neaflându-se în București ghete pe măsura lui). V. și vol. III al acestei ediții, cap. „Anul 1887“. 356. La 31 octombrie/12
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
citat. *L-am „provocat” pe I. Lazan să-mi spună ceva despre cei pe care i-a cunoscut de-a lungul a peste două decenii ca librar. Am aflat prea puține lucruri, fiindcă, „în conversație”, el mai mult gesticulează și fumează decît vorbește. Dînd permanent din mîini și aprinzînd țigară de la țigară, înghesuie, cu figuri de pantomimă, zece amintiri într-o singură frază de nu le mai dai de capăt. A fost însă mai coerent cînd s-a referit la vizita
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
invidiez pe cei cu gestație scurtă, care pot scrie oricînd și oriunde, cu aceeași înlesnire. Oameni de cerneală, deschid robinetul, și gata! Pe unii dintre ei trebuie, vorba cuiva, să-i tragi de cot ca să-i oprești. „Scriu ca și cum ar fuma”. Nimic nu-i împiedică să umple șapte-opt pagini în fiecare zi. Chiar dacă s au certat cu nevestele, chiar dacă afară-i cald și bine sau dacă bate vîntul și viscolește, productivitatea lor e constantă. Dispoziția și, odată cu ea, randamentul meu variază
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zice, mîndru, așteptînd reacția mea. Eu nu înțeleg prea bine în ce constă această depășire și mă amuz de comicul formulării sale. Uite, bag seama, poate există și un asemenea gen de întrecere, și un asemenea ideal! Lîngă mine, Vasile fumează și transpiră, încîntat de progresele sale. Cu teama de a-i strica reveria, îl întreb totuși: „Cine-i Bran?” Mă privește de-a dreptul contrariat: „Cum, nu știi?!...” Nașa e o femeie căreia îi place să vorbească mult, ca pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Un bătrîn, Neculai al Duței, mi-a arătat, zîmbind, că „sîntem vecini”. I-am spus că aș dori ca această „vecinătate” să devină efectivă cît mai încolo. De la cimitir, am plecat direct la gară. *Obligat de doctor să nu mai fumeze, căci „a contractat o pneumonie”, Cojocaru îmi spune că nu-și mai găsește locul și că are dese crize de „melancolie pernicioasă”. E supărat pînă-n adîncul sufletului pe copii că sînt risipitori. „Cînd eram studenți, mie și maică sii, ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din clișeele folosite în literatura cu eroi neînfricați, vizionari etc. Astăzi, după ce am terminat discuția despre piesă, mi-a spus că grozav de bine i-ar fi prins o țigară în timp ce-i comunicam impresiile, dar că s-a abținut să fumeze în biroul meu. Era sincer încîntat că nu am avut prea multe observații pe text. Frămîntîndu-și mîinile (pe care la despărțire le-am simțit transpirate), mi-a mărturisit că a scris Clopotul cu oarecare grabă, în urma unei convorbiri cu Dinu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i știu actualul nume). De adresa d nei Doina Bucur dați, dacă-l Întrebați pe Ciurea cu care e puțină rudă. Folclorul d-lui Prof. Popa va găsi tipar la d. șerb. V. Tempeanu P.S. Nu vă supărați: nu mai fumați! 60 Bft. 11 oct. 1973 Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc pentru scrisoarea matale plină de prețioase informații, din care reiese munca Dv. pasionată, dar și eficace. Sunt f. curios să văd poeziile Lucreției Andriu. Pe tatăl ei, administrator de Plasă și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
deși posed unele din Flt. Nu sunt o persoană atât de Însemnată, pentru ca și obiectele să fie interesante pentru vizitatori. Totuși, dacă socotiți... (poate diplome, distincții etc.). Mă bucur Îndeosebi, că mata te ai hotărât, În fine, să nu mai fumezi deloc. și medicul sus amintit mi-a spus, că fumatul, chiar dacă nu se trage fumul În piept, e dăunător. Nicotina intră În salivă. Omagiile mele doamnei și complimente de la ai mei. A făcut o impresie plăcută celor de față. Cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Nu avem niciun intelectual printre noi care să gândească și să știe când și unde să pună punctul pe i. Mulți, foarte mulți dintre muncitori, la ora de pauză nu au ce mânca. Cele 15 minute stau triști, singuri și fumează. Iar cei ce au câte ceva la ei, unii își împart cu câte un coleg, alții mănâncă retrași și stingheriți. Când avem ocazia, deschidem discuția despre sindicatul Solidaritatea din Polonia, pe moment spiritele se aprind, încep discuțiile și fiecare vine cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oameni care nu produc nimic, dar nu uită să urle la cei ce muncesc și duc greul în spinare, îi amenință cu trimiterea în țară, cu penalizări mari, dacă până acum au avut numai 20% etc. Toți din aparatul administrativ fumează numai țigări superioare, își procură băuturi alcoolice sau le primesc de la alții, sau bani de la cei care lucrează particular și pleacă din țară cu geamantanele doldora. Lor nu li se face vama nici aici, nici în țară, pedeapsa căzând tot
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
suporta această exploatare nemiloasă a muncii și de aceea nu depune eforturi reale pentru realizarea unei productivități asemănătoare celei din țările capitaliste. Astfel, muncitorul nostru, conștient de retribuția de mizerie, mai dă o falsă impresie de elan în muncă, apoi, fumând în timpul lucrului, făcându-și chiar și o cafea, părăsind adesea locul de muncă când află că, afară, la alimentara vecină, se distribuie carne, unt, lapte sau alimente deficitare. Șefii lor nu au ce face, fiindcă și ei și muncitorii au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
redusă la mizeria de șoim al patriei, când turistul străin este mereu confruntat cu reprezentanții legii, fiind oprit pe șosele, cerându i-se actele, fiind acuzat de cele mai năstrușnice încălcări ale legii circulației, după care să fie întrebat dacă fumează și dacă nu are cumva câteva țigarete în plus. La toate acestea se adaugă faptul că la niciun hotel nu sunt rezervate locuri de parcaj pentru mașinile turiștilor străini care au achitat zeci de dolari pentru o cameră în hotelul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
torționari ai închisorilor comuniste. în zilele acestui congres, e bine să nu ieși din casă decât mânat de nevoi absolute. E bine să ocolești și privirile uniformelor indigo, ca și pe cele ale civililor prea calmi de pe marginea străzilor, care fumează așteptând să se întâmple ceva. E bine să-ți lași mașina în fața casei și să renunți la cozile de la benzinării. Să mănânci pâinea de alaltăieri, băgând-o în cuptor, până trece congresul. Al cui congres? Al rușinii naționale, al umilinței
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vechi din Statele Unite”, cum scrie pe firmă. Cuplul Tabucchi era scund și zvelt, mediteranean, aș zice. În asprimea fizionomiei citeam prudență și concentrare. Doamna arăta o reținută politețe aristocrată, dacă nu și regală („de Lancaster”, aveam să glumim, ulterior), scriitorul fuma continuu, Încercând să domine o pulsație interioară intermitentă și vivace. Nina, colega mea, traducea italiana oaspeților și engleza noastră, a Cellei și a mea, dar curând aveam să constat că franceza „minimalistă” pe care o mai posedam, după anii de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sale. Fusesem atras de firea artistă, boemă, altruistă, ludică a musafirului, de extraordinara sa magnetică asociativă, de iradierea intelectuală. Consimțisem, spontan, la crizele sale de nerăbdare și plictis, În primele zile ale acomodării cu inconfortul confortului american (interdicția de a fuma, dificultățile de funcționare a telefoanelor și computerelor europene), pricepusem și riscanta sa urgență În a se aventura În vertiginoase curse automobilistice În Împrejurimile total necunoscute ale colegiului, ca și exasperările mocnite ale intrării Într-o nouă zi. Da, fusesem plăcut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]