7,151 matches
-
Titu Maiorescu. Gazeta urmărea viața politică din întreaga țară. C. Dobrogeanu-Gherea a colaborat la publicația lui Bacalbașa cu mai multe articole politice. Chestiunea țărănească, propaganda șovină, morala burgheză sunt, de asemenea, teme dezbătute în paginile periodicului socialist. Partea literară a gazetei era subordonată țelurilor politice. În articolele sale, A. Bacalbașa pledează pentru o artă militantă care să reflecte frământările sociale. Bacalbașa folosea nu mai puțin de douăzeci și cinci de pseudonime, pentru a semna articolele politice și literare, proza și versurile, recenziile și
DEMOCRAŢIA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286730_a_288059]
-
DEȘTEPTAREA, săptămânal literar, științific și umoristic apărut la Lugoj de la 25 decembrie 1879 până la 7 aprilie 1881. Redactor responsabil a fost Iosif Tempea. Modesta gazetă lugojeană încearcă, printr-un material publicistic și literar destul de variat, să contribuie la „cultivarea și petrecerea poporului român”. Pentru îndeplinirea acestui scop, D. publică sau republică poezii de V. Alecsandri, mai ales dintre cele cu caracter patriotic, versurile lui Petre
DESTEPTAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286742_a_288071]
-
cu caracter patriotic, versurile lui Petre Dulfu sau ale versificatorului local Pachomie Avramescu. Virgiliu Popescu traduce mici bucăți literare sau fragmente din scrierile lui Boccaccio, La Rochefoucauld, La Bruyère, Al. Dumas, iar Petru Popescu rezumă câteva piese ale lui Shakespeare. Gazeta încearcă să țină la curent cititorul bănățean cu viața literară din România, reluând din ziarele și revistele bucureștene articole și știri (polemicile Junimii cu B. P. Hasdeu, discuțiile de la ședințele Academiei Române ș.a.). Se tipăresc și versuri satirice, inspirate de aspecte
DESTEPTAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286742_a_288071]
-
Debutează literar în „Bilete de papagal”, în 1929. Din 1935 publică proză, amintiri sau susține cronica muzicală și plastică în „Cuvântul”, „Muzică și poezie”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară” (1940), „Revista scriitoarei”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Caietele Mihai Eminescu” ș.a. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris de Editura Cultura Națională. În nuvelele din volumul Vraja (1946), atmosfera pare a fi principalul personaj, căci D., puțin interesată de
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
pe care le strânge în volumul Drumul sângelui (1919). Tot atunci apărea și poemul dramatic Valea Albă, ce va fi urmat de un altul, Vlad Țepeș (1931). După război colaborează sporadic la „Sburătorul”, „Răsăritul”, „Dreptatea” (Chișinău), „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta ilustrată”, „Vremea”, „Familia”, „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” ș.a. De sub tipar îi vor ieși romanele Drăceasca schimbare de piele (1927), Asfințit de oameni (1932) și O jumătate de om (1937; Premiul Societății Scriitorilor Români), volumul de nuvele Porunca toamnei (1942
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
pentru erudiția și spiritul său sever, fiind omagiat cu gesturi de amiciție de scriitori precum B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I.L. Caragiale ș.a. Colaborarea la publicațiile din epocă, discontinuă, se caracterizează prin diversitate și eclectism. În „Națiunea”, „Conservatorul”, „Timpul” ori „Epoca”, gazete de orientare conservatoare, publică articole politice. La „Tranzacțiuni literare și științifice” și la „Revista contimporană” se manifestă mai ales ca istoric, interesul pentru ideile lui H. Taine fiind relevant (Domnul Taine, 1876). Societatea Academică Română îi încredințează în 1876 traducerea
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
începutul carierei, B. Delavrancea, care pare să îndeplinească responsabilitățile prim-redactorului, C. Dimitrescu-Iași și poetul I. Nenițescu. Articolul-program, intitulat Lupta ce începem, nesemnat, îi aparține lui Delavrancea și la fel articolul-bilanț, Ultimul cuvânt, publicat în numărul din 11 martie 1890. Gazeta este redactată îngrijit. Viața politică, mai ales aceea parlamentară, dar și activitatea guvernării junimiste din 1888 a lui Theodor Rosetti și a celei conservatoare a lui Lascăr Catargiu, care i-a succedat, sunt urmărite cu atenție, fervoarea critică a tinerilor
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
dă articole politice, adevărate analize, în care cel ce aderase încă din 1878 la Junimea se delimitează, politicește, de Titu Maiorescu sau de P. P. Carp, susținând programul liberal. Deși își începuse cariera de ziarist politic în 1881 la o gazetă apropiată de junimiști, „România liberă”, B. Delavrancea o continuase din 1885 în oficiosul liberal „Voința națională”. El are la D. ocazia de a-și perfecționa uneltele de analist și pamfletar politic: scrie practic număr de număr cel puțin un articol
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
colorează reușit un comentariu ori o schiță fizionomică. O adversitate greu de înțeles îi poartă condeiul și scriind despre A. I. Odobescu, contestat violent și nedrept când, în 1889, Academia Română îl premia. În câteva rânduri, și Al. Macedonski, care editase o gazetă filorusă, „Stindardul țărei”, este o țintă a atacurilor din D. Poetul este acuzat că ar fi „unealta și năimitul” consulului rus Hitrovo, mânia celui care scrie articolul Hitrovo și uneltele sale fiind stârnită și de poezia Înmânarea unui cavaler guard
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
schimbat numele din Pop în Densușianu), iar între 1860 și 1864, Academia de Drept din Sibiu. Din 1864 s-a stabilit ca avocat la Făgăraș, devenind conducătorul opoziției politice din localitate. Activitatea publicistică, începută încă de când era la Blaj, la gazetele „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Amicul școalei”, „Aurora română”, cu articole politice, poezii, traduceri și articole de critică literară, este continuată și la almanahul „Muza românească”, la „Concordia”, „Albina”, „Familia”, „Federațiunea”, „Columna lui Traian”, „Transilvania”, „Revista literară și științifică
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
Filologie a Universității din București (1960), obținând în 1972 titlul de doctor în filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, cu teza Gib I. Mihăescu, publicată în 1973. După absolvire, an care a coincis și cu debutul său în „Gazeta literară” cu un articol despre Gala Galaction, este numit profesor de română, latină, logică și psihologie la Liceul „St. O. Iosif” din Rupea, județul Brașov. Din 1965 este muzeograf la Muzeul Regional de Istorie și redactor la secția culturală a
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
este redactor la „Revista literară”. Câștigă atât de puțin, încât trebuie să se întoarcă în Craiova. Mereu în așteptarea unei definitive stabiliri în București, D. își trimite colaborările la „Revista literară”, „Gutenberg”, „Analele literare”. La Craiova redactează aproape de unul singur gazeta „Amicul libertății” (1887) și împreună cu Gr. D. Pencioiu, „Revista olteană” (1888-1890, 1892). Ambele publicații se situau în linia „Contemporanului”. Când, în 1890, vine din nou la București, apropierea lui D. de cercurile socialiste apare mai clară odată cu răcirea raporturilor cu
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
revistă română”, „Rampa”, „Scena”, „Literatorul”, „Gândirea”, „Universul”, „Cultura poporului”, „Universul literar” ș.a. În 1896 editează „Revista sportivă”, iar în 1913, împreună cu N.D. Cocea, pune la cale reapariția ziarului „Rampa”. În 1911 acceptă să facă parte din comitetul de redacție al gazetei „Țara nouă”. Singularitatea acestui scriitor mult timp controversat și contestat vine din aceea că, autor al unei capodopere a teatrului nostru istoric, Vlaicu Vodă (1902), restul producției lui literare pare, cu puține excepții, al unui diletant. Poet, uneori, în Vlaicu
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Iași revista avangardistă „Prospect” (1928). În paginile ei, apoi la „unu” ori la „XX. Literatură contimporană”, publică poezii și proză. Mai colaborează la „Bilete de papagal”, „Opinia”, „Lumea”, „Manifest”, „Jurnalul literar”, „Cuget moldovenesc”, „Vremea”, „Ecoul”, iar după 1950 scrie la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Veac nou”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Vreme de aproape două decenii profesor de franceză în învățământul liceal (din 1954 la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București), autor de manuale, va intra în 1960 la Catedra de
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
al lui Ion Drăgan, comerciant, petrolist și brutar. Frecventează școala primară din satul natal, apoi Colegiul Național Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Între 1949 și 1952, este elev al Liceului „Ienăchiță Văcărescu” și colaborează cu poezii, recenzii, reportaje la gazeta „Chemarea” din Târgoviște, unde și debutează în 1950. Orfan de tată, este nevoit să lucreze ca muncitor necalificat la Sovromtractor din Brașov, perioadă când participă la activitățile cenaclului literar de la clubul uzinei. Timp de trei ani (1953-1955) este elev la
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
, gazeta politică și literară editata la Iași, săptămânal și bisăptămânal, de la 18 septembrie 1888 până la începutul anului 1892; după 9 septembrie 1890, D. are o apariție neregulata. Redactor și proprietar este Ioan N. Român, autor, sub pseudonimele Inero, Mornă și Tifla
DRAPELUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286867_a_288196]
-
și Al. Vlahuță. Se republică poezii de V. Alecsandri și M. Eminescu. Schița Din trecut îi aparține Izabelei Andrei (Izabela Sadoveanu). Începând cu numarul 2 din 1888, se publică o traducere fragmentara a românului Crimă și pedeapsă de Dostoievski. În gazeta au apărut și articolele polemice ale lui I. N. Român, îndreptate împotriva orientării literare de la revista „Contemporanul”. R.Z.
DRAPELUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286867_a_288196]
-
20 octombrie 1894 va figura ca editor V. Braniște care, din 16 martie 1895, cedează sarcina de redactor responsabil lui G. Cătană. Vor mai fi redactori responsabili Adrian P. Deseanu, Aureliu Trif și D. Voniga. Ca și în cazul altor gazete românești din Austro-Ungaria, desele schimbări ale redactorilor responsabili sunt urmare a numeroaselor procese de presă intentate. D., care reprezenta în cadrul Partidului Național Român punctul de vedere al grupului mocionist, avea și un program de acțiune culturală, definit de V. Braniște
DREPTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286871_a_288200]
-
și un program de acțiune culturală, definit de V. Braniște și C. Diaconovici în editorialul primului număr. Ei își propun să publice „scrieri originale și traducțiuni alese”, prin care să realizeze „educațiunea politică, literară și economică a poporului”. Totodată, publicistica gazetei trebuie să sprijine așezămintele culturale și școlare naționale din Banat. Între colaboratorii literari ai ziarului s-au numărat Viora Magdu, Elena din Ardeal, Victor Onișor, Silvestru Moldovan, Enea P. Bota, Aurelia Păcățian-Rubenescu, Emil Sabo, Aurel Ciato, Maria Baiulescu ș.a. O
DREPTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286871_a_288200]
-
, revistă care apare săptămânal, de la 13 decembrie 1931 până în 1933, la București, cu subtitlul „Foaie de cultură, informație și luptă”, avându-i ca director pe Traian Cotiga și ca redactor pe E. Horescu. Făcând precizarea că este gazeta Centrului Studențesc, revista își propune să urmeze „firul a două idei vitale: naționalismul și monarhia”, scopul său fiind „triumful inteligenței” cu ajutorul studenților, chemați să constituie „un front unic și solidar în sprijinul «Dreptei»”. D. face parte dintre revistele întemeiate de
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
DRAPELUL, gazetă care apare la Lugoj, întâi bisăptămânal, între 1 ianuarie 1901 și 30 decembrie 1901, apoi de trei ori pe săptămână, între 1 ianuarie 1902 și 1 octombrie 1919, și la urmă zilnic, între 1 octombrie 1919 și 8 ianuarie 1920
DRAPELUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286866_a_288195]
-
, gazetă apărută la Turnu Măgurele, lunar, între 20 octombrie 1921 și 12 noiembrie 1922, 15 februarie 1923 și 20 iunie 1926, 27 ianuarie 1930 și 20 februarie 1948. De la numărul 6 din 1922, publicația va avea format de ziar, cu subtitlul
DRUM NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286880_a_288209]
-
, gazetă politică și literară apărută la București, zilnic, seria întâi de la 1 februarie până la 11 decembrie 1885, iar seria a doua de la 15 septembrie 1888 până la 3 aprilie 1889; pentru scurte perioade s-a editat săptămânal. Prima serie a fost condusă
DREPTURILE OMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286873_a_288202]
-
C. A. Filitis, Emil Frunzescu, Constantin Mille (până la 4 mai 1885), Ion Nădejde, Paul Scorțeanu și Al. G. Radovici. Prim-redactor al seriei a doua este C. Mille, care își întrerupsese colaborarea la „Lupta” lui G. Panu. Principalul țel al gazetei va fi popularizarea și explicarea ideilor socialiste și, în strânsă legătură, critica societății și a instituțiilor burgheze (administrație, armată, presă). Rubrica literară e susținută adesea de C. Dobrogeanu-Gherea (care semnează și cu pseudonimul Spartacus). Revista se ocupă de evenimente culturale
DREPTURILE OMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286873_a_288202]
-
la București între 1 octombrie 1890 și 24 februarie 1891, sub conducerea lui Iuliu Cezar Săvescu și Bonifaciu Florescu. Au colaborat Traian Demetrescu, Mircea Demetriade, Ana Ciupagea, Caton Theodorian, Elisabeta M. Z. Ionescu, C. Drăgulinescu, Vladimir Macedonski. Prea puțin o „gazetă a familiei”, cum se subintitula, D. și-a asigurat prin colaboratori, cei mai mulți trecuți prin cenaclul lui Al. Macedonski, o ținută modernă, la nivelul epocii. Revista intenționa chiar a face școală în teoria și practica versificației. Este evidentă influența formalismului macedonskian
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]