9,375 matches
-
citisem și o răscitisem de nu știu câte ori și nici acum nu m-am putut abține să nu mă așez pe pat, să deschid revista la pagina atât de familiară și să mă cufund din nou în apa călduță a acelei glorii deșarte. Michael Owen [scria în introducere] s-a născut în Birmingham în 1952 și a primit recent cronici extrem de elogioase pentru romanele lui Se mai întâmplă accidente și Tandrețe. Michael avea doar opt ani când a creat primul lui personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în jurul acestei mese astă-seară este deja o concluzie anticipată. Și totuși, v-ați putea întreba, pot eu să fac această predicție cu atâta siguranță? Ce forță ar putea motiva șase oameni ale căror vieți îi țin ocupați și plini de glorie pe scena lumii să-și lase treburile pe nepusă masă și să călătorească până în acest loc singuratic, uitat de Dumnezeu - un loc, aș putea adăuga, pe care nu le-a fost greu să-l evite în timp ce încă mai trăia proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pomul lăudat Și de „poama” lăudată. Având mașină nouă, se pregătește să-i facă rodajul Își ia iubita și bagajul, Mașina-i nouă, pa! și pleacă. Atât n-am înțeles: rodajul De fapt cui trebuie să-l facă? Aspirantă la gloria scenei Artisă să ajungă, asta vrea, Ca să discute lumea despre ea; Și visele i-au fost stisfăcute Că lumea a-nceput să o discute. Unui vârstnic, prima oară la mare Nu are rost să te holbezi La dame-n fuste
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
greșea. Iat-o acolo, cu toate argumentele stându-i pe vârful limbii, motive perfecte care să justifice de ce se duce la serviciu, felul În care acest lucru e bun atât pentru ea, cât și pentru copiii ei, citatul mortal din Gloria Steinem despre cum un bărbat nu e niciodată nevoit să ceară sfaturi despre cum să Îmbine paternitatea și cariera. Și-apoi, de cum a intrat În boxă, justificările se transformă În cenușă În gura ei. A crezut că are legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care toate pasiunile umane încearcă neobosit să o întunece, dar care, dimpotrivă, strălucește mereu, fiindcă este plină de Providența Regelui suprem care își păstrează lucrarea, acea providență care poate face totul după placul Său și care are un singur scop, gloria supremă a Prea-iubitului celui Veșnic, destinele glorioase ale regatului cucerit eroic de El însuși. Aici veni acela care era așteptat, pe care conducătorii noilor națiuni, fiicele Evangheliei, l-au auzit în inima lor în plenitudinea acelei Religii care alcătuia noile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la pontificat pentru a da satisfacție Bisericii și a încredințat propria sa pedeapsă judecății Părinților. Și "acel înscris, spuse el, pe care l-am făcut fără sfatul și consim-țămîntul fraților, constrîns fiind de grave necesități, nu pentru viața, sănătatea sau gloria mea, ci pentru salvarea Bisericii din strîmtorarea în care se găsește, nu obligă prin nicio condiție sau promisiune; dar, doresc, cu ajutorul lui Dumnezeu, să îl corectez. Las maniera de corectare în judecata Conciliului, fraților mei adunați aici, așa încît Biserica
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acesteia fie și temporară; pentru ca nici un om să nu se poată lăuda sau să-și domine semenii, în pofida slăbiciunii sale fizice, nici Biserica nu trebuie să domine; și cu atît mai puțin guvernul temporar, pentru că forța brută nu poate aduce glorie omului. Și totuși Dumnezeu nu sancționează temporar legea Bisericii în general, prin miracole; El a organizat, ca să spunem așa, în rîndurile poporului său sancțiunea legii anunțate de Biserică, deci El a alcătuit poporul de credincioși în așa fel încît să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să se înțeleagă corect. Nu vreau să justific prin aceasta faptele rele care se opun legii divine; pur și simplu vreau să spun că tot ceea ce este îngăduit să se petreacă are o poruncă și un scop providențial care încununează gloria lui Cristos. Și acest ultim rezultat al tuturor faptelor din lume este dreptul divin. 263 Matei X, 16. 264 Biserica are, cu siguranță, puterea să sancționeze în diferite moduri legile sale; dar aici nu vorbim de aceste sancțiuni ecleziastice; ci
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de euro împrumutată din portofelul lui Julie. Nici aici nu erau mai mulți Potențiali Soți - eram convinsă că unul mă va vindeca pe loc de sentimentul de neadaptare. Ajunsesem la concluzia bolnăvicioasă că, în ciuda părerilor inteligente pe care le aveau Gloria Steinem, Camille Paglia și Erica Jong1 pe această temă, va fi très jenantă situația de-a nu avea un logodnic în New York. Mintea mea se învârtea în jurul acelorași gânduri dezolante: de ce ar catadicsi cineva să mă ia de nevastă? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vase de croazieră. Vile tihnite se Întrezăreau În spatele palmierilor și eucalipților, iar deasupra lor se Înălța prova de pachebot a Clubului Nautico, avînd În vîrf antena albă de satelit. Apoi, pe cînd autostrada cotea printre pinii de pe coastă, am zărit gloria distrusă a conacului Hollinger de pe dealul de lîngă oraș, lemnăria carbonizată a acoperișului semănînd cu rămășițele unui rug funerar din podișurile Americii Centrale. Fumul și arșița intensă Înnegriseră zidurile, ca și cum casa aceasta osîndită ar fi Încercat să se camufleze În fața nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă puneau la grea încercare. Avea, însă, o bibliotecă aleasă, care nu i se datora ei, ființă aproape deloc interesată de lecturi, ci îi rămăsese de la nobilii înaintași. Păstra cu sfințenie stocul ei de cărți din sentimentul bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească, îl întrebă: Ce faci, bre, cum te simți, bine? Îmmmmî! gemu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Apoi, se înfoie de entuziasm și își ridică amândouă brațele către streașine de frunzișuri, pe unde săgetau zborurile multicolore de păsări cu falnice penaje. Gata să se prosterne dinaintea Vânătorului O'Piatră, Profesorul glăsui: O!... limbă magică, aurită fii de gloria științei! Vânătorul așteptă ca Albert să se reculeagă din faza lui de proslăvire. Nu e așa, Albert rosti el cu dezmierdare că tâlcul acestei pravile umple de desfătare pe cel ce o aude? Profesorul nu-i dădu răspuns, mărginindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la bar: un poețel, local și băut, Începuse să danseze În jurul mesei. Eu sunt ras În cap și, chiar dacă familiar meschinei lumi literare arădene, considerat un ciudat, unul pus pe rele. Așa că, precedat de asemenea reputație, mă Îndrept spre fosta glorie a poeziei ca să-i opresc baletul. Mai apuc să-l aud pe Cașiș: - De ce să nu ne luăm tuburi de vopsea, să facem grafitti? Că tot cam pe-acolo suntem. * Cașiș avea din nou dreptate. Erau deja Într-un impas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de bani foaia, 5 lei caietul. Cam atâta costau și BPT-urile cărora le dusese atât de mult dorul Într-o vreme. Bani mulți pentru niște copii de țăran, Însă Leac nu și-a pierdut cititorii. Ba, pervers Însetat de glorie și bani, a căutat să-și facă oferta și mai atractivă: a Început să scrie istorii pornografice În care personajele erau propriii lui prieteni. Personalizate, povestirile lui au avut și mai mare trecere. Băieții, care renunțaseră o vreme la adunările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
comanda. Am înțeles! Atenție! Cu cântec, înainteeee marș! Soldații întind brațul pentru a verifica distanța regulamentară și cântecul răsună în tropăitul cadențat al bocancilor pe cimentul curții: "Ce veseli suntem noi/ Când mergem la război, Victoria-i cu noi/ Și gloria-i cu noi Ce veseli suntem noi..." În fruntea coloanei, Marius meditează la stupiditatea versurilor. Este oare cineva bucuros că merge la război? Câți din acești proaspeți recruți știu cu adevărat ce înseamnă războiul? Curând, în locul cântecelor vor auzi urlete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Himmler se temea. Când ochii șefului R.S.H.A. trecuseră indiferent peste el, avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea în față. Doar gluga neagră și coasa îi mai lipseau pentru ca imaginea să fie perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aici, prima dată, În secvența unei singure zile, În timpul istoric de atunci, i se păruse Încîntătoare. Poate și era, fără a-i bănui strălucirea dinainte. Eu Îi ajutam impresiile lăudînd orașul - mic patriotism local pentru cele ce fuseseră odinioară, pentru gloria lui trecută, ce se mai putea vedea În stampele de altădată, aveam cîteva acasă, de proveniență germană, luate de la tata, le păstram cu nostalgia aberantă a unui timp În care nu existasem, pe la Începutul secolului, tata Însuși era copil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu care am însoțit CD-ul editat de UCMR cu puțin timp înaintea morții sale și astfel vă reamintim doar câteva din titlurile sale celebre. Împlinise 92 de ani în iunie 2013 gălățeanul acesta talentat, venit la București să cunoască gloria. Și a cunoscut-o din plin! După studii muzicale serioase a devenit instrumentist pe scenele de estradă, până a început să compună, “Lalelele” din 1961 consacrându-l. A scris muzica la zeci de filme de mare succes, a cucerit premii
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
e micul Paris”, adevărat imn al Capitalei, pe care Primăria ar putea să-l propună călătorilor în autobuzele turistice...). Marina Voica este Cetățean de onoare la Breaza, unde s-a stabilit târziu, dar nu și la București, unde a cunoscut gloria. Dar câți mari interpreți de muzică ușoară s-au bucurat de această recunoaștere în Capitală? În schimb am văzut-o personal ridicată la acest rang, onorific vorbind, firește, de spectatorii din Medgidia și Galați, care au ovaționat- o în picioare
O învingătoare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
dat de Cornel Sorian, care a erupt în topurile românești cu grupul pop-dance Stigma, devenind unul dintre pionii scenei de profil. Până în 2007, când a repornit de la zero în capitala mondială a muzicii. Astăzi este producător al aspiranților britanici la glorie, într-un studiou de înregistrări din Soho. De ultimă oră: a fost admis la o importantă universitate specializată in producție audio film. Stabilită din 1986 în Suedia, Dana Dragomir a devenit cunoscută în toată lumea ca prima interpretă profesionistă la nai
Muzicieni rom?ni din diaspora (V) by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/83480_a_84805]
-
mă investisem fără ezitare, îmi vorbeau de la sine preocupările la care ne solicita momentul. Conivența lor, exaltănd patrimoniul latinității, desena un soi de concurs bine venit, unde ne produceam, într-o emulație euforică, reprezentanți de pe meridiane disparate, de la Jorge Amado, gloria prozei braziliene, și Luis Jaime Cisneros, președinte al Academiei peruane, care înfășura evenimentul în acolada unor reconfortante, fraterne identificări filologice, pînă la savanți devotați scrupulului experimental, Philippe Lazar, de pildă, director la I.N.S.E.R.M. și responsabil al Consiliului European de Cercetare
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
pe care le-a întreprins în Vest se soldează cu o decepție provocată în speță de ceea ce socotea a fi "xenofobismul francez", "suficiența culturală", "penibila autarhie spirituală" a hexagonului. Însingurat, de bună seamă vulnerat prin neputința realizării visului său de glorie transnațional, se lamentează astfel oaspetelui său dintr-o îndepărtată provincie, în termeni ce n-ar fi displăcut regimului ceaușist, tot mai atras de naționalism, dacă ultimul Baconsky ar mai fi fost dispus a-l sluji: "Și Ionescu și Cioran și
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
și plăcerea de a i se supune? Nu cumva Sebastian se credea în continuare în "familia" Cuvîntului? Oare nu cumva se bucura și pentru că este, în continuare, membru "în echipajul vasului" lui Nae? Și prin complicitatea unui trecut comun de glorie, și prin iubirea lor lesne încadrabilă în relațiile de natură sado-masochistă, cei doi se dovedesc definitiv legați. Și așa au și rămas, înlănțuiți, pentru tot timpul scurt pe care îl mai avea fiecare de trăit. * Revenind la articolele lui Sebastian
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
și unde crapă sau Carnetul meu, iscălită Scapin 21, în care se reproduce din alt periodic (și se comentează ironic) scrisoarea unor liceeni, vexați de blînda zeflemea a lui Verax, care vizase disprețul pentru ortografie manifestat de tinerii aspiranți la gloria Parnasului. În sine, "cronica" nu are mare importanță, numai că, în paginile "Noutății", sînt și altele iscălite cu același pseudonim 22, mai toate în marginea faptelor comentate și de Verax. Sînt, în sfîrșit, de examinat și patru cronici sub genericul
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]