KorAP: Find »[drukola/base=groapă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...243 244 245 ...383 >

9,562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

și la cine să se fi dus că n-avea pe nimeni În sat. „Mă, ficior!” Și parcă se trezește, dar nu se trezește, ci numai Întoarce capul și-l vede pe omul ăla care a stat cu el În groapă patru zile și patru nopți și-l aude spunându-i: „Dacă Îs tatăl tău? Dacă Îs tatăl tău?” și râde În hohote , iar pe el Îl apucă un fel de amețeală și cade cu fața În noroiul Înghețat, În timp ce convoiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
cu libertatea asta? Doamne, ce să faci cu ea? Să o tai felii și să o mănânci ca pe un salam? Ce să faci cu libertatea asta? Să te duci să-l dezgropi pe tatăl tău? Să-l scoți din groapă, să strângi scheletul ăla În brațe, oasele alea pe care cândva atârnau mușchii cu care te-a bătut crâncen că nu ți-ai văzut de treabă, că n-ai Învățat și tu o meserie serioasă, să-i săruți craniul direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

scaunele de mașină pentru sugari. Singura dată când conversația a devenit puțin searbădă a fost atunci când a Încercat să pună În discuție problema scutecelor din material versus cele de unică folosință. Toate au optat pentru cele textile, pe motiv că gropile de gunoi gemeau deja de materiale non-biodegradabile. Ruby era, totuși, sigură că ele ar fi fost mult mai puțin dornice să predice integritatea morală dacă nu și-ar fi permis să angajeze bone care să curețe căcățelul bebelușilor de pe scutecele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

îndepărta pe coridorul în penumbră, fără să-și întoarcă privirea. Acasă, fără să-mi mai dezleg șireturile, mi-am scos pantofii și i-am aruncat cât colo. Apoi m-am întins pe pat așa cum eram. M-am cufundat într-o groapă de bitum și m-am trezit dimineața confuz, obosit deja. Am intrat sub duș. Italia aștepta un copil, apa curgea șiroaie, mi se prelingea pe piele și Italia aștepta un copil. Ce vom face acum? Eram gol în baia casei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
fi fost gata mai devreme de zece zile. Îmi întinse un carnețel cu pătrățele și un pix. Ce vreți să fie scris? Am scris doar numele ei, găurind hârtia cu vârful pixului. Nu mai era nimic de făcut, priveam cu toții groapa acoperită, așteptând ca cineva să se hotărască să plece primul. Omul de la pompe funebre își făcu cruce și se mișcă. Încet, șchiopul îl urmă. Nu aveam gesturi de făcut, nici gânduri speciale. M-am gândit că într-o bună zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar. Clopote Fuenterrabía, limbă-a veșniciei doar, tu unica bunătate-a Domnului mi-o porți în glas. Fă-mă, Doamne, clopot ție, clopot ție-adevărat, și-n războiu-acestor vremuri pacea-eternă-n groapă-mi dea! Și să ne întoarcem la relatare.] În aceste împrejurări și-n acea stare sufletească, mi-a venit ideea, acum câteva luni, după ce citisem teribila Piele de sagriu (La Peau de chagrin), a lui Balzac, al cărei subiect îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

ridicat privirea din document. Am așteptat să își dea seama de greșeală. Pe vapor, toți crezuseră că sunt unul de-al lor. Dacă petreceți mai mult timp aici, domnule van Pels, o să ajungeți să credeți că nu suntem altceva decât groapa de gunoi a întregii lumi. Te face să te întrebi pentru ce au luptat băieții noștri. A pus ștampila pe certificat. Cred că mi-au trecut prin mână o sută de imigranți în dimineața asta și cred că sunteți singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Poate că era deja bolnav, iar el nu făcuse nimic să-l ajute. Fima se aplecă și, cu multă delicatețe, adună gândacul Într-o bucățică de ziar strânsă ca o pâlnie, dar În loc să-l arunce la gunoi, Îi săpă o groapă Într-un ghiveci de la geam, În care nu mai creștea nimic de mult. După Înmormântare atacă grămada de vase murdare din chiuvetă, spălă farfuriile și ceștile. Când ajunse la tigaie și trebui să frece resturile uleioase de prăjeli vechi, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
să dea tot timpul din coadă, de parcă era chiar fericit că toți se ocupau numai de el. Cine nu se ferea era lins imediat. Apoi au tras la sorți. Ninja Marmelstein a fost Însărcinat să spună rugăciunile, Ronen să sape groapa, iar lui, lui Dimi, i-a revenit sarcina să-l sacrifice. La Început a Încercat să se eschiveze, avea scuza că nu vede bine, dar ei și-au bătut joc de el, s-au supărat și i-au spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

cunoscuse și Onkel Mendel, un loc golit de cuvinte. Dar existau și povești trăite personal, despre excursiile din Alsacia și din Breisgau, despre tancuri avariate, rămase în câmp, despre găurile de glonț și schijele de grenade pe fațadele caselor, despre gropile în formă de pâlnie căscate pe străzi, despre ruinele din jurul domului din Freiburg și mai erau poveștile despre Hans Hass, despre ochelarii lui geniali de scufundător cu care făceam cercetări în bazinul special amenajat pe coasta Mării Sudului, o lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
vizavi de locul nostru din fața intrării se ridicaseră depozite care făceau necesar accesul liber și o zonă asfaltată destul de largă pentru ca acele camioane de mare tonaj, cu remorcile lor, să se poată folosi de ele. Și în interiorul satului se căscară gropi pentru fundații, vechea șură de la casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo cu roaba, de parcă toate acele clădiri ar fi fost lovite de trăsnet. Felix și cu mine coboram în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
la Armin: imensa poartă de nord, cazărmile, barăcile taberei, via principalis, termele, templul - și apoi stam acolo în cizme, ud leoarcă și înghețat bocnă, cu un târnăcop în mână sub meri, priveam în mijlocul unei pajiști pământul proaspăt aruncat deasupra unei gropi, în adâncul căreia resturile zidului păreau benzi luminoase. În peretele gropii se putea vedea o urmă vopsită, o dungă făcută din cărbune și cioburi, stratul de cultură, cum spunea Armin. Și această dungă aflată între iarbă și rădăcini era suprafața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
termele, templul - și apoi stam acolo în cizme, ud leoarcă și înghețat bocnă, cu un târnăcop în mână sub meri, priveam în mijlocul unei pajiști pământul proaspăt aruncat deasupra unei gropi, în adâncul căreia resturile zidului păreau benzi luminoase. În peretele gropii se putea vedea o urmă vopsită, o dungă făcută din cărbune și cioburi, stratul de cultură, cum spunea Armin. Și această dungă aflată între iarbă și rădăcini era suprafața de „odinioară“ a unui prezent trecut. Ne-am aplecat asupra brazdelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
cioburi, stratul de cultură, cum spunea Armin. Și această dungă aflată între iarbă și rădăcini era suprafața de „odinioară“ a unui prezent trecut. Ne-am aplecat asupra brazdelor și a bulgărilor de pământ, căutam mănunchiurile de spice de-a lungul gropilor. Și în fața mea se afla, toată murdară de pământ, o porțiune dintr-o ceașcă, mare cât mâna. Și am ridicat bucata aceea de Terra sigillata în văzduh, am curățat-o de humă - și am văzut o grădină în care crescuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
lume mută în care nu apăruse încă scrisul și, ca atare, nu existau nici documente scrise: nici măcar nu se știa, după cum explica Armin, de unde veniseră, de fapt, acești oameni, care era obârșia lor și ce limbă or fi vorbit. După gropile și vestigiile aflate, s-ar putea spune ca stăpâniseră un pământ care se întinsese din Franța până în Ungaria, din sudul Germaniei până în Tessin, și mă opinteam în cizmele de cauciuc mult prea mari în spatele lui Armin, sus pe poteca din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
transformat malurile lacurilor și câmpiile în pământuri mlăștinoase. Odată cu fierul nu mai era nevoie de cositor pentru bronz, terenul bun de construcții devenise insuficient și am atins creasta într-un loc unde spinarea masivului Jura fusese întreruptă de o adâncitură: groapă creată artificial, cu un mal de pământ scos în față, îmi explică Armin, ca un specialist. O configurație asemănătoare putea fi văzută și la capătul așezării. Am traversat groapa, am urcat cărarea până la un colț de stâncă și am zărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
un loc unde spinarea masivului Jura fusese întreruptă de o adâncitură: groapă creată artificial, cu un mal de pământ scos în față, îmi explică Armin, ca un specialist. O configurație asemănătoare putea fi văzută și la capătul așezării. Am traversat groapa, am urcat cărarea până la un colț de stâncă și am zărit surprins o mică poiană umbrită de un crâng de fagi. Era îngrădită cu un gard de stâncă vertical, se înclina ușor până la margine, de unde privirea își lua zborul liber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
de oameni care considerau mai importante călătoriile sau câte-o „escapadă“. Și tata-mare se opinti ridicându-se, stătu încă-o clipă pe loc fără să-și privească fiii, pe urmă o porni ca din pușcă. XVtc "XV" Movila gropiitc "Movila gropii" Veneam de la cursuri, era pe la amiază și am traversat poiana din fața sălii de gimnastică, am mers de-a lungul paravanului de fagi care despărțea poiana de stradă. Am întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al bunicului dând colțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
mezolitică, grotele care le ofereau adăpost nomazilor din paleolitic. Stabileam rute între cruciulițele albastre, ne făceam vânt pe biciclete, încărcați de unelte de săpat, hărți, aparate pentru măsurători și hârtie milimetrică, urcam în cizme, cu o cazma în mână, până la gropile construcțiilor, cercetam pereții puțurilor de mină după gradul de decolorare, după straturile de argilă și cărbune, după depunerile de pietre, căutam cioburi de ceramică de pe urma exploziilor, urcam pe limbi împădurite, speram să găsim terenuri accidentate de drumurile ce tăiaseră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
importantă: ca un text ce nu poate fi încă descifrat, în peretele de pământ se întindea o structură de pietre, un rând de litere pietrificate, acoperit de un strat de lut, barat la ambele capete de ziduri verticale. În această groapă excavată se găseau bucăți de cărbune și cioburi de ceramică care atestau existența unei așezări din epoca de piatră timpurie și, după ce i-am comunicat acest lucru arheologului de canton și am obținut permisiunea de a face săpături sub îndrumarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
lucru arheologului de canton și am obținut permisiunea de a face săpături sub îndrumarea sa, am început să dezvelim strat după strat. Ne-au fost repartizați ca ajutoare doi muncitori, în vreme ce alți lucrători în construcții se odihneau. Am golit complet groapa, am făcut măsurători, am desenat, am fotografiat, ne-a așezat la amiază la umbră ca să ne mâncăm merindea, am desprins cu șpaclul stratul de lut, am scos pietrele implantate în el, am curățat obiectele găsite in situ cu pensula, ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
mâncăm merindea, am desprins cu șpaclul stratul de lut, am scos pietrele implantate în el, am curățat obiectele găsite in situ cu pensula, ne-am făcut un jurnal la zi al săpăturilor, am discutat despre datări, despre posibila utilitate a gropii, habar nu aveam că ne aflam la marginea unuia dintre cele mai importante bazine arheologice și că doar la câțiva pași de noi începeau sarcofagele de piatră din epoca timpurie în care se aflau morții îngropați pe partea stângă, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
de cunoștințe academice elementare - nu s-a făcut decât să se distrugă ceea ce pentru știință ar fi putut reprezenta o valoare inestimabilă: necropola. Și cuvintele lui scăpărau în sală, la fel ca vorbele bunicului, făcute doar să rănească. Dar că gropile alea n-ar fi fost descoperite dacă nu eram noi nici nu i-a trecut prin cap. Armin a râs amar. „Reformatorul“ se vede că nu era prea iubit, spuse el, ieșirile lui sunt bine-cunoscute și se pare că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
el și trăsăturile luminoase ale mamei se însuflețiră și nu te mai duceau cu gândul la marmură. La înmormântare au luat parte industriași, politicieni, militari, vânătorii au sunat din goarnele lor „sfârșitul vânătorii“ și cei trei fii au stat în fața gropii cu mama lor, în timp ce duhovnicul, adică preotul de suflet și de stomac al bunicului, tuna și fulgera cu privire la deșertăciunea tuturor existențelor; nevestele și nepoții stăteau în cerc și Erich Hackler văzu cum W. și „Oha“, foștii lui șefi, aparțineau protipendadei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
larg de parcare și o stație de teleferic care urca la un masiv de trei mii de metri. De la acoperișul oblic al măgăoaiei de beton, odgoanele de sârmă erau legate solid până la stâlpi - iar gondola se legăna încet, încet din groapa ei, câștiga repede înălțime, în timp ce fratele meu pregătea aparatul de siguranță. Tata încerca să-i convingă pe cei trei bărbați care se sprijineau de balustrada cabinei, doi în costume, expertul cu asigurările și un salariat al societății de planificare, precum și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]