6,161 matches
-
paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și din lanțul nesfârșit de incongruențe generatoare de haos al reperelor. Esențială pentru înțelegerea rolului pe care comicul îl deține în scrierile lui Urmuz este precizarea pe care o face el însuși într-o scrisoare adresată unei tinere curtate, căreia ține să-i explice, așa cum am observat deja, că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de echilibru între forțele smucite ale informațiilor și îngrămădirilor ce devin în interiorul ființei un adevărat bazar. Cineva care ar putea să ne deschidă capacul țestelor ca să citească ce scrie acolo s-ar îngrozi de ce ar vedea: totul "aranjat" după ordinea haosului [...] Setea aceasta se numește nevoia de stil. Artistul, scufundător specializat în adâncul propriului ocean, n-are altă îndatorire decât să descrie ce se află în/ pe fundul abisului în care plonjează, să facă un inventar cât mai amănunțit a ceea ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
seara. Într-un peisaj lunar de puțuri, movile, cocioabe, corturi și magazine cu alcool ascuns, aceștia munceau pentru niște recompense care variau Între nimic și pepite asemănătoare «Străinului Binevenit», care aveau o greutate de peste 78.000 de grame. În ciuda Întregului haos al săpăturilor, exista și destulă ordine, onestitate, disciplină, solidaritate politică Între săpători, ceea ce contrasta cu legea linșajului din câmpurile Californiei. Însă, odată ce se Întorceau În oraș, minerii cu 152 Ibidem, p. 158. 70 cămăși, bărbi și cizme strălucitoare făceau chefuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fără de veste și Împânziră Într-o clipă linia de Împreunare a cerurilor cu 494 Reader’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 263. 325 pământul, ce păreau imense urdii de fantome uriașe ce urcau, În rânduri strânse pe Înalte trepte de haos, spre asaltul cel mai deasupra al tăriilor cerești.... Un tunet răzleț, răsări din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde, și un ropot fără Întrerupere și nedeslușit vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. O puternică suflare de vânt trecătoare și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o mască de ceremonii, mai ales că urma să participăm la un spectacol autentic de dansuri și pantomimă. Curând scăpăta și soarele după cele mai de pe urmă trepte ale apusului, iar Dumnezeu umplu În urma lui, cu Întuneric, cupa imensă a haosului său, de la cele mai de jos adâncuri ale pământului până la marginile cele mai deasupra ale cerului... În această atmosferă de beatitudine asistăm la un splendid spectacol folcloric indonezian. Privind mișcările grațioase ale dansatoarele și vivacitatea dansatorilor, tematica variată și sugestivă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zona devine Împânzită de lumini și decorații exuberante. Singapore este un loc plin de viață, cu alură tinerească și impresionant de bine organizat. Nici măcar În cluburi nu vei găsi o atmosferă care să reușească măcar să te trimită cu gândul la haos. Long Bar este unul dintre cele mai cunoscute localuri 476 de noapte de aici. Firmele multicolore, jocul feeric de lumini, muzicile cu tonalități zvăpăiate sau mai lente, romantice, mâncarea apetisantă și variată, jeturile fântânilor arteziene și plimbările cu barca sau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
îi va face să-și dorească imortalitatea. Din momentul în care ultima redută a fost supusă voinței sale unificatoare omul își îndreaptă năzuințele către cer, către ultima redută. Incomparabilele realizări ale voinței lor, capacitatea lor de a aduce pace în mijlocul haosului, i-a făcut să creadă că pot fi chiar un zei infailibili, că pot pretinde chiar și nemurirea. Dar nu numai Europa este un exemplu în acest sens , ci și China. După ce a unificat toate teritoriile cunoscute Primul Împărat a
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
acest „mecanism” al dezvoltării sale, Harold Bloom, în Canonul occidental, postulează o ciclicitate în cadrul acestui proces, după Giambattista Vico, care în Știința nouă vorbește de existența unui ciclu ternar cuprinzând etapele teocratică, aristocratică și democratică, urmate de o perioadă de haos. El consideră că la capătul celei din urmă epoci stă, de fapt, revenirea la o nouă epocă teocratică. Și William Marx, în lucrarea L’Adieu à la littérature, în care analizează istoria unei devalorizări urmărind perioada sec. XVIII - XX, vorbește
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
vremea concentrării exclusive pe rentabilitate și lipsa rentabilității [...]. Regiunile noastre, toate orașele noastre, chiar și toate satele noastre nu mai trebuie să trăiască așa cum au trăit până acum, fără disciplină, fără ordine, nu mai trebuie lăsate să se dezvolte în haos și anarhie. Sănătatea morală și fizică a individului, sănătatea morală a națiunii sunt acum în joc. Această lucrare de renovare trebuie să stea încă de la început sub semnul Urbanismului" (François Lehideux, revista Urbanisme, citat în Jean-Paul Flamand, Loger le Peuple
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se transformă în cîntec și pietre în care nu se află deloc aur. Și cum orice sentiment total își are primejdiile lui, întrucît poate avea drept urmare o închidere, o nereceptivitate față de noile trăiri, poate că e bine că nu orice haos psihic devine o armonie. Două spirite mari s-au pronunțat în legătură cu felul cum se pot menține contradicțiile în suflet și cum îl pot diviza, fără să intervină vreo contopire sau organizare. Cei doi folosesc aceeași imagine ca să-și ilumineze experiențele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aceasta în detaliu; a fost, în tot cazul, tema pe care mi-am propus-o în expunerea Psihologiei, care a apărut în 1882. Viața psihică se desfășoară într-o și printr-o continuă activitate de sintetizare și ordonare a unui haos. O asemenea activitate se exercită involuntar și în domeniul vieții sentimentale și procesele ce conduc la formarea de sentimente totale sînt dovezi interesante în acest sens. Există poate, după cum am văzut, firi în care interese sau tendințe spre dispoziții diferite
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în ceva obscur de care este mînat totuși întregul și care și-ar pierde puterea în clipa în care am încerca să-l descîlcim printr-o înțelegere pură. În ironie, iese la lumină conștiința unei veșnice mobilități (agilități), a unui haos infinit ce nu poate fi niciodată sistematizat. Personalitatea poate fi epuizată numai aparent printr-o singură relație sau într-o unică lucrare. Întocmai ca în fiecare dintre monadele lui Leibniz, există în orice personalitate un univers, o bogăție infinită ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ce continuă să persiste. Nu a putut să preschimbe bestia umană în om. Și așa cum a trebui să-și alunge brusc viziunile sărbătorești, întreaga lume pe care o cunoaștem, cu armoniile și distonanțele ei, se va dizolva cîndva într-un haos: Sufletul său va fi izbăvit însă de gîndul la răutatea tenace și la perisabilitatea a tot ce-i grandios, prin generozitatea față de cei care i-au făcut rău. Notă: În mai multe locuri ale prezentei lucrări, este luată ca bază
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ordinea lumii sale și putea fi privit cu humor. Orice concepție despre viață își are diavolulei instigator, ispititor, acuzator și tot ce interesează este să-l punem la locul ce i se cuvine. S-au păstrat mereu elemente risipite din haosul din care a pornit evoluția caracterului și în decursul vieții li se pot adăuga altele noi, neorganizate și necontopite, care pun la încercare atît sentimentul total cît și capacitatea de înețelegere. (cf. § 26). Cealaltă cerință pe care trebuie s-o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
necesare. Pentru Charles Darwin, această încetineală în evoluție nu reprezintă cea mia mare pricină de indiganre. Pentru el, dificultatea sătea în faptul că după ce evoluția va fi parcurs perioade de timp uriașe, totul s-ar descompune din nou într-un haos. El îi scria lui Hocker (la 9 februarie 1865): "Sînt cu totul de acord dacă vorbim despre cît de descurajant e progresul încet al omului, însă fiecare are marota sa în ce privește frica (his own per horror) și progresul lent, ba
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să recitesc ultimele scene ale piesei dacă nu aș fi fost nevoit să le revizuiesc că editor al pieselor lui Shakespeare". Astfel, Jonson nu vedea nici o piedică în încercarea lui de îmbunătățire a operei lui Shakespeare. Prin urmare, Jonson "regularizează haosul, șlefuiește pietrele aspre". Jonson consideră că "tatificarea" era necesară întrucît textul lui Shakespeare era prea "neregulat", prea dureros; "finalul era contrar ideilor naturale despre justiție". "Regele Lear este un tîlhar, spînzurat, tăiat bucățele și reînviat spre a fi pe mai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
îl alăptează pe bătrînul ei tata. Sînul tînăr în dreptul bărbii albe iată scenă cea mai nouă. Acest nou sîn filial este Cordelia... Tatăl este pretextul fiicei. Această minunată creatură umană, Lear, servește de suport creaturii nespus de divine, Cordelia. Tot haosul de crime, de vicii, de nebunii și suferințe se justifică prin splendida apariție a virtuții. Shakespeare, purtînd-o pe Cordelia în închipuirea să, a creat această tragedie că un zeu care, doar pentru a găsi un loc unui răsărit de soare
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cel mai fericit drept o "intrigă-ecou". Acest apelativ se datorează faptului că Gloucester îi judeca pe Edmund și Edgar, fiii săi, într-un mod eronat, așa cum face și Lear în cazul fetelor sale. Mai întîi șunt dezmembrate familiile, pentru că apoi haosul și dezordinea să domneasca peste întreg regatul dezmembrat și el la rîndul sau. Reprezentanții decentei sînt eliminați rapid și răul domnește prin prezența lui Goneril, Regan și a lui Edmund, the illegitimate Machiavellian villain of the play. Aș Ulysses notes
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în sălbăticie, permițîndu-i să-i recunoască pe Glaucester mai întîi, iar apoi și pe Cordelia și să mediteze, deși nu într-o manieră coerentă, la greșelile sale. Chiar și atunci cînd rațiunea începe să-l părăsească, Lear pare să anticipeze haosul și dezordinea ce vor urma atunci cînd protestează: Nu voi să înnebunesc!". Aceasta este obsesia lui Lear, groază în fața neputinței. Cu toate acestea, groază lui Lear are și alte implicații pentru cei care urmăresc să tipărescă, adapteze, traducă, interpreteze sau
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
dimpotrivă: peste apa amintirii, prezentul rescrie urâtul. Simbolul seminței timpului prezent este concret, închipuit plastic prin volume mari, în mișcare lentă: „Trec porcii, cei cu suflet de baltă, spre noroi/ trec porci urâți, să doarmă stupid într-o băltoacă -/ ca haosul din lume din nou să se desfacă” (Herța, V), ca într-o apocaliptică prevestire a rinocerizării viitoare. Pastelurile sunt rareori senine, iar când nu contabilizează realul, apăsarea se naște, grea, din desenarea vremurilor care vor veni : „Vino; să stăm de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
democratice sau, în cazul că o înțelege, s-ar putea să i se pară neatractivă. Pentru cetățenii unei țări unde numai două partide majore sînt înscrise în competiția electorală, multitudinea de partide din altă țară ar putea crea impresia de haos. Pentru un cetățean al unei țări cu sistem multipartidist, faptul că există numai două partide dintre care să poți alege ar putea lăsa impresia unei strategii politice restrictive. Dacă fiecare dintre ei ar analiza sistemul de partide ale celeilalte țări
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
piață nu mai reclamă un guvern central puternic sau chiar autoritar. O economie dirijată poate exista acolo unde resursele sînt reduse, iar deciziile de natură economică sînt puține și evidente. Dar într-o societate mai complexă, pentru a se evita haosul economic și pentru a oferi măcar un standard moderat de viață, este necesar un înlocuitor pentru coordonarea și controlul realizate de piață. Singurul înlocuitor plauzibil este guvernul acelui stat. Așa că, oricare ar fi forma legală de proprietate a activităților comerciale într-
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
comic nu e tocmai o idee strălucită. * Imaginea turistică a unei țări comuniste văzute ca un infern pitoresc: Rates of Exchange de Bradbury, Honey for the Bears de Burgess, scurta sclipire chinezească din Staring at the Sun de Barnes, descriu haosul, masca hilară a răului comunist la nivel social, politic, economic, rău pe care eroii vestici nu-l pot înțelege, fiindcă nu l-au trăit. Acești eroi călători în estul comunist se sperie ușor și o iau la fugă. Nu există
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado. Autorul de rețete Desperado tratează de boala convențiilor unice un lector care de fapt îi ascunde cât este de sănătos. Pentru că acest lector presimte deja haosul de convenții nu se va ajunge la o eopcă post-Desperado, când opusul a ceea ce ne place acum va învinge. Capitolul 2 Proza 2.1. Peter Ackroyd: Simultaneitatea universală Peter Ackroyd scrie în forță și își îmbrâncește lectorul în transă. Romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la haosul emoției exacerbate și încheiem pe nota de împăcare, cu care poetul se îmblânzește și ne eliberează de disperare. Pe scurt, povestirea înaintează prin scurte episoade juxtapuse, fără o narațiune explicită, dar înecată adânc într-o stare de spirit de o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]