6,717 matches
-
diferea de cea din seria 500 din mai multe puncte de vedere: avea mai putine containere presurizate cu heliu, pentru că avea un singur timp de ardere, deci nu trebuiau repornite motoarele; nu avea motoare auxiliare (cu combustibil solid), pentru stabilizarea hidrogenului și a oxigenului lichid din rezervoare, operațiune necesară pentru repornirea motorului J-2. Rezervoarele conțineau 72.700 litri de oxigen lichid și 229.000 de litri de hidrogen lichid. Carcasa unei trepte de tip S-IVB nefolosita a devenit mai tarziu
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
nu trebuiau repornite motoarele; nu avea motoare auxiliare (cu combustibil solid), pentru stabilizarea hidrogenului și a oxigenului lichid din rezervoare, operațiune necesară pentru repornirea motorului J-2. Rezervoarele conțineau 72.700 litri de oxigen lichid și 229.000 de litri de hidrogen lichid. Carcasa unei trepte de tip S-IVB nefolosita a devenit mai tarziu învelișul exterior al Skylab, prima stație spațială a Statelor Unite. În timpul misiunilor Apollo 13, Apollo 14, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17, treptele S-IVB au fost
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Safety Officer) care era însărcinat cu acest lucru trebuia să trimită un semnal de activare, unor încărcături explozive plasate strategic pe suprafața vehiculului. Deflagrațiile aveau ca scop secționarea rezervoarelor de combustibil, pentru a ajuta la dispersia rapidă a oxigenului și hidrogenului lichid, și totodată prevenirea amestecului acestora. La câteva minute după lansare, cănd rachetă se află deja pe orbită josă a Pământului, după aruncarea turnului de salvare a echipajului, încărcăturile explozive erau dezactivate. Turnul de salvare a echipajului era plasat în
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
V este prevăzută doar cu 2 trepte. Prima treaptă ar trebui să aibă același diametru că și secțiunile S-IC și S-II și să fie la fel de înaltă că cele două puse la un loc. Drept combustibil va fi folosit hidrogenul lichid și oxigenul lichid. Zborul va fi asistat în primele două minute de o pereche de propulsoare auxiliare cu combustibil solid, care vor avea 5 segmente față de cele 4 ale propulsoarelor actuale ale navetei spațiale. Prima treaptă va dispune de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
ul este un aerostat, format dintr-o învelitoare de formă sferică, impermeabilă, cu interiorul umplut cu aer cald sau gaze mai ușoare decât aerul (de exemplu cu heliu sau hidrogen). Învelitorii balonului de obicei i se atașază o "nacelă". Învelitoarea balonului poate fi închisă ermetic, cazul "baloanelor sub presiune", sau poate fi prevăzută la partea inferioară cu o deschidere (prin care gazul nu poate ieși, gazul fiind mai ușor decât
Balon () [Corola-website/Science/305877_a_307206]
-
să urce în atmosferă, această forță ascensională trebuie să fie mai mare decât suma greutăților componentelor balonului (nacelă, balast, învelitoare și încărcătură utilă). În cazul baloanelor cu gaz, astăzi, se folosește de obicei amestecul de heliu cu aer, în loc de amestecul hidrogen cu aer. Dintre motivele pentru care se face această alegere, două sunt următoarele: masa unui metru cub de hidrogen este de 1,203 kg, comparativ cu doar 1,114 kg pentru heliu, iar în plus, de la accidentul dirijabilului german "LZ
Balon () [Corola-website/Science/305877_a_307206]
-
învelitoare și încărcătură utilă). În cazul baloanelor cu gaz, astăzi, se folosește de obicei amestecul de heliu cu aer, în loc de amestecul hidrogen cu aer. Dintre motivele pentru care se face această alegere, două sunt următoarele: masa unui metru cub de hidrogen este de 1,203 kg, comparativ cu doar 1,114 kg pentru heliu, iar în plus, de la accidentul dirijabilului german "LZ 129 Hindenburg", hidrogenul (flamabil) a căpătat o reputație nefavorabilă. Unul din primii pioneri ai zborului cu balonul a fost
Balon () [Corola-website/Science/305877_a_307206]
-
Dintre motivele pentru care se face această alegere, două sunt următoarele: masa unui metru cub de hidrogen este de 1,203 kg, comparativ cu doar 1,114 kg pentru heliu, iar în plus, de la accidentul dirijabilului german "LZ 129 Hindenburg", hidrogenul (flamabil) a căpătat o reputație nefavorabilă. Unul din primii pioneri ai zborului cu balonul a fost fizicianul francez Jacques Charles. Acesta a experimentat diferite amestecuri de gaze, reușind la 1 decembrie 1783 să efectueze în Paris un zbor cu un
Balon () [Corola-website/Science/305877_a_307206]
-
NHCl, obținând cloroplatinat de amoniu. Prin tratarea soluției cu cianură mercurică, paladiul a fost eliminiat și el ca cianură de paladiu. Materialul rămas a fost clorura de rodiu, de culoare roșie. Din aceasta, rodiul a fost obținut prin reducere cu hidrogen . Rodiul este un metal alb-argintiu dur, cu un punct de topire mai ridicat și o densitate mai redusă decât platina. De obicei nu formează oxizi și nu este atacat de cei mai mulți acizi. Este complet insolubil în acid azotic, puțin solubil
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
mediu de toxicitate. Ceriul este un puternic agent reductiv și este spontan inflamabil la contactul cu aerul intre 65-80 °C. Fumul rezultat în urma arderii ceriului este toxic. Apa nu se folosește în stingerea focurilor de ceriu, deoarece, acestea reacționează, formând hidrogen gazos. Muncitorii expuși la ceriu au semnalat mâncărimi, sensibilitate la căldură și leziuni ale pielii. Animalele injectate cu doze considerabile de ceriu au murit datorită accidentelor cardiovasculare. Oxidul de ceriu(IV) este un agent puternic oxidant, la temperaturi înalte și
Ceriu () [Corola-website/Science/305266_a_306595]
-
ioni Bk este −601 kJ/mol. Potențialul standard /Bk este −2.01 V. Potențialul de ionizare al unui atom neutru de berkeliu este de 6.23 eV. Ca toate actinidele, berkeliul se dizolvă în diferiți acizi anorganici, în urma reacției rezultând hidrogen gazos. Starea de oxidare trivalentă este cea mai stabilă, în special în soluțiile apoase, deși sunt cunoscuți și compuși ai berkeliului cu valența patru sau doi. Existența sărurilor de berkeliu cu valența doi este nesigură, dar câțiva dintre aceștia pot
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
culoarea ionilor Bk este galbenă în acid clorhidric și portocalie în acid sulfuric. Berkeliul nu reacționează rapid cu oxigenul la temperatura camerei, acest lucru datorându-se, probabil, stratului de oxid subțire ce apare la suprafața metalului. Totuși, acesta reacționează cu hidrogenul, halogenii, calcogenii și pnictogenii, formând compuși binari. Cu ajutorul difracției cu raze X au fost identificați diverși compuși ai berkeliului, precum bioxidul de berkeliu, fluorura de berkeliu (BkF), oxiclorura de berkeliu (BkOCl) și trioxidul de berkeliu (BkO). În anul 1962 a
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
care starea de oxidare a actinidului este +3 (BkO) și +4 (BkO). Oxidul de berkeliu (IV) este un compus solid, de culoare brună, ce cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Oxidul de berkeliu (III) este format din reducerea BkO cu hidrogen molecular, după reacția: Acesta este un compus solid, galben cu tente verzui, cu un punct de topire de 1920 °C și cu cristalele sub formă cubică cu fețe centrate. Încălzit la 1200 °C, BkO cubic își schimbă forma cristalină în
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
în structură în timpul transformării BkBr în CfBr, chiar dacă forma ortorombică a bromurii de californiu a fost necunoscută înainte de experiment. Totuși, alte diferențe au fost observate la BkBr și la CfBr. De exemplu, compusul din urmă poate fi redus prin cu hidrogen până la CfBr, dar primul nu poate. Acest rezultat a fost reprodus pe mostre individuale de BkBr și de CfBr, precum și pe probe cu bromurile amestecate ale celor două elemente. Inter-formarea californiului în berkeliu are loc la o rată de 0
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
berkeliu cu valență trei și patru sunt stabili în soluții de hidroxid de sodiu . Fosfatul de berkeliu (III) (BkPO) este un compus solid ce prezintă fenomenul de fluorescență de culoare verde. Hidrurile de berkeliu sunt produse prin reacția metalului cu hidrogen gazos la o temperatură de aproximativ 250 °C. Acestea nu sunt stoichiometrice cu formula nominală BkH (0 < x < 1). Din punct de vedere cristalin, trihidrura de berkeliu are cristale hexagonale, iar bihidrura are cristale cubice. Alte câteva săruri de berkeliu
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
fost desfășurate între anii 1945 și 1980, precum și în locurile unde au avut loc incidente nucleare, ca de exemplu în locul în care a avut loc dezastrul de la Cernobîl. Analiza testelor făcute în 1952 asupra resturilor provenite de la prima bombă cu hidrogen din Statele Unite ale Americii , a dezvăluit existența a multor actinide în compoziția acesteia, printre care s-a aflat și berkeliul. Din motive militare, rezultatele testelor au fost publicate abia în anul 1956. Reactoarele nucleare produc, în afară de alți izotopi, și berkeliu-249
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
având ca element esențial suprafața sa pe care se poate scrie, ale cărei dimensiuni sunt mult mai mari decât grosimea sa. Hârtia este obținută din fibre de celuloză amestecate, care se mențin împreună fără un alt liant cu excepția legăturilor de hidrogen și a împletirii fibrelor. Deși cele mai căutate materiale celulozice pentru fabricarea hârtiei sunt pulpa lemnoasă a unor specii de arbori de esență moale, în special cea a coniferelor, datorită existenței fibrelor de celuloză în structura multor plante, de la ierburi
Hârtie () [Corola-website/Science/305384_a_306713]
-
pământuri rare, inclusiv lutețiul, sunt separate ca săruri duble cu azotat de amoniu, prin cristalizare. Lutețiul este separat prin schimb de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială prin schimb de ioni de hidrogen, amoniu sau ioni cuprici prezenți în rășină. Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv cu un complex ionic special. Lutețiul metalic este apoi obținut prin reducere din LuCl anhidru sau LuF fie printr-un metal alcalin, fie printr-un metal
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
în acid sulfuric și fracționarea sa prin cromatografie prin schimb de ioni. Cu adăugarea acidului oxalic, oxalatul de ytriu precipitează. Oxalatul e apoi transformat în oxid prin încălzirea sa sub oxigen. Prin reacționarea oxidului de ytriu rezultat cu fluorură de hidrogen, se obține fluorura de ytriu. Folosind săruri de amoniu cuaternare ca extractanți, ytriul preferă să rămână în faza apoasă: când contra-ionul e nitrat, lantanidele ușoare sunt îndepărtate, dar când contra-ionul e tiocianat, lantanidele grele sunt îndepărtate. Sărurile de ytriu de
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
reacționarea triclorurii de samariu cu NaCH în tetrahidrofuran. Cloroderivatul Sm(CH)Cl are o structură de dimer, care este mai clar exprimată astfel: (η-CH)Sm(µ-Cl)(η-CH). Aici, legăturile de clor pot di înlocuite, de exemplu, de atomi de iod, hidrogen sau azot ori de către grupe CN. Ionul (CH) din ciclopentadienidele de samariu poate fi înlocuit de inele de (CH) sau de (CH), rezultatul fiind Sm(CH) sau KSm(η-CH). Cel din urmă are o structură similară cu cea a uranocenului
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
mecanic poate fi de mai multe feluri. Zborul ascensional, sau zborul baloanelor, se bazează pe variația densității medii a unui ansamblu format din obiectul care produce ascensiunea, balonul, (care este fie umplut cu aer cald sau cu un gaz ușor, hidrogen sau heliu) și restul obiectelor necesare ascensiunii plus, eventual, călătorii. Zborul ascensional al baloanelor este realizat prin menținerea unei densități medii a ansamblului constant mai mică decât densitatea medie a aerului înconjurător. Zborul planat al planoarelor, parapantelor (paragliderelor) sau al
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
cu acizi grași (i) ascorbil palmitat (ii) ascorbil stearat. Ascorbatul se comporă ca un antioxidant prin disponibilitatea sa de a se oxida în condiții energetice favorabile. Oxidanții (numiți științific specii de oxigen reactiv) precum redicalul hidroxil (format din peroxid de hidrogen), conțin un orbital monoelectronic și de aceea sunt foarte reactivi și dăunători oamenilor și plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot 'extrage' un atom hidrogen
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
hidrogen), conțin un orbital monoelectronic și de aceea sunt foarte reactivi și dăunători oamenilor și plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot 'extrage' un atom hidrogen din ascorbat, care devine astfel monodehidroascorbat, dar imediat câștigă un alt electron pentru a redeveni dehidroascorbat. Speciile de oxigen reactiv sunt reduse la apă, în timp ce formele de ascorbat oxidat sunt relativ stabile și nereactive, necauzând nici un rău celulei.
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
1878 a adăugat o a cincea clasa: Spre sfârșitul anilor 1890, aceasta clasificare a fost înlocuită cu clasificarea Harvard. Soarele face parte din clasa a II-a. Clasificarea spectrala Harvard, într-o singură dimensiune (temperatura) se bazează pe liniile de Hidrogen sau Seria Balmer emise de stea, a fost dezvoltată în Observatorul Universității Harvard în 1912 de Annie Jump Cannon și Eduard C. Pickering. Clasele obișnuite sunt listate, în mod normal, de la cea mai caldă la cea mai rece (cu masa
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
Hertzsprung-Russell reda clasificarea stelelor în funcție de magnitudine absolută, luminozitate și temperatura suprafeței. Motivul pentru aranjamentul ciudat al literelor este un motiv istoric. Când oamenii au început să observe pentru prima dată spectrul stelar au descoperit că stele aveau linii spectrale de Hidrogen de intensități diferite și astfel au catalogat stelele după puterea liniilor de Hidrogen sau Seria Balmer de la A (cele mai puternice) până la Q (cele mai slabe). Alte linii neutre și ionizate apar sub forma literlor H sau K (Calciu, Sodiu
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]