6,171 matches
-
Perth să lege laolaltă aceste două mîini, cea neagră de cea albă, căci n-o să-i mai dau drumul de-aci înainte! Ă Băiete, băiete, nici eu n-o să-i dau drumul, cîte vreme n-o să te trag spre un iad mai îngrozitor decît cel de-aici. Hai, vino în cabină. O, vei, care credeți în bunătatea zeilor și în răutatea oamenilor, iată cum zeii atoateștiutori nici nu se sinchisesc de suferința omului și cum omul, chiar cînd n-are minte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asaltează cu avertismentele lor: nu-ți ajunge? Nu te-ai săturat? Vrei să-l vînăm pe acest monstru ucigaș pînă nu va mai rămîne în viață nimeni dintre noi? Vrei să ne tîrască în fundul oceanului? Vrei să ne ducă în iad? O, ar fi o nelegiuire să-l urmărim mai departe! Ă Starbuck, în ultima vreme am simțit o simpatie ciudată pentru dumneata - știi, din clipa cînd am citit unul în ochii celuilalt. Dar cînd vine vorba despre balenă, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vieții mele, veniți din cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare, dar care nu mă poți înfrînge! Mă bat cu tine pînă la ultima suflare! Din inima iadului te lovesc! Te scuip cu ultima suflare, în semn de ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
suflare, ciocanul în aripa aceea. Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors în sus și cu trupul înfășurat în steagul lui Ahab, se scufundă odată cu corabia lui care, aidoma lui Satan, nu voia să se prăbușească în iad fără a smulge un crîmpei de cer, pentru a se duce la fund încununat cu acest coif viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doilea este legat de experiențele extatice și care se găsesc menționate în Convorbirea duhovnicească IX,27 și în Convorbirea duhovnicească XX,7. De asemenea, apar menționate alte două motive pentru care monahul poate vărsa lacrimi în timpul rugăciunii extatice: frica de iad dar și aducerea aminte de judecata lui Dumnezeu. Rugăciunea este pătrunderea lui Dumnezeu de către minte. 8. Antropologia Sfântului Ioan Cassian. La Sfântul Ioan Cassian antropologia este privită sub aspectul desăvârșirii monahale. Trupului nu-i acordă o prea mare atenție având
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
omului care s-a crezut îngropat de viu. Cei doi colegi, nicicând prieteni poate, se regăsesc în rolurile oamenilor care au deschis timpul ei doi singuri pe pământ, ei doi gata și de început și de sfârșit. "Celălalt" crezut un iad în captivitățile lui Sartre, devine-n Noaptea Bufonilor rai și alinare, isbăvire și putere. Actorul află secretul Sufleorului, Sufleorul îi este partener de ultim drum Actorului. De-aici viața se reia, fricile stau în loc, amintirile revin și jocul se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie, cauzalitate; oamenii sunt supuși condiției pătimitoare între cer și pământ, între dragoste, moarte, ispășire. Avem în ficțiunea lui Caragiale raiul visat de Ion Nebunul, unde sălășluiește "Maica Domnului "care ne desparte de rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea morților, realitatea ei și cutumele cărora li se supunea Anca. Ca într-un ritual păgân, Anca este obligată să-l răzbune pe Dumitru, ucis pentru ea, dar creștinește, ea urmează cu devoțiune întregul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
final, urmează scena cea mai frumoasă, cea mai adâncă a spectacolului: culcați jos, în jurul Mariei ucise, ei toți ceilalți sunt balta, mâlul care-l va înghiți, simbolic, pe Woyzeck. Și, imediat, același zgomot asurzitor, ritmat al jocului fierbinte, ca un iad. Aceleași frânturi de gânduri, aceeași zădărnicie fără sfârșit. Peste cadavrele celor doi Doctorul își continuă "studiul" cu Andres, celălalt umil soldat. O moarte inutilă, o zbatere inutilă; totul se desfășoară în cerc, fără ieșire. [...] (Miruna Ionescu) Ana Ciclovan, Dorina Lazăr
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru r]splat]. Numai aceștia vor fi capabili s] aprecieze r]splata. Poate cineva care este conștient de acest lucru s] ignore viață și înv]ț]tură lui Iisus? Aceast] întrebare r]mane f]r] r]spuns. Dac] exist] un iad al distrugerii, este acesta gol? Adesea, înv]ț]tură cu privire la r]splat] nu este înțeleas]. Milostenia se aseam]n] unui experiment cu turnesol. Donațiile și moștenirile au avut adesea drept scop câștigarea ing]duinței lui Dumnezeu, nefiind un semn al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Voltaire. Întotdeauna au existat creștini care au înțeles acest lucru. Lecțiile amare ale secolului nostru i-au acordat importantă cuvenit]. 2) Etică creștin] este imoral], întrucat opereaz] cu un sistem de recompense (raiul) pentru un comportament corect și ameniț]ri (iadul) pentru unul greșit; nu se bazeaz] pe ideea de a acționa corect pentru simplul fapt c] este corect și nu pentru oricare alt motiv. Aspectul legat de recompense a fost deja menționat și argumentat (vezi capitolul 14, „Etică lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] observe c] sclavia constituia un r]u pentru omenire), nu se adreseaz] subiectului tratat de c]tre Bennett. Bennett comenteaz] și teoria teologului american Jonathan Edwards, care afirmă c] sufletele ajunse în rai privesc spre suferințele celor condamnați la iad („observarea chinurilor celorlalți amplific] sensul bucuriei personale”). Astfel, Bennett este de p]rere c] Edwards pare absolut insensibil la suferință veșnic] a damnaților, fiind deci inferior pan] și lui Himmler, care cel putin manifestase un dram de sensibilitate. Acest subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Intoleranță Suport pentru autoritate Suport pentru modele de familie alternative Inegalitate de gen Echitate în sfera muncii Suport pentru modelul societății liberale / egalitare Crede că există Dumnezeu; importanța religiei; cât de important e Dumnezeu; crede că există... viață după moarte / Iad / Rai / Păcat; Biserica oferă răspunsuri la... probleme morale / familiale / sociale; se consideră o persoană religioasă / o persoană nereligioasă / un ateu; are momente în care se roagă, meditează Cât de justificată este... homosexualitatea / prostituția / avortul / divorțul / eutanasia Nu acceptă că vecini
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
missing values). Pas 2. Calculul indicelui care surprinde etosul creștin Variabile Comunalități Saturații 1993 1999 2005 1993 1999 2005 Crede că există... viață după moarte 0,568 0,506 0,508 0,754 0,711 0,713 Crede că există... iad 0,718 0,820 0,956 0,847 0,905 0,978 Crede că există... Rai 0,875 0,881 0,806 0,935 0,939 0,898 Crede că există... păcat 0,294 0,337 0,359 0,542
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Bălașa, Bășin Sălașa, pardon, în anagrama cam groasă a sublimului gușter Ion Frunzetti, concepea imensa compoziție în care Nicolae și Elena Ceaușescu, ținîndu- se de mînă, coborau, ca Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana, drumul potopit de flori de la eden pînă la iadul nostru. Fără să știu că din buricele stelare ale frumosului pictor chiar atunci ieșea în lume edenica pînză, stăteam gol-goluț sub un salcîm din dealul Socolei și analizam fraza lui Dali: "Din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Titluri care doar prin ele însele fac poanta. Dacă nu ar ascunde tragismul pușcăriei comuniste, de care a avut parte un Nicolae Steinhardt, atunci titlul pus cărții sale despre suferință, Jurnalul fericirii, ne-ar bine dispune ca aflîndu-ne în fața unui iad distractiv (era de un comic debordant mărturisește Nicolae Balotă interpretarea, în celula de la Jilava, a piesei lui Eugen Ionescu Cîntăreața cheală de același... fericit Steinhardt; de altfel, amintitul memorialist recunoaște că "n-am rîs niciodată cu mai multă poftă decît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ultimii frăncuți, am reușit să intru în sclipiciosul infern și să iau, undeva, la o masă, figura hirsutului din Absintul lui Degas. Părăsită însă, după un timp, în favoarea celei a lui Toulouse și începînd să schițez hapsîn mișcări din micul iad, ce mi se părea că mai rămăsese din piciorul lui La Goulue, din cocul lui Jane Avril, din profilul coroiatului gurist Aristide. Cum să prinzi în cîteva linii dementul antren modern, păstrînd, revuistic, numere din secolul celălalt al localului, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care se opri lîngă nasu-mi adulmecător una din frumoasele nopții, lăsînd să aterizeze pe carnet o pană smulsă din parfumatul panaș roșu. Fusese chiar La Goulue? Îmbătat de sublimul clipei, am părăsit localul, Parisul, Franța și m-am întors în iadul ca atare din țară. Care, iată, nu a reușit să-mi fure nici pana roșie (păstrată la atelier, în pliantul faimoasei locante), nici pînza pictată atunci, la întoarcere. Și aflată acum în expoziția de la Mall. Pe care vă invit s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suprafață! și dînd cărți, gîndind unic, oferindu-se ca nestemată comoară celorlalți. Un strop de Bartender's, da? Da. Ca să mai atenueze, pentru o secundă, apăsarea filmului. Care se termină trist. E tristețea morții în pat străin, în patul stabilimentului. Iadului. Moartea unei femei de geniu. Final. Ultimul Bartender's și... Ea se ridică, lasă să-i cadă halatul, se-apropie felin de el, îl dezbracă de halat, îl ia de mînă, fac pași moi, ușori pașii lui Iris și John
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întrucîtva pulsul unei societăți care se închega. Și care năzuia. Imediat sub titlul ziarului în grafica ingenuă a începuturilor, cu o bucolică țărăncuță, notînd probabil știri pe un corpolent carton e titrată, cum ar veni, tema numărul unu, scandaloasă desigur: Iadul casnic. Sub ea însă comic fotografia (cu aer de dagherotip) a Biroului Asociației Generale a Studenților din (țineți-vă respirația!) Montpellier, fiind trimiși (alt suspans) la pag. 3, pentru a afla numele celor șapte... din Montpellier. Un subiect grav, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în "liniștita" colonie rusească se ivea drăguțul nostru Lenin, sub chelia căruia clocea deja meningita revoluției. Chiar dacă n-am prea înțeles ce-i cu nifiliștii helveți, să trecem la Drama din amor cu care ne și așezăm sub titlul paginii, Iadul casnic. Camil Brukel, amant tînăr, de familie bună, își terorizează amanta, o aia, și chiar îi și administrează, la un moment dat, un glonț, mai mult ca s-o sperie, zice el. Într-o noapte, face ce face și-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
umple camera de flori și cîntă. Flautului răspunzîndu-i harpa Bertei, înfiorată de fantoma ei. O aniversare, două, trei. La a treia, Rudolf este găsit mort, cu flautul lîngă el, amuțit, în timp ce harpa Bertei continuă să cînte. Cam asta-i cu Iadul casnic. Alte rubrici ale ziarului de pe Brezoianu 19 ("casă proprie"). La Întîmplări din Capitală, Cal rătăcit: "A fost dus la secția 7". Copil lepădat: "S-a predat spitalului de copii un copil de sex masculin, în etate ca de 6
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că omenirea nu e în stare să învețe din lecțiile dure ale istoriei. Iată că e în stare.) Altceva, cu totul altceva se insinuează în simbolul trîntei habaneze. Cît îi va trebui paradisiacei insule transformată de fidelul Kremlinului într-un iad al sărăciei generalizate să iasă de sub blestemul egalitarist și să revină la condiția ei modern-luxuriantă, vecină a performanței nord-americane? Oricum, nu mai puțin jumătatea de secol, cît a durat rătăcirea castristă. Justificarea vine, ca argument peremptoriu, dintr-o regiune a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prospectiv (prolepsă). Imaginile literare sau ansamblurile plastice complexe care oglindesc structurile imaginarului conțin atât imagini-simbol, cât și o "signaletică" ce trimite la aspecte sociale, identitare și la programe politice și religioase relevante pentru receptor (prezența unor indicii culturale în figurarea iadului din frescele comandate de Petru Rareș, semne ce duc la identificarea păgânilor, reprezentați în locul sau alături de cohorta diavolilor; imaginea morții în frescele religioase populare din secolele XVII-XIX, cu semne ce trimit la statut social, relații locale, contexte etc.). Diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
casă/cetate/palat; han/sat, parc/grădină; pădure/închisoare; ca spațiu de trecere: ușă/pod; drum; teritoriu/țară; pridvor/foișor/piață etc.; pentru manifestările și reprezentările sacrului: biserică/chilie/peșteră; naos/ușă/pronaos; pustiu; rai; spațiu terestru (deschis), dar și iad; pădure; cetate/sat; răscruce etc. În afară de textele cu caracter literar, chiar din perspectiva sistemului modern al genurilor (spre exemplu, de tipul cărților populare de aventuri, Viața și petreacerea svinților și Psaltirea pre versuri tocmită, datorate lui Dosoftei, al Istoriei ieroglifice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
includ însă și "terțul", registrul negației, în care sunt "repartizați" atât păcătoșii, cât și forțele răului și scenografia puniției (fie în câmpul acțiunii umane coercitive, fie în cel al Judecății divine, respectiv al "lumii de dincolo" și în special al iadului). Spre diferență de sistemul conceptual al imaginarului, în care arhetipul se situa la un prim nivel, paradigmatic, generator, în modelul imaginarului medieval acesta nu mai cunoaște un loc anume. El generează modele, tipuri și sub-tipuri, figuri exemplare care acționează în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]