6,354 matches
-
îndreptă spre un "clasicism" care e în fond acela al lui V. Alecsandri din Rodica: o sensualitate vaporoasă și dulceagă, un horațianism prin pana lui Naum și a lui Ollănescu. În Italia poetul răsfoi mult pe Carducci, și ale sale Imnuri păgâne imită în titlu celebrele Odi barbare. Boul lui, cu toate protestele, e rudă cu solemnul bove carduccian, însă melancolic, în stil volneyan. Clasicismul lui Zamfirescu e acela rece al lui De Bosis, fără măcar sângele de rodie al lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și stinghere viorile părură În noapte-ntunecată de grea singurătate, Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură. E mult prerafaelitism în lirica lui Petică (prințese clorotice, bolnave), precum este vădită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mir a unui hoț sunt de o măreție cruntă. În evocarea priveliștii siberiene, C. Stere pune un patos extraordinar. Fără paletă bogată și vocabular afară din comun, el are o înfricoșare religioasă de geologicul gol. Cel puțin trei descripții, adevărate imnuri ale sublimității naturii, sunt de neuitat: taigaua, tundra de-a lungul fluviului Obi, aurora boreală. Paginile par rupte din Atala sau din Il Milione al lui Marco Polo. De la volumul V, C. Stere se pierde într-o bârfeală cifrată împotriva
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la gât o cruce de opal. Adevărata originalitate stă în a fi intuit înaintea lui I. Barbu o poezie panteistică, rece, carbonică, evocatoare a forțelor geologice, de a fi compus privind "prin lentile negre" madrigale astronomice și a fi îndreptat imnuri "către minerale". Cuarțuri, cărbuni, ametiste, forme amorfe de rocă; forme artiste sub care estetica sufocă. I. PELTZ După o lungă activitate obscură, I. Peltz s-a făcut în Calea Văcărești și Foc în Hanul cu tei evocatorul evreimii din București
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
până ce norocul scoate câteva piese de neuitat. Aci nu intră în discuțiune dreptatea ci numai justețea formală a polemicii în sine. Ceea ce este Beția de cuvinte la Maiorescu reprezintă la Lovinescu Procopovici sau meritul de a nu fi scris nimic, imn malign dedicat zeului necunoscut, adică nulității: "O, divină și subtilă inteligență grecească, cum te recunoști într-o simplă inscripție votivă! Zevs, Ares, Afrodita, Hermes, Poseidon? Bun. Dar dacă mai sunt și alții? Astarte, Cybela, Istar, zei și zeițe ai Siriei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cânte...neobosit și îndărătnic, demonstra matematic că numai el are dreptate și că nu-și va schimba părerea niciodată”. A introdus bradul la sărbătorile de iarnă în casa lui Sadoveanu, „în jurul căruia copiii, dirijați de acelasi neobosit Celibidache cântau un imn compus de dânsul: Toți copiii drăgălași / Află vestea minunată / C-a venit din nou la Iași / Mosul nostru de-altădată. Dumnealui precum îl știți / Vine-n pulberea de stele / Cu păpuși cu ochi boldiți / Jucării și acadele...” Prietenia cu Profira
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
într-o nouă Societate Academică Social-Literară, după tratative purtate între octombrie 1870 și ianuarie 1871. Numele noii societăți a fost inspirat de Andrei Mureșanu, al cărui vers „Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri” a devenit și deviza ei. Imnul societății, compus de Ciprian Porumbescu pe versurile lui Andrei Bârseanu, a devenit ulterior cântec patriotic național (Pe-al nostru steag e scris unire). Prima ședință oficială a avut loc la 8 aprilie 1871, când este ales și cel dintâi comitet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
Prusia, consolidând simțul acesta al națiunii și a dus la ceea ce a fost probabil prima mobilizare în masă în numele națiunii din istorie, când clasele de jos ale societății franceze s-au raliat la chemarea armatei. Această mișcare este exprimată în imnul național al Franței, Marsilieza: Aux armes citoyens Formez vos bataillons Marchons, marchons Qu'un sang impur Abreuve nos sillons.* O consecință importantă a acestui concept de stat-națiune ca fiind unic și indivizibil, a fost strădania de a crea o societate
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Gyr, între 26 august și 9 septembrie 1940 ziarul are săptămânal o pagină intitulată „Moldova literară și artistică”. I.Fr. Botez va publica aici câteva articole: Conștiința scriitoriceasca, Cum devii gazetar ș.a. Remarcabile sunt contribuțiile lui Eugeniu Coșeriu, prezent cu poezii (Imn nocturn), cronici literare, printre care și la Cultura și literatura, o ediție din G. Ibrăileanu, unde este subliniată mai vechea afirmație a criticului privitoare la faptul că „Moldova este cea care are mai pronunțat caracterul de specific național în scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288223_a_289552]
-
1962; Lumina de dragoste, București, 1964; Bucurii pentru copii, București, 1966; Minus durerea, București, 1966; Emoții la trapez, București, 1967; Un cățel ca vai de el, București, 1968; Ritmuri române, București, 1969; Sonete mute, București, 1969; Traversarea nedreptății. Elegii și imnuri, București, 1970; Omul de rând, București, 1972; Ridică mâna și vei primi o floare, București, 1972; Poeme, București, 1973; Cavalerii porților albastre, București, 1973; Flori pentru sarea pământului, București, 1973; Alte bucurii pentru copii, București, 1975; Aventuri în Țara Motrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
XIV-lea și ajunge până în anul 1282. Prin menționarea morții Sfântului Francisc în anul 1226, autorul dovedește că cunoaște nu numai 1Cel, pe care îl are drept izvor, ci și unele părți specifice liturgiei Sfântului, din care reproduce începutul unui imn. Fragment din Chronica Danorum et praecipue Sialandiae, în TM, 22-23. În același an [1226], Sfântul Francisc, eliberat de legăturile acestei vieți trecătoare, s-a întors bucuros la Cristos, pe 4 octombrie, în zi de duminică; după ce împlinise deja douăzeci de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Dumnezeu, prin intermediul slujitorului și prietenului său Francisc, a înfăptuit multe alte minuni ce merită a fi amintite; dar vei putea citi despre ele în biografia sa (p. 96). Oficiul liturgic 14. Acest papă Grigore a compus în cinstea Fericitului Francisc imnul Proles de coelo prodiit, responsoriul De paupertatis horreo, proza Caput draconis ultimum și o altă lucrare despre patima lui Cristos, Flete fideles animae. La rugămintea fraților, l-a desemnat drept cardinal protector pe viitorul Alexandru al IV-lea. Papa Alexandru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Caput draconis ultimum și o altă lucrare despre patima lui Cristos, Flete fideles animae. La rugămintea fraților, l-a desemnat drept cardinal protector pe viitorul Alexandru al IV-lea. Papa Alexandru a canonizat-o pe Sfânta Clara și a compus imnurile și rugăciunile pentru oficiul său. Cardinalul Toma de Capua a compus ulterior..., în cinstea Fericitului Francisc, imnurile In coelesti collegio, Decus morum și responsoriul Carnis spicam; a compus și secvența, în cinstea Sfintei Fecioare, care începe cu cuvintele Virgo parens
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
l-a desemnat drept cardinal protector pe viitorul Alexandru al IV-lea. Papa Alexandru a canonizat-o pe Sfânta Clara și a compus imnurile și rugăciunile pentru oficiul său. Cardinalul Toma de Capua a compus ulterior..., în cinstea Fericitului Francisc, imnurile In coelesti collegio, Decus morum și responsoriul Carnis spicam; a compus și secvența, în cinstea Sfintei Fecioare, care începe cu cuvintele Virgo parens gaudet, dar numai textul, melodia fiind opera fratelui Enrico Pisano, la rugămintea sa, iar refrenul l-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
duse, spre secoli propășesc; De angeli miriade preced și Îl urmează, Și carul naintării propasă nencetat, Din iute și mai iute, și-n calea-i Însemnează Al lumii plan simbolic, d-atunci predestinat.” Urmează cîntecul cel mai frumos al epopeii, Imnul creațiunii, unde Heliade, pornind de la modele literare cunoscute, Înfățișează naștere universului material și a arhenpelor. Nu interesează, aici, dacă poemul este În Întregime original, interesează doar efortul de a crea un limbaj capabil să cuprindă o idee atît de ambițioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ales bine, nespus de bine, ca și Lamartine, Într-un cămin-originar (acela din Anatolida). Locul ideal, deplin securizant, este așezat „sub tinda omnipotenței”, acolo unde se află tronul divinității. Dar acest spațiu-matrice este inaccesibil ca și spațiul adamian deschis În Imnul creațiunii: modele pierdute, teme, În poezie, de meditație tristă și de reverie euforică. În peisajul evului de cremene sînt, totuși, cîteva locuri care satisfac nesațiul lui Heliade și statornicește, pentru o clipă, nestatornicia, disponibilitatea lui. Am citat deja tabloul cîmpenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a Creatorului, după alungarea rebelilor, este să restabilească ordinea, să Împle spațiul și să dea o ritmicitate timpului: „Și-n haos echilibrul și ordinea se puse ............................................................ Tot spațiul se Împle, și timpul ia măsuri...” În cîntul al II-lea, intitulat Imnul creațiunii, statul divin revine, prin aceste măsuri, la armonia (liniștea) inițială. O nuntă extraordinară Începe, la Îndemnul divinității, și din fecundarea elementelor cerești apare Mater Terra cu munți acoperiți de cedri, cu dumbrăvi ebenine, arbori fructidori, care și aceștia se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Grijile lui vin din altă parte: „Soț, tată plin de rane ce Încă sîngerează, Tovaroș bucuriei ș-al timpilor scîrbiți, El, o, soție dragă! el vine de-ți urează: Ani veseli, ani de pace, ani mulți, ani fericiți.” Într-un Imn la dragoste (1838), scris după un cutremur teribil, poetul substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul”. Heliade e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne În fața pruncului bolnav. Erosul este aici copleșit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiica Armoniei”, „o tînără sor” etc. Poetul descrie nu atît femeia cît frumusețea feminină, cea fără nume („un dar, ce nume n-are/În limba muritoare”). CÎteva Însușiri, totuși, din sfera entităților inefabile: armonie, un „ce melodios”, glasul ca un „imn misterios” (auzit „În depărtare” căci poetul percepe totul de la distanță, evită apropierea, intimitatea cu obiectul erotic), apoi: dulceața, tinerețea, blîndețea, eleganța, „flacăra privirei”, „grația zîmbirei” și, În fine, posibilitatea femeii de a goni din preajma-i durerea (Frumusețea). Femeia care unește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În valurile albe ale mării. Descriere fără strălucire, salvată de un singur vers. Un vers extraordinar: „Cotind pe Cornul d-aur, ieșea În Propontide Un vas spărgînd cu pieptul tărîmele lichide”. În același cînt, spre sfîrșit, dăm peste un mic imn al mării, construit șt acesta din multe locuri poetice comune, Însă strigătele de admirație par mai pure și cîteva imagini ne duc spre ideea mării ca spațiu al libertății și spațiu ocrotitor al iubirii. Nu-i, evident, o mare originalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
barbară a naturii dinafară, să aducă lucrurile la o temperatură moderată. Rezultatul este că lucrurile se dematerializează, contururile aspre se șterg. Poezia le pune În armonie. O fuziune salutară se produce Între cele două planuri. Obiectele intonează, atunci, un mare imn: „Și-atunci păduri și lacuri și mări și flori și stele Intoană pentru mine un imn nemărginit.” Această pace a universului este Însă provizorie. Timpul este variabil și el tulbură Într-o oarecare măsură liniștea, solidaritatea lumii interioare. Efortul de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dematerializează, contururile aspre se șterg. Poezia le pune În armonie. O fuziune salutară se produce Între cele două planuri. Obiectele intonează, atunci, un mare imn: „Și-atunci păduri și lacuri și mări și flori și stele Intoană pentru mine un imn nemărginit.” Această pace a universului este Însă provizorie. Timpul este variabil și el tulbură Într-o oarecare măsură liniștea, solidaritatea lumii interioare. Efortul de a pacifica, de a Îmblînzi universul reîncepe. Fiecare poezie necesită o energie spirituală, un demers special
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și obositoare a conduitei personajelor. Oarecare talent descriptiv se vădește în nuvela Lumea albă. Poezia Scrisoare, publicată în „Familia”, relevă, îndeosebi prin pesimismul ei accentuat, influența lui Mihai Eminescu. Mai reușite sunt Poezii în proză, apărute în aceeași revistă, adevărate imnuri închinate iubirii și naturii. Dintre acestea se impun atenției versurile de evocare a frumuseții locurilor natale (Ardeal, Cătră podgoria Șiriei), într-un stil apropiat celui din Cântarea României. Notele de pesimism și de melancolie care străbat aceste poeme în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
barbă, În hăinuța aurie. Suie mândru și grăbit, Să vestească-n lumea mare: „Preacinstita adunare Primăvară a sosit!”. Cântec de primăvară de St. O. Iosif Înfloresc grădinile Ceru-i că oglindă; Prin livezi, albinele, Și-au pornit colinda... Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile Joacă pe câmpie... Joacă fete și băieți Hora-n bătătura. Ah, de ce n am zece vieți Să te cânt natură. ¾ VARĂ Vară de Otilia Cazimir E cald. Grădina-n jurul meu Se-ntinde leneșa la
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
sinceritate? (Ă). Sărbătorile aniversării centenarului nașterii lui Eminescu nu sunt astfel decât Încoronarea unei vechi tradiții a mișcării muncitorești. Acțiunea largă de lămurire a operei sale și de răspândire În masă a tot ce este deosebit de valoros În opera sa, imnurile străbătute de căldura dragostei pe care poeții Republicii noastre i le Închină, sunt manifestarea atașamentului clasei muncitoare pentru tot ce este mai avansat În cultura trecutului nostru”. Într-adevăr presa vremii este plină de poezii adresate lui Eminescu; reținem, fragmentar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]