6,831 matches
-
ceroasă, acoperită cu păr, tors puternic, gât foarte scurt, mâini mari, picioare omenești, dar diferite de aspectul actual. Zoologi, antropologi - perplecși. 16: ION (Institutul de Orientare Nupțială) - prin psihologii, grafologii, sociologii și ordinatorul său - poate să vă permită întâlnirea, între infinite posibilități de alegere, tocmai a ACELEIA care „este făcută pentru dvs.”. Daily Mail: „Prin ION, riscul eșecului în mariaj este redus cu 90%”. 17: Trei ipoteze în Minnesota: a) ființa din blocul de gheață este un yeti, „omul zăpezilor”; b
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dreaptă: „Eugen Ionescu a fost ales academician”? Consecvent - și care academician nu e consecvent cu opera sa? -, acest om va admite în fața acestei vești că, așa cum a prevăzut, absurdul e invincibil și o va trece, desigur, printre noile replici la infinita variantă a Cântăreței chele. 31 mai: Un an de când am primit următoarea carte poștală: „Monsieur, Nous avons le plaisir de Vous informer que l’ufficio Ospitalità Vous a retenu une chambre dans l’hotel «The Brig», pour la période allant
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bandă, pe frunte-ți va fi scris. Încât bandiții vor trebui să se înțeleagă numai din ochi. Spărgătorii vor avea nevoie nu numai de mănuși, ci și de lacăt la gură, ceea ce întotdeauna e greu de găsit. Caricaturiștii, inspirați de infinitul umor al răufăcătorilor, vor trebui să deseneze fără explicații, căci nimeni nu va mai dialoga, noaptea, în fața caselor de bani. Se va vorbi în șoapte tot mai tiptile, tot mai concise. Până la urmă se va lăsa tăcerea. Detectivilor viața le
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în universalitate.“ („Opera durabilă“, Luceafărul, 23 ianuarie 1988) CĂLINESCU George Un disciplinat: G. Călinescu (nota V. I.) „Adevăratul patriot privește cu încredere opera clasei muncitoare și pune disciplinat umărul la ridicarea întregii zidiri. Ceea ce se vede de la primele trepte ale infinitului turn ne dă avântul de a merge solidari până sus, de unde viitorul se va desfășura înaintea ochilor noștri în toată splendoarea lui.“ („Patria poporului muncitor“, Contemporanul, 22 august 1958) Din proza (rezistentului) G. Călinescu (nota V. I.) „Sute de milioane
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o jumătate de veac de luptă eroică - nu numai exponentul suprem, dar și chezășia realizării tuturor năzuințelor noastre de mai bine, a tot ce înseamnă progres material și spiritual la scara veacului pe care-l trăim, veac ce consacră dimensiunile - infinite - ale capacității și demnității umane. Ampla Expunere a tovarășului Nicolae Ceaușescu a cuprins tocmai această structurală transformare a României și, ca atare, ea înscrie cea mai științifică - principial și metodic - analiză marxist-leninistă a istoriei noastre contemporane.“ (România literară, 11 noiembrie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Partidul oferă oricărui intelectual posibilitatea unei autorități de gândire care-i fixează și-i conturează personalitatea. Între impulsul intim și necesitățile colectivității nu mai există nici claustrare, nici obstacol. O serie de cercuri concentrice care se lărgesc într-o perspectivă infinită ritmate de pulsul alert al activității colective.“ (Contemporanul, 30 aprilie 1971) „«A fi cu adevărat marxist-leninist - arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu, în Expunerea prezentată la Plenara din noiembrie 1971 - înseamnă a fi un explorator îndrăzneț și experimentat al drumului nou pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în fruntea neamului. Îl ascultăm și ne gândim la Burebista, la Mircea, la Ștefan cel Mare și la Mihai Viteazul, ne gândim la Horia, la Tudor și la Bălcescu și cu fierbinte dragoste și înaltă prețuire îl așezăm în coloana infinită a celor care, una cu ființa poporului, îl exprimă în vremi de cumpănă și de izbândă. În Nicolae Ceaușescu neamul nostru își recunoaște virtuțile din totdeauna și virtuțile noi, comuniste.“ (Contemporanul, 27 ianuarie 1978) „România are șansa istorică de a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
suntem un cor de flacără și iubire.“ (Ramuri, 15 noiembrie 1977) ELIADE Dumitru „În seara zilei de 9 mai, pe o fărâmă din pământul țării a trăit, simbolic, țara întreagă, adusă acolo, rotundă ca o pâine, sub ochii oamenilor, cu infinitul peisaj al orașelor și satelor ei, al muncii din uzine și de pe ogoare, într-o imagine atotcuprinzătoare a hărniciei tuturor celor care fac această țară, de la un capăt la altul, după exemplul neobosit al celui mai iubit fiu al țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tot ce reușesc să evoc mai intensiv și mai clar e mai ales uimirea, stupoarea, pe care mi-a provocat-o vestea morții lui neașteptate; și, împreună cu ea, lumina clară, diafană, incomparabilă din dimineața aceea de Septembrie, în a cărei infinită dulceață moartea aceasta mi-a părut mai neînțeleasă încă, mai absurdă decât era de fapt în raport cu cauzele ei presupuse. Paul Zarifopol. ("Adevĕrul literar" din 13 Mai 1934.) Pe Paul Zarifopol l-am cunoscut în timpul în care-mi pregăteam licența la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din cînd În cînd privirea spre crestele acoperite de zăpezile eterne ale singurătății. Anteu nu-l contestă pe Icar, dar e necesar să știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară pentru tot ceea ce Îmi dăruie și mie această primăvară expansivă. Întreaga coastă strălucește În fața valurilor care astăzi au mlădieri de felină... Prometeu În grecește, Prometeu Înseamnă „prevăzător”. Nu s-ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
totdeauna aminte, iubind-o ca și pe Calypso, că el este omul unui țărm; ceea ce contează acum este să ducă pînă la capăt această fidelitate; se gîndește, ascultînd vuietul mării, că sînt lucruri ce nu se lasă cucerite decît cu infinita răbdare a dragostei și a singurătății; astfel și-a cucerit, Împotriva zeilor și a fricii de moarte, libertatea de a vorbi despre consecvență. Poate că un drum merită mai mult entuziasm decît piramidele. Nu vreau să spun că romanii, săpînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală. De multe ori îi venea să strige: ,,Doamne, Tu care ai înălțat cerul făcându-l de neatins, Tu care ai făcut Universul infinit, oare nu Îți este de ajuns moartea omenirii?! De ce ai mai lăsat și suferința?”. Cine vroia să o lovească? Destinul, dragostea sau vreo altă putere cerească? Se zbătea ca un animal rănit închis într-o cușcă în casa unde locuia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să schimbăm lucrurile care se dovedesc a fi greșite doar pentru că ne scad procentele electorale nimic nu va merge bine în această țară. Cât timp vom repeta implacabil greșelile trecutului înseamnă că am trecut degeaba prin acele experiențe”. „Prezentăm la infinit reușită sistemelor de educație din alte țări. La ce bun, daca nu privim această reușită că pe un proces complex și de durată, ca pe o schimbare asumată”? În România se va instaură democrația peste 20 de ani’ „Nu sunt
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
problema stocării deșeurilor. Deocamdată nu întrevedem când vom folosi mașină sau avionul nuclear, iar rezervele de uraniu nu sunt nici ele inepuizabile. Și, cu toate acestea .............. Sursele energetice de substituție nu justifică speranțele puse în ele. Energia solară este, teoretic, infinită dar din păcate nu am reușit încă s-o focalizam ușor pentru a o transforma într-o energie generală de substituție. Energia geotermica rămâne o sursă limitată pentru anumite zone. Energia rezultată din fiziunea atomilor nu constituie încă decât o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
transforma într-o energie generală de substituție. Energia geotermica rămâne o sursă limitată pentru anumite zone. Energia rezultată din fiziunea atomilor nu constituie încă decât o speranță. Suntem încă optimiști în privința materiilor prime minerale, desi rezervele scoarței terestre nu sunt infinite. Același optimism se întrevede și în domeniul agriculturii, deși se moare încă de foame în lumea a treia, si nu numai. Dincolo de aceste pericole, presupunând că ele ar putea fi depășite, problema eliminării deșeurilor nucleare, industriale sau menajere, este - pe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
noi două. Lumea din afară nu mai există; eu însămi nu trăiesc decât pentru clipa asta care e a Ta. Toate funcțiunile vitale sunt între rupte și se pun în mișcare, când o fac, doar legat de tine. Te iubesc infinit, tragic. Mă întreb cum mai pot trăi fără Tine alături. Câteodată nu-mi dau seama cum am putut să-mi închipui că despărțirea noastră se va petrece fără sfâșiere, fără smulgerea asta dureroasă, cum ai smulge un braț fără anestezie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
promptă și neașteptată din partea lui Mișu care-l lovește pe rival cu bastonul în cap omorându-l. Din relata- rea evenimentului nu se observă niciun moment de ezitare în ceea ce-l privește pe Mișu. Iar acest locutor anonim din seria infinită a interșanjabililor amici comentează admi- rativ : „Auzi putere la Poltronul !”. Ce s-a întâmplat ? Simțim că miezul farsei se află în această inversiune stranie, cu totul neprevăzută, prin care lașitatea maximă se transformă în opusul ei, un curaj fără rest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
distructiv al schimbării. „Primul și cel mai important motiv este caracterul distructiv al schimbării, ce constituie pen- tru români coordonata fundamentală, nu a așezării timpu- lui în matca sa, ci a ieșirii acestuia din orice matcă posibilă, a curgerii sale infinite și echidistante care face ca orice moment să fie dorit cu aceeași ardoare cu care este imediat distrus.” În lumina acestor explicații sensul celor afirmate de Nae dobândește o semnificație cu caracter emblematic. El se extrage din acest circuit al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a extazului. Există aici reflexul unui mit fondator care face din contemplarea nimicului proiectului unor transformări grandioase. Con- tem plarea vidului, a golului, a nimicului, proiectează atât auditoriul, cât și pe orator în extaz, pentru că acest vid lasă un orizont infinit de posibilitate, lasă loc viziunii și inserției Noului și a Progresului. De fapt, nu contează ceea ce discursul comunică, ci capacitatea de a satura un gol prin extaz, de a trăi beatitudinea. Extazul constituie expre- sia supremă a fericirii ca fericire
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și de a accede la o viat) de creativitate intelectual)”. În Vest, În America, nu suntem supuși unor asemenea tensiuni, Ins) avem și noi mecanisme interioare, reacționând la stimuli mai Îndep)rtați, fantome ale unor crize care scot În evident) infinite circuite ale unui calcul Îngrijorat. Ceea ce conduce sufletul În domeniul public este, mai Întâi, realitatea ameninț)rii la adresa civilizației și a existenței noastre; În al doilea rând, datoria noastr) de a lupta și de a rezista (așa cum concepem noi acest
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mi-e ușor să răspund nici azi. Cred că rolul artei e să filtreze trivialul vieții printr-o viziune transparentă, să dea speranță, nu doar să arate cât de sumbru e totul, cu alte cuvinte să ne amintească de potențialul infinit pe care, ca oameni, Îl avem. Din păcate, arta din ziua de azi, fiind tot mai mult legată de semnătura unui artist și depinzând de personalitatea lui, a devenit un teren de vânătoare a gloriei. A fi artist a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tot. Nu doar printr-o tehnică anumită se ajunge la explorarea unor asemenea posibilități, ci prin nașterea unei sensibilități deosebite. Cuvântul a fost așternut În scris spre a fi trăit În clipa rostirii, Într-o relație imediată cu sunetul, relevând infinita imposibilitate de a crea stări și situații ca În muzică. Cuvântul există prin el Însuși și prin nimic altceva. Izvorăște de undeva. Se duce undeva. Îi percepi vibrația. O reții. Încerci ca această coardă să vibreze În tine. Văzând Medeea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
amator de piese de muzeu, prețioase și pedante, fără legătură cu viața lor. De ce nu mă duc la kabuki, mă Întrebau, unde obișnuiesc să meargă mai toți turiștii? Mergeam și la kabuki și Îi apreciam foarte mult teatralitatea și inventivitatea infinită, dar În magia și transcendența Nô-ului găseam o experiență care rezona În mine profund, greu de explicat În cuvinte. Mișcările nerealiste și muzica hieratică Îmi transmiteau un sentiment adânc de liniște, de echilibru interior, și astfel parcă Înțelegeam În trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-o și eu la Boston -, iar În afară de Puccini și Prokofiev, mă gândesc la contemporanul Henze, care a scris recent o operă modernă după Regele cerb). La Geneva, scenograful italian Beni Montresor și-a Închipuit lumea Portocalelor ca pe o reflecție infinită Într-un joc halucinant de oglinzi: un labirint de platforme, spații geometrice și scări mobile care alunecau pe o suprafață de sticlă, formând când grota Fetei Morgana, când oaza deșertului unde Prințul dezleagă misterul portocalelor, din care ieșeau dedublându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de 21 iunie, cea mai lungă din an, părea mai vibrantă și maiestuoasă la Athos. Priveam apusul târziu al soarelui: de pe munte coborau capre ce se Îndreptau spre mine parcă știind ceva, marea era liniștită, iar cerul avea o transparență infinită. Între mare, cer, capre și munte, apusul soarelui cădea ca o cortină Înceată peste jumătatea mea de veac. Această ospitalitate generoasă a naturii era un cadou regesc. Dar ce trebuia să Înțeleg În mijlocul acestui festin cu iz mioritic? Nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]