6,618 matches
-
Filoxera ("Daktulosphaira vitifoliae") este o insectă, dăunătoare a viței de vie, care atacă rădăcinile plantei din sol. Provine din America de Nord, fiind adusă în Europa la finele sec. XIX unde a făcut daune considerabile plantațiilor de viță de vie deoarece soiurile europene nu aveau imunitate la un
Filoxeră () [Corola-website/Science/317851_a_319180]
-
între coxele picioarelor se deschid orificiile a două glande odorifere, a căror secreție urât mirositoare este folosită ca un mijloc de îndepartare a dușmanilor și aproape că nu sunt consumați de alte animale. Multe specii sunt omnivore, se hrănesc cu insecte mici, substanțe vegetale și ciuperci; unele sunt necrofage, se hrănesc cu animale moarte, și mase fecale. Această gamă largă de produse consumabile este destul de neobișnuită printre arahnide, care sunt de obicei exclusiv prădători. Majoritatea opilionilor vânează prada prin ambuscadă, deși
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
ascund sub pietre, bușteni, frunze sau în fisurile dintre stânci. Nimerind la lumină, amblipigii înțepenesc, așezându-se la pământ, dacă îl atingim o va rupe la fugă. Totodată, cu picioarele prehensile ei pipăi mediul în direcția mișcării. Se hrănesc cu insecte, în special unele specii mănânc termite. Prada este apucată cu pedipalpi și sfărâmată cu ajutorul țepilor și cleștelor. S-a observat că ei beau, relativ, multă apă. Speciile "Phrynus marginemaculatus" și "Damon diadema" sunt considerate a fi unele din puținele specii
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
dat naștere unei dezbateri aprinse în cercurile științifice privitor la plauzibilitatea creării unei arme etnice). Heinlein dezvăluie spre sfârșitul "Infanteriei stelare" că eroul și naratorul romanului, Johnny Rico este filipinez și, pe lângă engleză, vorbește limba Tagalog. S-a sugerat că insectele anti-individualiste și cu o ierarhie extrem de bine pusă la punct din "Infanteria stelară" îi reprezintă pe chinezi sau pe japonezi, dar Heinlein a pretins că romanul lui este un răspuns la "cererea ca Statele Unite să încheie unilateral testele nucleare." Heinlein
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
extrem de bine pusă la punct din "Infanteria stelară" îi reprezintă pe chinezi sau pe japonezi, dar Heinlein a pretins că romanul lui este un răspuns la "cererea ca Statele Unite să încheie unilateral testele nucleare." Heinlein a sugerat în carte că insectele sunt un exemplu bun pentru a demonstra că doctrina comunistă este una la care oamenii nu pot adera cu succes câtă vreme sunt bine definiți ca individualități, în timp ce insectele, care au o viațăcolectivă, pot contribui la realizarea întregului fără a
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
să încheie unilateral testele nucleare." Heinlein a sugerat în carte că insectele sunt un exemplu bun pentru a demonstra că doctrina comunistă este una la care oamenii nu pot adera cu succes câtă vreme sunt bine definiți ca individualități, în timp ce insectele, care au o viațăcolectivă, pot contribui la realizarea întregului fără a ține cont de dorințele individuale. În conformitate cu credința sa în individualism, operele sale pentru adulți - și, uneori, chiar și cele pentru tineri - prezintă deseori opresorii și oprimații într-un mod
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
multe ori un personaj a dezaprobat alegerea materiilor de către un student, spunând: "De ce nu studiezi ceva folositor?" În "Time Enough for Love", Lazarus Long compune o listă a abilităților pe care oricine trebuie să le posede, concluzionând: "Specializarea este pentru insecte". Abilitatea creativă a individului este explorată în povestiri ca "I Will Fear No Evil", "Voi, zombilor" și "By His Bootstraps". Pentru Heinlein, libertatea personală o include pe cea sexuală, iubirea liberă fiind un subiect important în operele sale începând din
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
mai ales în perioada uscată a anului. Telifonidele au o actvitaea înaltă în sezonul ploios. În timpul deplasării cu prima pereche de picioare, succesiv, atinge solul sau substratul, pentru a se orienta. În cea mai mare parte, dieta lor constă din insecte și miriapode, dar uneori prind și viermi sau melci. Speciile mai mari, ca cele din genul "Mastigoproctus" sunt capabile să vâneze unele vertebrate mici, de exemplu amfibieni. Ei apucă parada cu pedipalpii și chelicerele, apoi o sfâșie și o fărâmițează
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
talia sunt scurte. Penajul este pestriț cu dungi de culoare mai deschisă. Păsările din această categorie sunt active noaptea sau seara, ele trăiesc în scorburi, sau ascunse în arbori. Duc o viață solitară, seara sau noaptea pornesc la vânătoare de insecte, păianjeni sau nevertebrate mici. Cuibăresc în scorburi, sau goluri săpate în maluri înalte. În cuibul căptușit cu frunze femela depune 3 - 5 ouă de culoare albă. Puii eclozionați sunt acoperiți de puf, nu se cunosc prea multe date despre reproducerea
Aegotheliformes () [Corola-website/Science/318256_a_319585]
-
opistosomă, între segmentele 4 și 5. Sistemul nervos este prezent și în opistosomă prin ganglioni. Acești păianjnei nu folosesc mătasea în mod activ la vânătoare. Intrarea în vizuina lor este înconjurată de fire de mătase. La atingerea lor de către vreo insectă, acestea vibrează. Păianjenul, simțind vibrația, iese din vizuină și atacă victima. Subordinul cuprinde puține specii, grupate într-o familia, Liphistiidae, și cinci genuri, răspândiți numai în Asia de Est. Opisthothelae este un subordin de păianjeni care cuprinde specii cu opistosoma
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
cuprinde specii cu opistosoma nesegmentată. De obicei, pedipalpii sunt mai subțiri și mai scurți. Organele filiere se găsesc pe partea ventral-posterioară a opistosomei. Sistemul nervos este în totalitate concetrat în prosomă (cefalotorace). Mătasea este utilizată la construcția pânzelor pentru prinderea insectelor. În funcție de orientarea chelicerelor subordinul se divide în 2 infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Păianjenii din infraordinul Mygalomorphae sunt caracterizați prin orientarea anterioară a chelicerelor. Colții de la vârful chelicerelor sunt îndreptați vertical în jos. Respirația se efectuează numai prin patru plămâni (saci
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
Termitele reprezintă un grup de insecte sociale, incluși în ordinul Isoptera. Termitele au grijă de tineri în mod colectiv. Ele sunt detritivore majore, în special în regiunile tropicale și subtropicale, paticipă la reciclarea lemnului, frunzelor și a altor părți al plantelor. Termitele se divid în lucrători
Termită () [Corola-website/Science/319529_a_320858]
-
glucocorticoizi, heparină, [[nitroglicerină]], interveție chirurgicală, cel mai des se folosește [[antidot]]ul. Aceste preparate sunt prescrise în funcție de experiența mediclului dat. Cei mai periculoși păianjeni aparțin genurilor: ar putea fi o alternativă, mai puțin poluantă, [[pesticid]]elor. Veninul fiind mortal pentru [[insecte]] este inofensiv (veninul unor specii) pentru majoritatea vertebratelor. În prezent au început cercetările privind utilizarea veninului în [[medicină]], la tratarea [[Aritmie cardiacă|aritmiei cardiace]], [[Boala Alzheimer|bolii Alzheimer]], [[Accident vascular cerebral|accidentelor vasculare cerebrale]], distrofiei musculare și disfuncțiilor erecției. [[Categorie
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
catifelată; membrele anterioare sunt scurte, cu gheare puternice, adaptate săpatului, iar capul este conic, cu bot alungit și ochi foarte mici; pavilionul urechilor lipsește, iar mirosul și auzul sunt foarte fine. Se hrănește mai ales cu râme, dar și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre, miriapode și furnici. Se împerechează o dată pe an în aprilie-mai, gestația durează circa 4 săptămâni. Femela fată 3-7 pui golași. Cârtița este folositoare prin distrugerea multor larve din sol, afânarea și îmbunătățirea drenajului intern
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
de nevoia și pofta de mâncare mănâncă orice vietate pe care o găsește săpând în pământ sau mai rar pe suprafața solului. Hrana predominantă a cârtiței o constituie râmele, care reprezintă peste 90% din componența hranei. Se hrănește și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre (melci etc), crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor, care toate la un loc nu depășesc 5-10% din hrana cârtițelor. Dintre insecte predomină în hrană coleopterele (cărăbuși etc., mai ales larvele lor, care trăiesc
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
râmele, care reprezintă peste 90% din componența hranei. Se hrănește și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre (melci etc), crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor, care toate la un loc nu depășesc 5-10% din hrana cârtițelor. Dintre insecte predomină în hrană coleopterele (cărăbuși etc., mai ales larvele lor, care trăiesc în pământ), dipterele (larve subterane de muște, mai ales din familiile "Bibionidae" și "Tipulidae"), mai puțin lepidoptere (omizi de fluturi de noapte etc), himenoptere și ortoptere (coropișnițe). Anii
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Turbării cu vegetație forestieră. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, reptile, amfibieni, insecte), dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista IUCN. Mamifere cu specii de: lup cenușiu ("Canis lupus
Mestecănișul de la Reci () [Corola-website/Science/319549_a_320878]
-
sau de grup, reprezintă o abordare a inteligenței artificiale asemenea rețelelor neuronale. În acest caz programatorii studiază și modelează comportarea inteligentă la sisteme naturale ca de exemplu la roiurile de albine sau coloniile de furnici, chiar dacă, la nivel individual, fiecare insectă în parte nu e neapărat "inteligentă", ci doar urmează reguli simple. Se urmăresc și se analizează relații din mediul natural, cum ar fi relația pradă-prădător. În acest fel se poate deduce modul cum funcționează inteligența într-un grup de vietăți
Inteligență „roi” () [Corola-website/Science/319714_a_321043]
-
Este un chilopod de culoare galben-gri cu 15 perechi de picioare. Inițial specie endemică pentru regiunea mediteraneană, acesta s-a răspândit în toată lumea locuind de obicei în casele oamenilor. Este un insectivor, se hrănește cu alte artropode, cum ar fi insectele și arahnidele. "" este de 25 - 35 mm în lungime și are până la 15 de perechi de picioare extrem de lungi. Cu tot cu antene, aceasta are vizual între 75 mm - 100 mm în lungime. Aceste picioare delicate sunt atașate de un corp rigid
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
întunecate. Lungimea picioarelor se mărește dinspre cap spre telson (pigidiu). Spre deosebire de majoritatea celorlalte chilopode, scutigera are ochii bine dezvoltați. Ochii fasetați ai Scutigerii îi permit să sesizee lumina albă și razele ultraviolete. Scutigera este capabilă să diferențieze dinferite specii de insecte. În prezent se studiază corelație dintre vederea, relativ, bună și modul de viață nocturn. Când este iluminată, ea se ascunde la întuneric. Se observă o automimicrie, picioarele având aspectul unor antene. Când este în repaus, nu e ușor să indentifici
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
înconjoară cu corpul ei ponta cu ouă, iar mai târziu și larvele. Aceasta are loc timp de câteva săptămâni. În plus, femela mai secretă o substanță contra fungilor. Acest chilopod aduce un mare folos oamenilor, deoarece se hrănește cu diverse insecte dăunătoare din case. Ea nu poate aduce stricăciuni mobilierului sau produselor alimentare. Chiar dacă sunt veninoase, membrele sunt foarte subțiri ca să penetreze pielea umană."Scutigera coleoptrata" vânează păianjeni, păduchi, termite, gândaci, furnici și alte artropode întâlnite în case. Preventiv, scutigera injectează
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
fasetați, bine dezvoltați, el preferă să folosescă antenele pentru a detecta prada. Antenele poartă receptorii olfactivi și tactili. După ce și-a prins victima, o ține strâns cu mandibulele și picioarele anterioare. În acest fel, el poate să prindă mai multe insecte în același timp. Pentru a captura prada scutigera sare asupra ei sau utilizează picioarele într-o tehnica specială. Un studiu, a demonstrat capacitatea scutigerii de a distinge prada de dușman, evitând insecte periculoase. Când întâlnește o viespe, ea se retrage
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
acest fel, el poate să prindă mai multe insecte în același timp. Pentru a captura prada scutigera sare asupra ei sau utilizează picioarele într-o tehnica specială. Un studiu, a demonstrat capacitatea scutigerii de a distinge prada de dușman, evitând insecte periculoase. Când întâlnește o viespe, ea se retrage după injectarea veninului pentru a aștepta când acesta o va omorî. Dacă un picior este prins de inamic, atunci ea îl desprinde. "Scutigera coleoptrata" preferă să trăiască în locurile umede și răcoroase
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
posibilitatea de înfometare. Diavolii tasmanieni elimină toate urmele, devorează oasele și blănurile, în plus față de carne, și organele interne. În acest sens, diavolul a câștigat recunoștința agricultorilor tasmanieni, pentru viteza cu care curăță o carcasă și ajută la prevenirea răspândirii insectelor care ar putea afecta altfel de animale. De ceva timp, Tasmania a fost ultimul refugiu al carnivorelor marsupiale. Toate marsupiale carnivore au dispărut de pe continentul Australian și au ajuns la scurt timp după om. Doar cele mai mici și mai
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
Spre deosebire de alțipăianjeni țesători de pânze, acesta părărsește pânza sa pe timp de noapte pentru a vâna. Masculul cea mai mare parte a timpului și-o petrece la vânătoare pe când femela pe pânză sau în apropierea ei. Se hrănesc cu diferite insecte. Păianjenul pustnic injectează în victimă venin cu acțiune hemolitică și necritică. Această specie este rareori agresivă. Atacurile asupra oamenilor sunt, relativ, rare. Păianjenul mușcă, de obicei, doar atunci când este amenințat, presat pe piele când se găsește în haine, ștergar sau
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]