8,656 matches
-
a fost revendicat ca fiind o provincie irakiană și a fost invadat de Saddam Hussein în timpul primului Război din Golf; este o țară importantă din punct de vedere strategic, fiind una din principalele baze de pregătire ale forțelor coaliției în timpul invaziei Irakului din 2003. Peninsula este considerată locul de origine al popoarelor proto-semitice, strămoși ai tuturor popoarelor semitice — akkadienii, arabii, asirienii, evreii, etc. Din punct de vedere lingivstic, peninsula a fost leagănul limbii arabe (răspândită și dincolo de peninsulă de religia islamică
Peninsula Arabică () [Corola-website/Science/302983_a_304312]
-
a fost între secolele V-IV î.Hr. Migrația celților a stopat expansiunea etrusca din nordul peninsulei atunci când s-au stabilit în Câmpia Padului, de unde vor organiza incursiuni militare spre centrul și sudul peninsulei. Între 391-390 î.Hr., are loc prima mare invazie a celților, devastând cetatea Clusium. Fabii au rezistat împotriva celților, determinând atacul celților asupra Romei în 390. Galii senoni au năvălit asupra orașelor etrusce din valea Padului, formându-se Galia Cisalpina. Sfătuite de emisarii Siracuzei, aflată în război cu cetatea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
încheierea unei coalizări cu cetatea greacă a Massiliei și Romă, ajunsă una dintre cele mai importante orașe italiene, cunoscută de istoricii greci. Între 367-360 î.Hr., celții atacă din nou Romă, iar în 358 î.Hr., ajung în Campania, unde sunt respinși. Invazia celților a reliefat slabă organizare defensivă a cetății, atunci nefiind ziduri care să oprească atacurile, precum și organizarea slabă a trupelor. Invaziile au determinat multe cetăți să iasă din coaliția română, inclusiv cele etrusce că Falerii, Caere, Tarquinium , Fidenae și cele
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
greci. Între 367-360 î.Hr., celții atacă din nou Romă, iar în 358 î.Hr., ajung în Campania, unde sunt respinși. Invazia celților a reliefat slabă organizare defensivă a cetății, atunci nefiind ziduri care să oprească atacurile, precum și organizarea slabă a trupelor. Invaziile au determinat multe cetăți să iasă din coaliția română, inclusiv cele etrusce că Falerii, Caere, Tarquinium , Fidenae și cele ale voileilor. În privința organizării militare, se asigură o atenție asupra mobilității trupelor terestre, cască de piele fiind înlocuită cu una din
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
cu lame din bronz.Se introduc manipulii, formațiuni mici și mobile, în locul falangei grele. Între 358-354 î.Hr., Romă impune latinilor pacea între așezările lor și au exercitat un protectorat asupra Etruriei. În 348 î.Hr., a încheiat un tratat cu Cartagina. Invaziile ulterioare ale celtlor au slăbit Etruria și Latium. Amenințarea galica a fost eliminată în 332-329 î.Hr. Samniții și triburile sabelice erau reunite într-o confederație, în zona central-sudică, fiind o populație de pastori. Din zonele montane au traversat Campanie spre
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
coalizarea a doua oștiri consulare a determinat pulverizarea hoardei celtice la capul Telamon și o masivă campanie împotriva Galiei cisalpine. Au nimicit cetele galilor senoni și boii la Clastidium. În nordul peninsulei, sunt întemeiate colonii la Placentia și Cremona în fața invaziei galilor. Românii intervin de partea coloniei siracuzene de pe coasta Adriaticii, Issa, aflată în conflict cu illyrii, sub regina Teuta. Teuta asediază Epidammos și Corcyra, iar Romă începe ostilitățile din 229. Sub presiunea română, Teuta depresureaza cetățile asediate, cedează o parte
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
între ele (divide și conduce) și a distrus toată opoziția. Aceste războaie au cauzat pierderi omenești și nu numai masive și au fost, tehnic, ilegale, considerând că Cezar și-a depășit autoritatea (care se limită la provinciile sale) în lansarea invaziilor, însă la Romă nimeni, în afară de inamicii lui din Senat, nu era interesat. În acest timp, triumviratul de acasa necesită o relansare. În 56 î.Hr., cei trei oameni care dominaseră republică s-au întâlnit la Lucca, în provincia lui Cezar din
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a se putea plasa la același nivel precum Cezar și Pompei, a primit o comandă de acest gen în est. Mandatul de guvernator al lui Cezar a fost extins pentru încă cinci ani. În 53 î.Hr., Crassus a lansat o invazie a Imperiului Parthian (succesor al perșilor). Și-a condus armata adânc în deșert; aici, însă, legiunile române nu erau obișnuite cu condițiile de luptă, pe când cavaleria parthiană era adeptă unui astfel de climat Armata să a fost învinsă după ce ajunsese
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
mai periculoase din cariera lui Cezar, a fost însă o victorie. Astfel Cleopatra ajunge pe tronul Egiptului alături de un alt frate, Ptolemu al XIV-lea. Mai tarziu, Cleopatra a născut fiul lui Cezar, Cezarion, intitulat Ptolemeu Cezar. Auzind de o invazie în Asia Mică condusă de către Pharnaces al II-lea al Pontusului, fiul vechiului inamic al Romei Mithridates, a avansat într-acolo în 47 î.Hr., înregistrând o victorie rapidă la Bătălia de la Zela. Atunci Cezar a pronunțat frază ajunsă celebra mai
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
În testament, nepotul său Octavianus, totodată fiul adoptiv al lui Cezar, a fost numit moștenitorul său politic. Octavian s-a întors din Grecia (unde el și prietenii săi, Marcus Vipsanius Agrippa și Gaius Mecenas, ajutau la regruparea legiunilor macedonene pentru invazia planificată asupra Pârtiei) și a strâns o mică armata din rândurile veteranilor lui Cezar. După câteva neînțelegeri inițiale, Antonius, Octavianus și Marcus Aemilius Lepidus au format al doilea Triumvirat. Puterea lor îmbinata a dat triumvirilor forță absolută. În 42 î.Hr.
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de părere că C. Cantemir este născut într-o familie de boiernași din Țara de Jos, un strămoș al căreia, Pătru Silișteanu, este menționat încă în documentele de pe timpul lui Ștefan cel Mare. În timpul domniei lui, Moldova a suferit o invazie a tătarilor și polonezilor, dar și biruri grele. Despre el, cronicarul Ioan Neculce scrie astfel: „Carte nu știè, ce numai iscălitura învățasă de o făcè. Practică bună avè la voroavă, era sănătos, mânca bine și bè bine".
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
pe teritoriul de astăzi al comunei Sânpetru din județul Timiș. Abația a fost întemeiată de călugării de la Pontigny, Franța, în anul 1179. Biblioteca acestei mănăstiri este prima bibliotecă atestată documentar pe teritoriul actual al României. Mănăstirea a fost distrusă la invazia tătară din 1241 și reconstruită ulterior, apoi ruinată în timpul ocupației otomane. Urmele mănăstirii au fost identificate în partea de vest a localității Igriș. A fost ctitorită în anul 1179 de Ana de Châtillon, prima soție a regelui Béla al III
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
Anei de Châtillon, ctitorii mănăstirii, precum și al soției sale, Yolanda de Courtenay, fiică a împăratului latin al Constantinopolului, Pierre d'Auxerre, decedată în 1233. Așezământul monahal a fost asediat și distrus, iar biserica și mormintele regale profanate în cursul marii invazii tătare din anul 1241. Distrugerea mănăstirii a fost descrisă de călugărul Rogerius din Benevento, Italia. <br> În 1241 invazia mongolă a forțat numeroase familii din împrejurimi să se refugieze în abație, însă invadatorii au masacrat întrega populație. La scurt timp
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
d'Auxerre, decedată în 1233. Așezământul monahal a fost asediat și distrus, iar biserica și mormintele regale profanate în cursul marii invazii tătare din anul 1241. Distrugerea mănăstirii a fost descrisă de călugărul Rogerius din Benevento, Italia. <br> În 1241 invazia mongolă a forțat numeroase familii din împrejurimi să se refugieze în abație, însă invadatorii au masacrat întrega populație. La scurt timp după aceea, după anul 1247, mănăstirea a fost refăcută cu sprijin regal, însă a fost din nou ruinat în timpul
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
extenuante și a condițiilor precare de protecție a muncii. Ceea ce este sigur, este că între 1930 și 1940, au fost trimiși în lagărele de muncă aproximativ 6 milioane de oameni. Unii istorici înterpretează incapacitatea Uniunii Sovietice de a face față invaziei germane la începutul războiului ca pe o consecință a eșecurilor în planificarea centralizată. David Shearer, de exemplu, afirmă că economia sovietică era "o economie comandată administrativ", nu o "economie planificată." El consideră că Uniunea Sovietică suferea datorită debandadei politicii Politburo
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
Shearer, de exemplu, afirmă că economia sovietică era "o economie comandată administrativ", nu o "economie planificată." El consideră că Uniunea Sovietică suferea datorită debandadei politicii Politburo generate de Marea Epurare, rezultatul fiind incapacitatea de a se apăra în fața atacului nazist. Invazia nazistă a găsit Uniunea Sovietică nepregătită din punct de vedere militar. O credința larg răspândită este aceea că acest fapt este datorat numărului foarte mare (aproximativ 40.000) de ofițeri de rang înalt care au fost trimiși în închisori în timpul
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
mai grele pierderi în timpul războiului, ceea ce poate explica, cel puțin parțial, purtarea Uniunii Sovietice în perioada postbelică. Uniunea Sovietică a continuat să ocupe și să domine Europa Răsăriteană ca pe o "zonă tampon", care să protejeze Rusia de o eventuală invazie dinspre vest. Rusia a fost invadată de trei ori în cei 150 de ani de până la Războiul Rece: în timpul Războaielor Napoleoniene, a primului război mondial și în timpul celui de-al doilea război mondia;, pierderile umane fiind de ordinul zecilor de
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
fost interpretate ca încercări de diseminare ale comunismului, punctul de vedere sovietic fiind văzăt cu deosebit scepticism. Neînțelegerile asupra planurilor postbelice s-au focalizat pentru început pe Europa Centrală și Răsăriteană. După ce a pierdut 20 de milioane de oameni în urma invaziei naziste, Uniunea Sovietică era hotărâtă să distrugă capacitatea germană de a mai purta un alt război prin ținerea țării sub control. Scopurile americane erau diferite, SUA căutând în Germania o țară renăscută, democratică, un partener economic și, probabil, viabil din
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
în județul Constanța. a fost întemeiată de coloniști greci din Milet în jurul anului 657 î.C. (după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.C. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave. Pe plan politic, Histria a jucat un rol important prin participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, la războiul împotriva Bizanțului și la conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator romanilor. În jurul anului
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
supraviețuire. Autoritatea monarhică se impunea, iar prestigiile senatului scădeau după ce împăratul avea favoriții"-homines noui". În secolul al III-lea, autoritatea senatului a decăzut. Fenomenul uzurpărilor a devenit tot mai frecvent în decursul secolului, fiind determinat de conflictele externe și invaziile „barbarilor” din nord. Raidurile barbarilor permiteau unui comandant militar să câștige un prestigiu militar prin intermediul victoriei, iar soldații puteau să-l proclame „Augustus”. Pentru a-i fi legitimată titulatura, uzurpatorul trebuia să obțină recunoașterea din partea împăratului în exercițiu sau a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
în vârstă de 13 ani. Gordian al III-lea l-a ales ca perfect al pretoriului și consilier pe Furius Timesitheus, ce va exercita autoritatea efectivă în stat. În 242, Gordian, împreună cu Timesitheus, a plecat în Orient pentru a respinge invazia perșilor ce au ocupat Carrhae și Nisibis și amenință Antiochia. În 243, Timesitheus moare, iar Gordian este aruncat în brațele noului perfect al pretoriului, ofițerul arab M . Iulius Phillipus, care a organizat o revoltă și l-a înlăturat pe tânărul
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
s-a manifestat prin introducerea cultelor orientale. Rolul împăratului a crescut, fiind perceput ca un intermediar dintre zei și oameni. Se remarcă cultul lui Mithra, cultul lui Sol Invictus, ce erau adorate de militari, dar și comunitățile creștine se extind. Invaziile barbare, tulburările civile, revoltele și epidemiile au răspândit sentimentele milenariste, ceea ce a dus la ascensiunea creștinismului. Datorită păcii instituite de Gallienus, creștinismul s-a extins în liniște, deși creștinii erau încă acuzați pentru toate nenorocirile, că datorită lor, zeii pedepseau
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
comandant din zona Dunării Superioare, a fost proclamat "Augustus" sun numele de M. Aurelius Iulianus, a cărei uzurpare era îndreptată împotriva lui Carinus, ultimul membru al familiei lui Carus, ce era Cezar în Occident. În anul 285 a pornit la invazia Italiei pentru a-și susține pretențiile imperiale, dar a fost înfrânt și ucis de către Carinus. La rândul său, Carinus este ucis de proprii săi soldați în timpul bătăliei de pe răul Margus. Dioclețian a rămas astfel unicul Augustus al imperiului. A construit
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
mituri specifice celților antici. Popoarele grupate sub numele de celți sunt originare din regiunile situate în Europa Centrală. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., ei au început să se deplaseze și să ocupe alte ținuturi. Pe parcursul unor serii de invazii, ce au avut loc între secolele al VIII-lea și al III-lea î.Hr., celții vor ocupa un imens teritoriu ce se întindea din Europa Occidentală până în Balcani. Miturile celților evocă un univers misterios în care se vorbește despre limbajul
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
publice, precum și "Istoria Secretă", în care insera multe calomnii la adresa lui Iustinian și a soției sale, Teodora. Ioannes Malais (c. 491 - 578), funcționar și istoric din Antiochia, a expus personalitatea și victoriile militare ale împăratului. Theofilact din Simocatta a scris despre invaziile slavilor și perșilor, precum și despre războaiele împăratului Heraclius împotriva perșilor și arabilor. Teofan Mărturisitorul (cca. 758/760 - 817/818), călugăr și cronicar bizantin, precum și partizan al icoanelor, a scris "Cronica" (de la domnia lui Dioclețian până la domnia lui Mihail I). După
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]