7,407 matches
-
aici? Nu știu, a fost un accident, o întâmplare... — Curioasă întâmplare. Pe Dumnezeul meu, ești vicleană, ăsta-i lucrul care mă amărăște cel mai tare. Câteodată am impresia că vrei să mă scoți din minți, să mă înnebunești ca să poți... — Iubitule, suflet drag, Binkie, scumpule, te rog, nu... Îmi pare atât de rău, oh, cât de rău îmi pare... — N-are nici un rost să spui că-ți pare rău și că nu știi, asta-i tot ce-ți iese din gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zis că o să fie mai bine dacă o să plecăm, dac-o să ne mutăm la mare, mi-am zis că măcar o să am o grădină, așa mi-am zis... Dar, nu! iacătă c-a răsărit el aici! E nostim, nu? — Vai, iubitule, nu... îți place aici, ți-a plăcut aici... — Nu-mi spune asta acum, vrei să te scuip în obraz? Pur și simplu ne-am prefăcut c-am fi oameni cumsecade și liniștiți... Nu ne-am prefăcut prea tare. — N-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ei bine, află că n-ai să-l mai vezi! — Nici nu vreau să-l văd! — Trecutul, trecutul, blestematul de trecut... pentru noi n-a fost niciodată nimic altceva, asta a stricat totul, tu ai stricat totul, tu și cu... — Iubitule, scumpul, scumpul meu Binkie, nu... — Și nu mă mai alinta cu nume de răsfăț, îți bați joc de mine... Nu poți încerca să fii bun cu mine, să-ți fie milă de mine, doar să încerci?... De ce nu încerci tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cârciumă am auzit ceva curios. — Ce? — Șoferul acela al tău, Freddie Arkwright, e fratele patronului cârciumii, și vine să se stabilească la Whitsun. — Ah! Rușine, vinovăție, altă dâră de demon. — E curios, nu, cum oamenii se reîntorc mereu. Da. — Charles, iubitule. — Da. Dacă tu ai trăi cu Lizzie, eu aș putea fi valetul vostru. Vrei o băutură? — Nu, mulțumesc. — Te superi dacă eu îmi iau? Aș vrea să pot renunța la băutură, e un simbol al depravării, o dovadă că ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu aluneci din nou, stâncile astea sunt înșelătoare. Am condus-o spre casă, luând-o pe pajiște. — Ce e cu pietrele astea? Un soi de desen pe care l-a făcut cineva. Parcă ești mai suplă. — Am slăbit. Oh, Charles, iubitule... te simți bine? De ce nu m-aș simți? — Mă rog, am întrebat așa... Am intrat în bucătărie. — Uite un prosop. Nu aveam de gând s-o întreb despre versiunea vulgară, impertinentă și falsificată pe care i-o oferise, probabil, Gilbert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i explic cum stăteau lucrurile. Am condus-o o bucată de drum peste stânci, și ne-am așezat într-un loc de unde nu se vedea casa. Pe dată mi-a dăruit una din sărutările ei caste, uscate, adezive. — Lizzie... — Dragule, iubitule, ești beat. — Lizzie, tu ești prietena mea, nu-i așa? — Da, în vecii vecilor. — De ce-ai venit la mine, ce dorești? Vreau să-ți fiu alături, pentru toată viața. — Lizzie, așa ceva nu-i posibil, o știi prea bine, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
furie. Într-adevăr, nici o clipă nu ridicasem glasul. — Atunci e în ordine, replică ea. E în ordine? — Ceea ce spui tu, prin cuvintele tale devalorizate, poate fi chiar adevărat, în măsura în care asemenea cuvinte pot exprima un adevăr... — Atunci e în ordine... Charles, iubitule? — E drept că a pus capăt situației. — Cărei situații a pus capăt? întrebă James. — Vreau să plecați amândoi de aici. Vreau s-o duci pe Lizzie înapoi la Londra. — Eu aveam de gând să plec și s-o las pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
impuls, pe care apoi, bineînțeles, l-am regretat. Firește, în mintea mea făurisem zeci de versiuni ale scrisorii conținute în acest plic. Charles, adio, nu te mai pot vedea niciodată. Sau: Ben m-a părăsit, ce să mă fac? Sau: Iubitule, vin la tine, pregătește o mașină pentru mâine. Mă și asigurasem de numărul taxiului din localitate și așezasem notița lângă telefon. Pipăisem plicul și ajunsesem la concluzia că era o scrisoare foarte scurtă. Să fi fost un semn bun? Oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oară, mi s-a năzărit în minte întrebarea dacă nu cumva Hartley și Ben erau uniți prin atracție sexuală? — Charles! Rosina alergase câțiva pași după mine, lipăind desculță prin iarbă, cu roba albă fluturându-i în vânt. Am așteptat. — Charles, iubitule, spune-mi, trebuie să știu. Ai venit astăzi aici ca să mi te oferi? — Pui prea multe întrebări, i-am răspuns. În timp ce înaintam, am auzit-o râzând vesel. Faptul că renunțase la rolul din film purta amprenta grea a unei realități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
primesc musafiri. Nu, nu, în scurt timp o luăm din loc pe autostradă. Gilbert trebuie să se întâlnească cu cineva la Edinburgh. Știi, e vorba de piesa aceea care se va prezenta la festival... — Nu mai spune! — Oh, Charles, Charles, iubitule, m-ai iertat, nu-i așa? Pentru ce să te iert, Lizzie? Mă rog, m-ai iertat, nu? — Da, dacă-i necesar, dar habar n-am despre ce-i vorba. Ce-ți mai place s-o faci pe misterioasa! Ah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noi, să ne vizitezi la Londra.“ Ce scrisoare mișcătoare, terminând cu o invitație „la noi“. {i: „Simt că greșesc, dar tu ar trebui să mă orientezi pe calea cea bună“. Tipic Lizzie! Am deschis altă scrisoare. Venea de la Rosemary Ashe. „Iubitul meu Charles, Îți scriu doar ca să-ți aduc la cunoștință că Sidney și cu mine ne-am despărțit. El cere să divorțăm. Lucrurile se petrec liniștit între noi, de dragul copiilor, care însă nu par prea impresionați. Bineînțeles, la mijloc e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
regim ușor mai suportabil. Era puțin mai bine. Incomparabil, pe undeva. Bucătarul care gătea și pentru femei aducea cu găleata morcovi, gulii, ce putea și el, ne proteja, ca să zic așa, și lăsa acolo la poartă, și atunci milițianca zice: Iubitul vostru iară v-a adus o găleată cu crudități. Cu două zile înainte să se elibereze s-a produs un accident la bucătărie și a fost proiectat în zidul din fundul curții și i-au rămas creierii pe perete. Avusese
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în pat. Miercuri, 8 decembrie/26 noiembrie Vreme minunată, cald. Înainte de amiază cu Leopold, Stöhr aici. Ora 1 dejunat à quatre. Venit și Werner. Rămânem împreună până la ora 4. Plecat la gară, acolo enorm de multă lume. Ora 4½ pleacă iubitul meu frate cu Nando, cu Orient-Expresul, spre München. Despărțire dureroasă. Făcut cu Elisabeta un ocol, aer plăcut. Ora 5¼ la Palat. Candiano la mine. Ora 7 cinat cu Elisabeta. Seara citit. Joi, 9 decembrie/27 noiembrie Vreme frumoasă. Până la ora
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
103 În ziua de paste de Elenă Farago Toți copii, azi, se-mbracă, Cu ce au ei mai frumos, Și părinților le cântă: Învierea lui Cristos. Și la masă, ciocnesc, astăzi, Toți copiii cei cuminți, Ouă roșii și pestrițe, Cu iubiții lor părinți. Toți copiii azi sunt darnici, Căci ei știu că lui Hristos, Îi sunt dragi numai copiii Cei cu sufletul milos. Și copiii buni la suflet, Azi, cu bucurie, dau Cozonaci și ouă roșii La copiii care n-au
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
plăcut e să citești ! E atât de relaxant ! Ce frumoase-s cărțile ! Vorba poetului : Ești ca vioara, singură, ce cântă Iubirea toată pe un fir de păr. Și paginile tale, adevăr, S-au tipărit cu litera cea sfântă ! Alina-Georgiana Dumitriu *** Iubiții mei cititori, să fii povestitor nu înseamnă să scrii ceea ce îți place ție , ce scrii trebuie să placă tuturor ; să fii poet nu înseamnă să scrii cîteva rânduri cu rimă, trebuie să transmită ceva [....] A fi ceva sau...și cineva
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Blaga, în poezia Cântecul focului. Profund filosofic, discursul liric marchează potențarea misterului. Dragostea lui Blaga devine elan, trăire plenară, departe de Marele Orb. Metamorfoza iubitei amplifică misterul sentimentului și a atingerilor tainice: „tu crengi ai, iubito, nu brațe”, „înflorești mulțumită”. Iubitul este un Orfeu care transformă ființa iubită în vibrații, mișcare, tensiune. Ciclicitatea naturii căreia aparține iubita stă sub semnul inimii. Lexical este dominat de cuvinte ca: „aprinde”, „rug”, „aură”, „ardoare”, „văpăi”, „cenușă”, „scânteie”, „foc”. Cuplul devine un dumnezeu pe pământ
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trivial: „Cine ți-a frământat carnea de abanos?”, „Cui i-ai dat, fă, să ți o cunoască/Făptura ta împărătească?”. Mai mult decât atât este ironizată la nivelul aspectului fizic, creându-se o imagine brutală: „părul cu miros de tutun”; iubitul ei este prezentat, de asemenea, într-o manieră dezgustătoare, hidoasă: „brațele lui noduroase, păroase”. Caracterul decandent al fetei, prezentat șocant și dur, pare să ilustreze motivația pentru finalul tragic al acesteia: „Năstase osânditul (...) te-a pătruns toată cu tot cuțitul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
duc buchete de flori, poșta poartă până pe pârtiile din Tirol gândurile lui Sandu, pe calea undelor radio vocea cestuia poate străbate distanțele europene care îl despart de Dania, la restaurante cântă jazzbanduri, femeia conduce un automobil și îi dă întâlnire iubitului în Cișmigiu sau Grădina Botanică, ei merg împreună la concert la Ateneu sau la un film american la cinematograf. Rivalul lui Sandu e afișul lui Charles Bozer jucând alături de Danielle Darieux în celebrul film Meyerling. Parcă urmând îndemnul lui E.
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe stradă... să mă întâlnească! La un concert, la fel. Bineînțeles, numai locul unde m-ar fi putut găsi era suficient, sau locul unde presupunea că m-ar putea găsi.” Femeia are aceeași abilitate de derealizare, ea își construiește identitatea iubitului pornind de la convenția unui nume, și de la o biografie livrescă. Dania nu se îndrăgostește de Eul biografic, de autor, ci de Sandu, corespondentul său livresc: „Ireal ai trăit cu imaginea mea. Îmi știai fizicul? Vârsta? Un nume propriu care te
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a întinde mâna zadarnic, în aer. Ar trebui să închizi ochii ca să uiți că ești singur. A-ți atinge mâna ta, obrazul, ochii, ca să simți carnea iubitei.” Dania combină ingenuitatea cu perversitatea, iar efectele sunt uneori comice. Când își îmbie iubitul, pare a avea o voce cu adevărat erotică: “Te aștept iubite. Las ușa deschisă pentru tine. Toată lumea doarme, nu vom fi tulburați. Buzele mele sunt uscate pentru că tu nu ești să le săruți. Mă vei găsi goală în întuneric. Vino
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
curaj, onestitate, dreptate. Am acceptat că o femeie își pierde reputația nu când este josnică, lașă sau slabă profesional, ci când își înșeală partenerul. N-am fost solidare una cu alta, ci cu dorințele și aspirațiile bărbaților admirați, cu tații, iubiții, soții sau șefii. Suroritatea n-are decât un referențial slab. Fraternitatea este tradiția solidarității. Nici măcar prieteniile cu bărbații nu au rămas nechestionate drept erotism ascuns sau reprimat. O logică a suspiciunii reciproce fermenta în cele mai adânci resorturi ale prieteniei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
creșa” numită întreprindere așa cum capii familiei luau în brațele lor protectoare femeile, punându-le de regulă în „creșa” numită bucătărie, tot de la naștere până la moarte. În schimbul protecției și unii și alții prestau servicii: roboteau, dădeau ascultare, admirau, înălțau ode ocrotitorului iubit, uneori mai cârcoteau între patru pereți la adresa părintelui simbolic. Feminismul comunist este o contradicție în termeni În România, evoluția feminismului politic a fost spectaculoasă aproape un secol. Până în comunism eram în rând cu lumea occidentală. Mișcarea feministă românească era sincronă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
slăbiciune este aceea de a trăi după o morală a datoriei și autosacrificiului, dar nu și după una a drepturilor și autoafirmării. De aici decurg multe consecințe pentru noi și pentru societate: nu suntem solidare, ne învârtim în jurul bărbaților (soți, iubiți, șefi, colegi), ca planetele pe orbită fixă, ne este teamă să nu supărăm, să nu cumva să nu mai plăcem, ne e teamă să ne dezvoltăm propriile capacități, ne e teamă de competiție. Am devenit, prin comportamentul nostru, o forță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
care se joacă peste capetele noastre, transformând totul într-o farsă la care ne este din ce în ce mai rușine că suntem nevoiți să luăm parte. Faptul că o comisie parlamentară a lucrat atât timp numai pentru a se lămuri mult stimatul și iubitul nostru președinte cât s-a aflat despre ce s-a întâmplat atunci și a șterge pe ascuns urmele de sânge care se mai văd încă, arată și el că totul este din ce în ce mai lipsit de sens. Fiindcă pentru funcționarea acestor comisii
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
minute și am rămas țintuită locului. Întrase în livingul aflat la parter prin ușa dinspre curtea interioară. Organizatoarea festivalului - o bibliotecară deosebit de drăguță și de amabilă - mi-a spus că e câinele lui Pierre și că nu mușcă. Pierre era iubitul ei și fiul profesoarei la care mă cazase. El locuia în casa de alături, care da în aceeași curte interioară cu a mamei lui. Curtea aceea, în care am stat uneori să mă prăjesc la soarele arzător al sudului, era
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]