6,144 matches
-
spune, totuși, că naratorul nu a cunoscut niciodată numele ei de familie. Naratorul afirmă că Ligeia este extrem de inteligentă, „cum niciodată n-am mai văzut la vreo femeie”. Cel mai important, ea i-a servit naratorului ca profesor în „anchetă metafizică”, mergând mai departe spre „înțelepciunea divină prea prețioasă pentru a nu fi interzisă!” Deci, cunoștințele ei de misticism, combinate cu o dorință intensă de viață poate fi dus la revigorarea ei. Epigraful de deschidere, care este repetat în cuprinsul povestirii
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
de la distanță. De obicei, acest tip de machiaj include definirea ochilor și a buzelor, precum și conturarea și iluminarea feței. Folosirea efectelor speciale în arta machiajului este necesară în filme sau alte producții de acest gen, pentru a prezenta anumite caracteristici metafizice ale personajelor, la fel ca machiajele de tip fantezie. Proteze și forme preturnate din ghips sunt folosite pentru proiecte ce vor să reflecte entități non-umane. Accente precum sânge fals, răni sau mâl sunt doar câteva dintre tehnicile aplicate în machiajul
Machior () [Corola-website/Science/325061_a_326390]
-
între două substanțe, masculină și feminină. Aspectul masculin ar fi cel activ, productiv, conștient și moral/logic; corespondentul său feminin ar fi pasiv, neproductiv, inconștient și amoral/alogic. În acest sens, dualitatea masculin/feminin ar fi o varietate a dualismului metafizic tradițional trup/spirit. Această dualitate masculin/feminin, pe care Weininger o recunoaște în fiecare individ, este asociată unei tematici morale puternic influențată de Immanuel Kant: fiecare individ are datoria de a ajunge la o depășire a componentei sale feminine sau
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
scop caritabil. În poveste, Watson a primit o cerere similară și în timp ce el citește scrisoarea la micul dejun, Holmes deduce în mod corect expeditorul scrisorii și gândurile lui Watson cu privire la scrisoare. Ea prezintă multe asemănări cu povestirile canonice. În afară de textul metafizic în care Watson îl substituie pe Doyle că autorul care și-a publicat propriile povestiri într-o revistă, ea prezintă faimoasele abilități de observație ale lui Holmes care produc rezultate aparent miraculoase, dar se referă și la scenele tradiționale de la
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
tematică diferite de subiectele abordate în științele naturii și în cele exacte. El este deseori descris ca fiind unul dintre idealiștii britanici, deși această etichetă nu reușește să surprindă tipul său specific de idealism, care este mai degrabă conceptual decât metafizic. În corespondența sa cu Gilbert Ryle, Collingwood însuși respingea eticheta de „idealist” fiindcă nu era de acord cu asumpțiile raționaliste extreme, care au format o mare parte din idealismul britanic de la începutul celui de-al XX-lea. Speculum Mentis, or
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
1950, care are ca obiect imitarea naturii, ducând naturalismul la extremă. Această mișcare artistică își propune să meargă în direcția extremă a artei realiste, accentuând desprinderea de realismul conținut într-o măsură mai mică sau mai mare în impresionism, pictura metafizică, suprarealism etc. Artistul intervine decupând din realitate acele părți pe care le găsește interesante și le reproduce cu maximum de minuțiozitate, influențate de starea de spirit, unde se îmbină indecisul cu precisul, linii ce se topesc, culori ce absorb reflexele
Hiperrealism () [Corola-website/Science/326233_a_327562]
-
secol a reușit ortodoxia să absoarbă Arianismul în cele din urmă.” Astfel, nu este de mirare că celții, goții, valdenzii, bisericile armene și marea biserică din est, ca și alte adunări, au fost profund diferiți de papalitate în concepțiile sale metafizice ale Trinității. Ei nu au acceptat speculațiile extreme referitoare la Dumnezeire votate de primul Conciliu de la Niceea. Acest lucru este adevărat cu privire la majoritatea adunărilor evangheliste care au diferit de Biserica Romei. Aetius din Antiohia: Un viticultor, aurar și medic, devenit
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
nafs" în opoziție cu (نفس) "RUH" (روح); În ebraică "neshama" (נְשָׁמָה "nəšâmâh)" sau "nephesh" (în ebraică "neshama" provine din rădăcina "NSM" sau "suflare") în opoziție cu "ruach" (רוּחַ "Ruah)." În termeni metafizici, "spirit", a dobândit o serie de semnificații: Utilizarea metaforica a termenului, de asemenea, grupează mai multe sensuri relaționate: "A se vedea" sufletul "și" fantomă (stafie) "și" spiritualitate "pentru discuții similare." Concepte similare în alte limbi includ "pneuma" greacă și "Akasha
Spirit (filozofie) () [Corola-website/Science/322614_a_323943]
-
în departamentele și teritoriile « de peste mări » (foste colonii franceze): Asia, Oceania, Africa, America de Sud. Pierre A. Riffard este preocupat de ezoterism. Pentru Pierre A. Riffard, ezoterismul ar fi « predare oculta, doctrina sau teorie, tehnica sau procedeu, de expresie simbolică, de ordin metafizic, cu intenție inițiatica. Druidismul, Companionajul, alchimia sunt ezoterisme ». Pierre A .Riffard a susținut o teza doctorala în filosofia greacă pe formulă Έν καì Πăν (« Unu și Tot ») și o teza « ès-lettres » pe "Idea de ezoterism" (1987, Paris 1 Sorbonne), în urma
Pierre Riffard () [Corola-website/Science/322016_a_323345]
-
persan, Al-Farisi (1267 - 1320), dă o explicație clară pentru formarea curcubeului și studiază și camera obscură ajungând la concluzia că orificiul optim este cel cu diametrul minim. Robert Grosseteste (c. 1175-1253) realizează studii asupra luminii din mai multe perspective: epistemologică, metafizică, cosmogonică, etiologică și chiar teologică. Acesta subliniază rolul observației și al matematicii în studiul fenomenelor optice. Consideră curcubeul ca fiind o consecință a reflexiei și refracției luminii solare prin straturile de nori, fără însă a lua în considerație efectul picăturilor
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
Nemurire și libertate" Scripturile avertizează că dacă transfigurarea spirituală nu apare, uniunea rămâne carnală și este un păcat. Deasemenea este posibil să se experimenteze o formă de maithuna și fără uniune fizică. Actul poate să aibă loc în alt plan, metafizic, fără ca penetrarea sexuală să aibă loc, în care transferul de enegie dintre shakti și shakta are loc doar la nivelul . Atunci când acest transfer de energie se produce, cuplul, întrupând zeița și zeul, și dizolvându-și egoul, experimentează realitatea ultimă și
Maithuna () [Corola-website/Science/327974_a_329303]
-
din București, afirmând că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Astfel, filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Adio!...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Adieu!...”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980; traducere de Edith Silbermann), engleză („Goodbye”, în vol. "Imagination
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
de o structură epică complexă și de un sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai Gheorghiu considera că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Fata căpitanului” a fost tradusă în mai multe limbi străine: poloneză („Córka Kapitana”, în vol. "Śmierć Ipu. Opowiadania rumuńskie", Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1971; traducere de Irena Harasimowicz), franceză („La fille du
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, prelungind și concentrând dimensiunea metafizică indiană, existentă în mai multe din scrierile sale. Nuvela prezintă o discuție stranie purtată într-un tren de patru prieteni, care evidențiază existența misterului sacru în profan/cotidian. „Podul” are la bază teoria ambivalenței evenimentului, adică a coexistenței în aceeași
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
află mai multe amănunte despre locotenent prin intermediul lui Blanduzia, un tânăr care are în comun cu ofițerul pasiunea pentru "„cultul lumilor nobile, al universurilor ideale”". Locotenentul își pune întrebări cu privire la propria existență, în adâncurile ființei lui producându-se o ruptură metafizică. Viața sa și a celor doi studenți cu care locuia într-o casă de pe strada Preoteselor a devenit un ritual, în care fiecare avea un rol prestabilit, iar salonul lui s-a transformat într-un sanctuar, "„loc rezervat meditațiilor și
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
nuvela „scurtă și destul de enigmatică” „Podul” conține o reflecție interesantă și de o lungime considerabilă cu privire la camuflarea sacrului în cotidian, ce clarifică originile acestei teorii pe care prozatorul o considera cheia de boltă a tuturor scrierilor sale de maturitate. Textul metafizic și enigmatic al nuvelei ar oferi astfel accesul către sacralitate prin cultură, adâncind conceptul de coincidentia oppositorum și transfigurând creator momentul istoric. Filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela „Podul” este foarte reușită datorită „discursivității excesive” și a guvernării strategiilor narative
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
conceptul de coincidentia oppositorum și transfigurând creator momentul istoric. Filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela „Podul” este foarte reușită datorită „discursivității excesive” și a guvernării strategiilor narative ale fantasticului de către coincidentia oppositorum, dar nu reușește totuși să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Dialectica conceptului de coincidentia oppositorum este prezentă în nuvelă atât implicit, cât și explicit. Nuvela „Podul” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Die Brücke”, în vol. "Phantastische Geschichten", Insel-Verlag, Frankfurt
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
vindecarea de la distanță a slujitorului său bolnav de către Iisus Hristos), chiar dacă Dugay era conștient că săvârșea o escrocherie. Miracolul este reprezentat de capacitatea unei convingeri de a-și crea propriul ei obiect, analiștii considerând că Dumitru este cel care creează metafizic „cazurile” Thecla și Dugay. Personajul a fost considerat de critici a fi un inocent „întârziat pe drumul mântuirii”, care provine dintr-un spațiu în care „cunoscuse Spiritul și mărturisise întruparea Logosului” și a rămas aproape de credința adevărată, dobândind revelația existenței
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
În segmentele documentare ale filmului, intervievații discută despre originea și semnificația experiențelor Amandei. Comentariile se concentrează în principal pe o singură temă: "Noi creăm propria realitate". Regizorul William Arntz a descris "What the Bleep Do We Know" ca un film "metafizic de stânga"
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
de lucru predate acolo, „folosite pentru a exprima efecte predeterminate“, începe să devină interesat de avangarda poloneză a timpului, de constructivismul rus și Bauhaus, încercînd să rezolve dilema „cum să reconciliezi lumea mitică simbolistă a gîndului/corpului cu lumea abstracțiunii metafizice/geometrice a avangardei“. Printre cele mai cunoscute spectacole realizate de se numără „Clasa moartă” (1975), „Wielopole” (1980), „Să piară artiștii” (1985), Nu mă voi întoarce niciodată (1988), despre care spunea că reprezintă „răspunsul său artistic la istoriile oficiale legitimate de
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]
-
fizică nu sunt falsificabile, deoarece orice rezultat al unui experiment sau cercetări ar putea fi rodul acțiunilor imprevizibile ale unei divinități omnipotente. În 1976, filosoful Karl Popper a afirmat că „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program metafizic de cercetare.” Mai târziu a retractat, afirmând că „teoria selecției naturale este dificil de testat” în comparație cu alte subiecte științifice. Cea mai directă dovadă că teoria evoluției este falsificabilă ar putea fi cuvintele lui Charles Darwin care, în capitolul 6 din
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
decât toți moldavii din generația noastră, mai filosof decât toți colegii noștri ajunși profesori universitari de filosofie, mai poet decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns de gândul adânc, metafizic, unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie...” Cezar Ivănescu, „Luceafărul”, 18 august 1984. ^ Petru Aruștei, Die geliebte Wand (translation from Romanian). In: Literatur aus dem Nord-Osten Rumäniens Web-Seite, trad. de Cristina
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
mai mare maestru" (esh-sheikh el-akbar) al Sufismului. Opera să constituie formularea inegalată a doctinei și experienței contemplative sufite. Născut la Murcia (în Anadaluzia)în 1165, moare la Damasc în 1240. Meditațiile și viziunile în fața Ka'abei dau numele sunnei sale metafizice "Revelațiile sau "Cuceririle spirituale de la Mecca" (Futuhat el-Mekkiyah). Sunt celebre în mediul islamic: "Nestematele Înțelepciunii" sau "Colierul Înțelepciunii" (Fușuș el-Hikam)- sinteză a pozițiilor sale doctrinare și "Interpretul dorințelor ardente" (Tar juman el-ashwaq)- culegere de poezii având că sub iubirea mistica
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
de debut sunt îmbibate de filozofia Ordinii, a acordului cu Viața. Deși mai apar poezii cu tonalitate melancolic-pesimistă, ciclul introductiv și sonetul Fierarul aduc o nouă tonalitate. După volumul Ziua sufletului - 1903, care mai conține elemente din Maeterlinck - atmosfera fricii metafizice, presimțirilor tragice, vor apărea ciclurile „Matka”(Mama) pe tema maternității și „Dzień pracy”(Ziua muncii), menit să ridice la valoare sacră truda agricultorului-țăran. Tocmai aici, în acest volumaș vom afla cugetarea semnificativă pentru poetul celor trei epoci: „O, viață a
Leopold Staff () [Corola-website/Science/329091_a_330420]
-
aici, în acest volumaș vom afla cugetarea semnificativă pentru poetul celor trei epoci: „O, viață a mea! Fii tu sfântă și gigantică”( poezia Nienazwany - Nenumitul). Este clar faptul că, nu numai creația „Tinerei Polonii”, cu a sa căutare a sensului metafizic al vieții, ci și perceperea Lumii și particularizarea ei în poezia lui Staff, au fost influențate incontestabil de Friedrich Nietzsche. Însă Staff s-a străduit și a reușit să înțeleagă și să aplice filozofia voinței de putere într-un mod
Leopold Staff () [Corola-website/Science/329091_a_330420]