6,183 matches
-
portofoliilor lor de activitate le face să neglijeze segmentele mai puțin rentabile ale pieței colectivităților locale, precum habitatul social, pentru a se dedica operațiilor complexe de prestigiu, mai rentabile, agravând astfel diviziunea locală a spațiilor. Raportat la problema dezvoltării democrației, "miza pentru puterile publice locale nu mai este aceea de a "stăpâni" ansamblul inițiativelor private privind orașul (cum a fost cazul anumitor documente de urbanism), ci de a interveni mai selectiv și de a provoca pe cât posibil proceduri de negociere"459
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de decidenți transparenței depline a negocierilor constitutive ale acțiunilor publice. Dacă cea dintâi face să nu știm în numele cui și de ce se iau anumite decizii, cea de-a doua poate să paralizeze proceduralizarea, fiecare compromis fiind asimilat cu o trădare. Miza este mai degrabă aceea de a regăsi între acești doi poli virtuțile reprezentării politice care face posibilă recunoașterea restricțiilor și a priorităților reciproce. Din această perspectivă, problema pusă de parteneriatul public-privat nu mai este aceea ca o între-prindere să obțină
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
interesului pentru participarea democratică. De la instalarea diverselor comisii și proceduri oficiale de consultare 478 până la înființarea consiliilor de cartier, devenite obligatorii pentru orașele de peste 80 000 de locuitori prin legea din 27 februarie 2002 cu privire la democrația de proximitate, recunoașterea acestei mize civice s-a tradus printr-o înflorire a organismelor de participare democratică presupuse că ar face ca acțiunea publică locală să câștige în eficacitate și legitimitate. Asistăm, totuși, la o veritabilă democratizare a modului de conducere a orașelor? Observațiile privind
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
este decepționantă. Cetățenii nu sunt mobilizați așa cum ar cere-o credibilizarea acestor dispozitive. În afară de profesioniști, reuniunile nu sunt frecventate decât de câțiva locuitori. E vorba cel mai adesea de obișnuiții ale căror interese, uneori chiar obsesii, nu apar ca având mize importante pentru cartier. Distanța între ceea ce se spune aici și ceea ce interesează majoritatea locuitorilor face ca aceste reuniuni să fie locul în care se exprimă mai curând revendicări personale, decât unul de formare a unei cereri colective. Sandrine Rui a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lipsei de considerație pentru populație. Și într-un caz, și în celălalt, este estompată promisiunea de a îndemna cetățenii să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză. În sfârșit, diferiții protagoniști își reproșează reciproc faptul că nu sunt la înălțimea mizelor abordate. Foarte frecvent, aleșii se plâng de vederile înguste ale locuitorilor, de incapacitatea "celor de la margine" de a întrevedea interesul general, atunci când îi costă vreun avantaj personal. În ceea ce-i privește, locuitorii sunt întotdeauna gata să bănuiască aleșii și tehnicienii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în materie de transport, implantare de echipamente și infrastructură, de suportare în comun a cheltuielilor mari. În concluzie, e vorba de favorizarea acestei produceri de "externalități localizate", care joacă un rol crescând în obținerea performanței economice 493. Pe plan social, miza este aceea de a recrea solidarități de proximitate, în condițiile în care solidaritatea națională dă semne de oboseală 494. Punerea în comun a taxelor profesionale trebuie, de asemenea, să reducă inegalitățile dintre comunele aceluiași bazin de ocupare. Este vorba de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a acțiunii îndreptate spre cartierele defavorizate, ceea ce le stigmatizează, pentru a înscrie "politica orașului" într-un proiect urban 495. Pe plan politic, obiectivul este de a crea veritabile guvernări ale aglomerațiilor care să cumuleze capacitățile politice și tehnice ale comunelor; miza este aceea de a simplifica un sistem politico-administrativ considerat de cele mai multe ori fărâmițat în mod inutil, și de aceea complicat, pentru a reduce distanța dintre "teritoriul funcțional" și "teritoriul democratic real". Pe scurt, împiedicarea aleșilor desemnați de către consiliul municipal într-
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
celui economic, care este atrasă de ambianța și estetica locurilor, această mișcare de gentrificare este astăzi explicit favorizată de politicile urbane 519 ale municipalității, grijulii, în cadrul proiectului ei urban, să facă să revină în centrul orașului clasele mijlocii și superioare. Miza este aceea de a pune în valoare patrimoniul urban, care constituie un ingredient esențial al imaginii de marcă a unui oraș. Metropola difuzează o imagine a urbanității ("aerul orașului te face liber") care poate trece imediat drept miraj în ochii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
convinși de faptul că ei contribuie cu cea mai mare parte din impozitele pe care puterile publice le distribuie cu larghețe tineretului turbulent, clasele mijlocii periurbane manifestă prin votul extremist "un refuz global și multiform al scenei politice și al mizelor pe care aceasta le propune cetățenilor"521, și în general neliniștile privind locul ei în societate. Metropolizarea orașelor incită și mai mult mișcarea de democratizare a moravurilor și aspirația către moduri de viață ce traduc sporirea libertății individuale, care depășesc
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și întreținea în rândul întregii populații ideea unei comunități de destin. În fața acestei tendințe, crearea condițiilor unei mobilități sociale și rezidențiale, singura bază credibilă a unei colaborări între indivizii a căror interdependență nu mai este asigurată de ordinea producției, devine miza majoră a construirii puterii aglomerației urbane. La această scară, plecând de la diagnosticul exact al diferitelor obstacole întâlnite în căutarea unui loc de muncă sau a formării profesionale de către indivizii aparținând unui teritoriu stigmatizant 534, pot fi gândite politici sociale mai
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
profesiile intermediare, indispensabile vieții aglomerației (din acest motiv, a trebuit să se facă apel anul acesta la infirmiere spaniole pentru spitalele pariziene!)"536. "Uitate" de mondializare, clasele mijlocii dispun totuși, pentru a se face auzite, de un context în care miza nevralgică este guvernarea orașelor. Dacă locuitorii periferiilor sensibile au putut fi desemnați ca "non-forțe sociale"537, clasele mijlocii par a constitui "o forță politică non-socială", desolidarizată de destinul cetății. Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației Ar trebui să ne
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
noastre republicane nu ne scutește să dăm dovadă de vigilență în fața riscurilor pe care cecitatea democratică le creează de asemenea pentru coeziunea socială a metropolelor noastre. Dacă, istoric vorbind, "inventarea socialului"551 a făcut credibilă democrația dotând-o cu o miză concretă, nimic nu garantează astăzi că dezvoltarea sa consolidează solidaritatea, mai ales când dezbaterea democratică include din ce în ce mai mult și fără îngrădire exprimarea intereselor particulare, și nu reflecția asupra binelui comun. Dezamăgirea pe care o provoacă astăzi democrația ține de involuția
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prin care statul să nu se mai ia drept societate, dar fără să renunțe la responsabilitatea sa politică de a face să trăiască "o democrație multiculturală care evită conflictele dintre comunități, ca și replierea lor"5. Aceasta ar putea fi miza punerii în act a consiliilor locale, a autoorganizării locuitorilor care ar autoriza conceperea politicilor sociale altfel decât în singurul registru de ajutor acordat persoanei. Politicile sociale ar putea astfel să susțină proiecte colective în loc să distribuie ajutoare individuale care întrețin în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
face totul. Participarea urbană încarnează în anii 1960 această căutare a unei mai mari eficiențe a acțiunii publice. Ea părea susceptibilă să combine armonios ameliorarea guvernării orașului cu evoluția moravurilor. Jacques Gottman, eminent sociolog al identificării problemelor urbane, evidenția aceste mize într-o vibrantă pledoarie: "Într-o societate de consum cum este aceasta a noastră, oamenii încep să se plictisească. Ei ar vrea mai multă aventură în viața lor cotidiană. Oferindu-le sarcina comună, extraordinară, pasionantă de a construi o nouă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
reprezentanții tradiționali ai suveranității populare, mai ales primarii. În principiu, administrarea consultativă ducea la o negare a politicii, procedând ca și cum știința experților putea face abstracție de interesele particulare în căutarea interesului general. Această ocultare a conflictelor de interese și a mizelor puterii care le însoțeau făcea proiectul de modernizare cu atât mai ambiguu, cu cât politicile urbane ale statului se împletiseră mai bine cu preocupările burgheziei arhaice și autoritare de a-și păstra rentele decât cu cele ale noilor clase conducătoare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
conducerea orașului. Trebuie stopate competițiile sterile între municipalități, este necesară garantarea unei mai mari coerențe a proiectelor intercomunale de dezvoltare, se cer create noi dispozitive de solidaritate cu scopul de a pune capăt problemelor apărute prin concentrarea populațiilor vulnerabile, defavorizate. Miza este aceea de a asigura coabitarea între indivizii care nu mai sunt în interdependență economică și cărora recunoașterea unei demnități egale obligă! nu li se mai poate pretinde să-și refuleze particularismele culturale în sfera privată. Cum poate fi condus
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
publice și practicile guvernării. Ea nu se limitează la lămurirea operatorilor acțiunilor studiate. Ea vizează să aducă la cunoștință cetățenilor noile clivaje, care pot să ocazioneze politici din ce în ce mai complexe și nesigure în privința efectelor, deci să facă subiectul unor aprecieri contradictorii. Miza sa este aceea de a scoate dezbaterea publică din apatia consensuală asupra marilor valori democratice, protejând-o totuși de tentația întoarcerii la diviziuni ideologice învechite. În momentul în care modelul pieței se extinde nu numai la reglarea ansamblului activităților economice
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
siguri aliați ai transformării și redresării statului social. Temei orașului contra statului ar trebui să-i opunem imperativul stabilirii de relații politice între oraș și stat. Aceasta nu înseamnă că dispariția înfruntărilor dintre aceste două instanțe ar fi de dorit. Miza este mai curând aceea de a ajunge la o reglare a diferendelor prin negociere și deliberare, care să se substituie tacticilor birocratice obișnuite de obstrucționare și împotmolire reciprocă. Relațiile cu caracter mai pregnant politic dintre oraș și stat ar putea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să colaboreze la Vocea Americii, „Lumea liberă”, „Origini”. Abordarea de tip tematist, imagologic, structuralist și psihocritic, care definește demersul practicat de R., e prea puțin pusă în valoare în preambulul volumului de debut Lecturi moderne (1978), unde autoarea își revendică miza discursului eseistic dintr-un impuls de tip sociologic sau superior etic. Aproape nimic din această ariergardă a esteticului nu va fi reluat în cărțile următoare, unde domină înțelegerea criticii de identificare sub forma unui scenariu-metaforă mitologic, expus la începutul monografiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
din Cezareea); scenariul călătoriei și imaginarea schemei „aventurii personalității” sunt întrupate, în maniere specifice, în hagiografie, romanul arab, monogatari, romanul medieval al căutării Graalului, ajungându-se până la parodierea eposului cavaleresc, ca la Cervantes. Și ca romancieră, R. își asumă o miză dificilă. Timpul celor aleși (1999), varianta necenzurată a romanului Totdeauna toamna (1988), se prezintă ca un interesant potpuriu de formule romanești și ca aglomerare, uneori fastidioasă, de ițe tematice. Roman polifonic, demontabil și prin deschiderea mai multor fișiere livrești (cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
buni, m-a învins și pe mine Securitatea", e terminat. Și, d-sa, și noi, de altfel, pentru că toată această ruptură cu trecutul e compromisă definitiv. Dacă tot s-a declarat președinte jucător, aș prefera să știe exact care este miza jocului pe care l-a început. Și pentru d-sa, dar mai ales pentru noi, aș prefera ca lucrurile să stea astfel. Dorin Popa: Cred că față de președintele Constantinescu noi am greșit, cei care l-am susținut. De ce? Pentru că imediat
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
acum. "Dosariada a început să aibă sensul de mică-mare afacere, de trafic cu dosare, cu scurgeri de informații, pentru folosul unor mici funcționari, cicikovi ocazionali, băgăreți și descurcăreți neprihăniți, dar și a recrutorilor lor din redacții și alte părți rușinoase. Miza e mare, pentru că cine scapă acum, și-au zis tovii cu ghiulele la dosar, ăia cu "rețeaua", scapă de tot. Așa că s-au depus toate eforturile, ca bestia pornită în zori să înghită dosare, să nu ajungă prea departe." (Stelian
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în urmă, a declanșat o operațiune, în opinia mea, mult mai importantă, numită Generația așteptată, care a scos la lumină marile promisiuni, tinerele talente ce se pregătesc în aceleași domenii... Inițiativa aceea mi se pare mult mai importantă, cu o miză mult mai puternică, pentru că trebuie să fim mai interesați de viitorul nostru decât de trecutul nostru... Sigur, nu propun o mancurtizare, trebuie să ne cunoaștem trecutul, dar nu e sănătos să ne fixăm obsesiv în acesta. Dorin Popa: Astăzi, discutând
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Dar, metoda J.I.T. prezintă și limite, asupra cărora specialiștii fac referire și anume: * Există riscul ca așteptarea „momentului oportun” să ducă la întârzieri; * Manipularea materialelor în loturi mici presupune costuri asociate suplimentare; * Monitorizarea și controlul conduc la costuri crescute etc. Miza majoră pentru entitățile patrimoniale o reprezentă deținerea unui sistem modern de calcul al costurilor si de măsurare a performanțelor. Se poate aprecia că, teoretic, revin în actualitate metodele tradiționale de calculație și se impune rediscutarea acestora. În acest sens putem
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
prezint în continuare: a. Autorul reușește să realizeze o bună Introducere în subiect, structurată comprehensibil. Urmărind obiectivele lucrării și stadiul cunoașterii istoriografice, optând clar pentru o anumită metodologie a cercetării, pe care o explică, arătând modul de organizare a tezei, mizele lucrării în raport cu natura cercetării, dl. Ghercă reușește o bună circumscriere a temei și dovedește o stăpânire a mijloacelor în raport cu complexitatea subiectului. Încadrarea cronologică este rațională, în sensul justificării perioadei alese pentru cercetare prin trimitere la fenomenul presei catolice românești și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]