7,852 matches
-
în ei, gura tăiată de un mare artist, părul bogat, încadrând-o superb.” Și “o siluetă elegantă, înaltă, subțire, pe care o prinde admirabil negrul”. Cu toate acestea, Sandu preferă pe provinciala Ioana, deja prezentată în prima scenă a romanului. Naratorul se îngrijește mai mult de încercarea de a stabili cauzele pentru care Ioana l-a înșelat, decât de posibilitatea de a construi personajul din toate aceste manifestări momentane. Scrisorile ei l- ar putea ajuta să o readucă din trecut, evocând
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
memoriei de a surprinde trecutul în integralitatea lui, fie lipsa de apetență a femeii pentru trecut, care o obligă să-și construiască și să-și reconstruiască personalitatea clipă de clipă. Deși nu avem niciodată acces la fluxul memoriei involuntare al naratorului și mai ales al naratoarei, căreia i se delegă funcțiunea povestirii, putem privi asemenea instantanee disparate, dinamismul psihismului interior, abisal fiind înlocuit cu staticul unui psihic de tip schemă. Poate dacă numărul perechilor de contradicții ar fi fost mai mare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
psihologic, Editura Cartea românescă, București, 1976, p. 6 footnote> Romanul este epica unei psihologii masculine, de o extremă sensibilitate, alimentată mereu de prezența eternului feminin, în ipostaze succesive ale patimii, indiferenței, posesiunii, ipocriziei, simulării politicoase sau freneziei. Sandu este personajul- narator, omul matur, capabil de adorație, dornic de stabilitate și aflat într-un permanent provizorat al trăirilor interioare, datorită îndoielii, umilințelor, dorințelor și temerilor pe care le încearcă. Dania este tânăra de 19 ani, “jeune fille”, bogată, instruită, cu propensiuni spre
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
literar în „Jocurile Daniei” de Anton Holban,, Editura Cartea românească, București, 2006, p. 111 footnote> Convențiile utilizate de autor sunt scrisoarea și conversația telefonică, devenite resorturi literare de întreținere psihologică, de realizare a iluziei relației permanente. Fantezia lui Sandu, peronajul- narator, identifică un discurs erotic perfect atâta vreme cât relația este mediată. În schimb, întâlnirile concrete, dincolo de accentele de senzualitate împinse până la euforie, nu satisfac decât rareori expectanțele personajului masculin, sunt condamnate la prozaism, convenționalitate sau ridicol. Romanul lui Mirel apare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Romancierul face ceea ce generația sa considera a fi metoda infailibilă, și anume răsturnarea sufletului pe hârtie: „port cu mine caietul acesta și scriu aceste note.” Metoda gidiană de a transcrie existența ta într- un caiet pare să-l atragă pe narator deși e clar că autorul nu face literatură memorialistică. Scriitorul renunță la evocările semănătorist pășuniste și, după cum remarca Iulian Băicuș în eseul Anton Holban sau casa ficțiunii cu o singură fereastră, bunica lui Sandu are rude îndepărtate, mai exact
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
prezintă schematic gospodăria bunicii, fără elemente prea precise care ar individualiza: „un gard de lemn, în dosul lui o grădină mică de brazi, o casă mare, fastuoasă, iar copacii coboară până jos, până la iaz.” Se produce un transfer de conștiință, naratorul alunecă în conștiința bunicii, pentru că ambii au aceeași suferință. Bunica lui Sandu are tabieturi, citește ziarele, „o interesează tot ce se întâmplă pe fața pământului”, are convingeri politice pentru că „liberal a fost bunicul fără nici o tranzacție”,și preferă romanele istorice
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
există nici o formă de transcendent, cum ar fi o viziune creștină asupra vieții de apoi. Sfârșitul apare ca o fatalitate: ”e fatal ca trupul bunicii sa găsească pretextul unei boli și să se destrame.” Frica de moarte e prezentată de narator ca o angoasă, ca o apăsare conștientizată lucid: „Eu știu că bunica se teme de moarte , cu toate că ceilalți se prefac că nu pricep, sau nu le place să facă asemenea observații, căci ar fi obligați la consolări anevoioase.” În nuvelă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe care îl simte trist, își face iluzia că îl poate vindeca.” Tema majoră a romanelor lui Anton Holban, moartea, este demitizată, demontată, iar mecanismul psihologic al seducției ieftine este prezentat în toata goliciunea sa. Naratorul își dă seama că variațiunile pe aceeași temă pot atrage surâsul cititorilor: „Ideea morții a devenit pentru mine un tic. Apare cu ocazia întâmplărilor cele mai diferite, și astfel o amestec printre chestiunile neînsemnate și-i micșorez gravitatea. Unii surâd
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
r... și ce emoționată sunt! R... Acompaniază perfect tânguirile tale, o vioară și un fagot.” Femeia are o poziție rațională și logică prin dorința ei de stabilitate, însă bărbatul îi dă o palmă, atitudine prin care dispare aureola intelectualului inteligent. Naratorul îl trimite la moarte pe pisoiul Ahmed a cărui suferințe sunt prezentate artistic. Tristețea lui Sandu sună autentic: „Dacă aș fi trait în Franța, în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o fabulă tristă, în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Fontaine să scrie o fabulă tristă, în care toate animalele ar conduce la groapă un pisic. Ar fi îndurerate foarte toate lighioanele pământului, și chiar leul s-ar fi crezut obligat să nu lipsească.” În romanul Ioana e accentuată teama naratorului de ceilalți, de alteritate prin existența reală sau imaginară a rivalului. Femeia sugerează la un moment dat că prezența celuilalt ar fi imaginară, iar cu altă ocazie îi mărturisește lui Sandu un adevăr crud: „Vă iubesc pe amîndoi, sunteți complet
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
alteritate prin existența reală sau imaginară a rivalului. Femeia sugerează la un moment dat că prezența celuilalt ar fi imaginară, iar cu altă ocazie îi mărturisește lui Sandu un adevăr crud: „Vă iubesc pe amîndoi, sunteți complet diferiți, dar egali.” Naratorul are spaimă de privirea ironică a Celuilalt și din această frică vine angoasa, boala și, în final, moartea. În romanul O moarte care nu dovedește nimic tema morții se repetă obsesiv cu variațiuni care nu fac decât să potențeze sepulcralul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
În romanul O moarte care nu dovedește nimic tema morții se repetă obsesiv cu variațiuni care nu fac decât să potențeze sepulcralul. O influență a prozei lui Rainer Maria Rilke e identificată de Eugen Ionescu în prezentarea morții boierului Pandele. Naratorul e obsedat de moarte, fie ea umană, animală sau vegetală. În Jocurile Daniei realizează o frumoasă descriere a morții unor violete înghețate care au fost uitate iarna între ferestre: „Așa le-am găsit dimineața, încă aprinse, colorate, sprintene, dar cu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
violete înghețate care au fost uitate iarna între ferestre: „Așa le-am găsit dimineața, încă aprinse, colorate, sprintene, dar cu fulgi de zapadă pe petale.” Relația lui Sandu cu Dania e una funestă și de aceea întregul univers interior al naratorului este pe moarte. Telefonul cel negru pare un cadavru, iar actorul care a jucat în piesa Cadavrul viu trezește discuții între cei doi. La țară naratorul intră în legătură cu sufletul bunicii care îl anunță că trebuie să facă o lungă călătorie
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lui Sandu cu Dania e una funestă și de aceea întregul univers interior al naratorului este pe moarte. Telefonul cel negru pare un cadavru, iar actorul care a jucat în piesa Cadavrul viu trezește discuții între cei doi. La țară naratorul intră în legătură cu sufletul bunicii care îl anunță că trebuie să facă o lungă călătorie. 2. Masochismul și sadismul lui Sandu Pentru Sandu simpla cartografiere a trupului real nu are valoare dacă nu este prelungită printr-un joc infinit al imaginației
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mai nedreptățite eroine ale literaturii române: Irina. Personajul definit prin categorii subiectivității negative bărbatului este jertfit misogin. pe altarul Literatura la persoana întâi oferă avantajul sincerității dar unul din efectele perverse ale metodei este cel al conferirii de puteri discreționare naratorului care nu empatizează și nu poate avea relații de alteritate. În relația Eu - Tu, Eul proliferează monstruos ocupând teritoriul Celuilalt, impunându-și dictatorial prejudecățile și resentimentele. Această litaratură e doar aparent subiectivă, de fapt ea are tendințe de obiectivitate. Se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
resentimentele. Această litaratură e doar aparent subiectivă, de fapt ea are tendințe de obiectivitate. Se realizează un procedeu de „înstrăinare”, de alienare, prin care poate fi descoperit „eul profund”, adevăratul autor al cărții. Scriitorul își inventează un alter - ego, un narator care poate să se vadă pe sine și pe ceilalți prin ochii unui străin. Sadismul conferit de centralitatea conștiinței bărbatului merge până acolo încât transformă personajul feminin într-o simplă marionetă: „Teribil, să ai asupra unei femei toată puterea, să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aș depune.” Procesul emancipării personajului feminin în romanul românesc se realizează, iar „păpușa” va rupe firele cu ajutorul cărora a fost manipulată și va dori să se dezvolte singură spiritual. Cele trei romane ale lui Anton Holban cunosc o evoluție a naratorilor care vor deveni din ce în ce mai permeabili cu alteritatea femină. Autorul are idei asemănătoare cu cele ale lui Henry James, cel mai important teoretician al romanului european. Dana Dumitriu observă că în realismul psihologic trebuie să-și concentreze atenția asupra vieții sale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
la capăt!” Iulian Băicuș a asociat în studiul său Dublul Narcis acest face-à main cu ochelarii care apar în textul lui Proust. Dincolo de efectul involuntar comic pasajul pune în evidență absența tratamentului dialogic al personajului și neîntrerupta manipulare de către narator a personajului. Un personaj reprezentativ pentru această abordare a naratorului romanelor la persoana întâi este orbul din restaurant: „În mâini își strânsese toată sensibilitatea. Le plimba cu repeziciune și finețe pe obiectele de pe masă și era uimitor cu ce îndemânare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Narcis acest face-à main cu ochelarii care apar în textul lui Proust. Dincolo de efectul involuntar comic pasajul pune în evidență absența tratamentului dialogic al personajului și neîntrerupta manipulare de către narator a personajului. Un personaj reprezentativ pentru această abordare a naratorului romanelor la persoana întâi este orbul din restaurant: „În mâini își strânsese toată sensibilitatea. Le plimba cu repeziciune și finețe pe obiectele de pe masă și era uimitor cu ce îndemânare mânca fără să se mrdărească și să se înșele. În
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de ușor uza de toate mijloacele de investigație și care nu știu nimic!” În romanul la persoana întâi , eul narant suferă de o miopie care se agravează, astfel încât văzul, pricipalul simț al analistului este aproximat. Pe măsură ce îi slăbește vederea, naratorul, ca și orbul, capătă dexteritate și precizie în mișcări, la cunoașterea tactilă, Sandu traseul unei clime simbolice având în vedere logica. Misterul sinuciderii Irinei este un exemplu perfect de ambiguitate, obținută nu printr- un mister artificial, ci printr-o aglomerare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Irinei este și mai jalnic:” Într-o bluză albă, capul ei mi se părea mic, cu părul din cauza căldurii ud de transpirație și căzând în lațe sărace, fața umflată și moale, genele aproape inexistente, nasul cârn, dinîii subțiri și interminabili.” Naratorul are tendința de a demistifica, de a coborî frumusețea clasică de pe piedestalul ei. În O moarte care nu dovedește nimic pluriperspectivismul este încredințat celorlalte personaje. Tatăl îl întreabă cine e „urâțica” cu care umblă, iar diminutivul îl doare mai mult
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
matur la care calitățile la fel ca și defectele s-au dezvoltat monstruos”.<footnote Perpessicius, Mențiuni critice, IV, Fundația pentru literatură, București, 1938, p.57 footnote> Sadomasochismul eroului, cel remarcat de majoritatea comentatorilor, este consecința tipului de percepție asupra dragostei. Naratorul nu urmărește iubirea, ci posesiunea. Aceasta transformă ființa iubită într-un obiect, a cărui pierdere provoacă chinurile de nesuportat ale unei false gelozii pe care o întreține în jocul imaginației. În acest joc se lasă prinse și eroinele. Astfel, într-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Apoi se depărtă de ea.” Cei doi asistă la scenă, devin complici iar Irina înțelege că un asemenea episod e doar un prolog al despărțirii definitive. Personajele asistă în tăcere la scenă și interpretează totul printr-un joc al imaginației. Naratorul reconstituie mental, cu ajutorul aceluiași film gestual, toate viitoarele trădări ale Irinei din ziua nunții: “Apoi seara, rămași singuri, el isteț ea puțin nenorocită și fără mișcare, el care o prinde în brațe, o strânge din ce în ce mai mult, îi spune că o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mâna sub cămașa ei. Fără gest ea va primi dorința lui, apoi se va deprinde.” Aceste proiecții mentale au rolul de a compensa orgoliul rănit al celui părăsit. Episodul trădării e reiterat și în nuvela Icoane la mormântul Irinei. Imaginația naratorului reconstituie “cea mai neînsemnată mișcare a capului, a mâinii, a piciorului. Voiam să văd tot ce se întâmplă cu ea, voiam să-mi amețesc conștiința.” Rivalul îi declară Irinei că o va face fericită și că nu-i pretinde să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
douăzeci și șapte de ciucuri numărați de Sandu la fularul Irinei, pe care aceasta îl purta la gât în ziua în care s-au cunoscut, sunt o marcă a lucidității. Holban realizează o variantă personală a memoriei involuntare în care naratorul face analize detaliate și se transformă într-un necrofor. “Sau poate că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am înteimeiat, sub pretenția adevărului, o atmosferă care nu corespunde realității? Și am perversitatea de a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]