7,611 matches
-
depărtări, e un cosmic foșnitor, Prin taina asfințitului de mări. Urmează-mă în spații de iubire, În adâncul ochiului de sfânt, Unde e scris zidirea unei Ere Ca pe un înger plutitor și blând. Și în furtună te voi împodobi nebună, Cu nestemate pietre de cuvinte Cuprinsă-n dragostea divină te voi iubi în razele de lună sfinte. Te voi iubi pe țărmul unui ocean vrăjit Unde mi-e chipul albie de stele Și taine de nisip, în dragoste se pierd
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de dor, Emoția sufletului se coboară prin noapte Și-mi învelește-n taină un timp iertător. Din depărtări, adâncul pătrunde Prin uși ferecate când somnul mi-i bun. Divinul se preface-n ființa de unde Cu rame și pânze prin universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ Gândul spre tine mă cutremură iară Ca o lumină de astre sunt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
va plânge când Eu voi fi cuvânt În patul suferind, o lacrimă prea arsă S-or logodi iubiri, prin zăpezi de gând Și din iubiri divine, voi deveni mireasă. 30.10.2007 ȚĂRMUL DURERII Astăzi a nins, cu o uitare nebună, Lumina plânsă s-a despărțit de clipe, S-a despărțit, de păcatele în care am adunat, din cioburi de viață și spumă, O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am lăsat telefonul să sune și să tot sune. Iar speranța m-a părăsit încetul cu-ncetul. James nu răspundea. Pentru că James nu era acolo. James era într-un alt apartament. Într-un alt pat. Cu o altă femeie. Fusesem nebună să cred c-aș fi putut să-l recâștig doar fiindcă-l voiam înapoi. Fusesem nebună să cred că puteam pur și simplu să ignor faptul că locuia cu o altă femeie. Pentru numele lui Dumnezeu, James mă părăsise. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-ncetul. James nu răspundea. Pentru că James nu era acolo. James era într-un alt apartament. Într-un alt pat. Cu o altă femeie. Fusesem nebună să cred c-aș fi putut să-l recâștig doar fiindcă-l voiam înapoi. Fusesem nebună să cred că puteam pur și simplu să ignor faptul că locuia cu o altă femeie. Pentru numele lui Dumnezeu, James mă părăsise. Îmi spusese că iubește pe altcineva. Încetul cu încetul, am redevenit rațională. O formă de nebunie temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lui Helen. Anna era mult mai tăcută și mai dulce. Era foarte bună cu toată lumea. Din păcate, era și foarte vagă și foarte eterică. De multe ori i-am auzit numele pomenit în aceeași frază în care era folosită expresia „nebună de legat“. Ei, cred că ar trebui să fiu foarte sinceră cu voi. Nu am cum să ocolesc faptul că Anna era puțin... ei, bine... cam hipioată. Cred că ăsta e termenul. Niciodată nu avea o slujbă în adevăratul sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Taaaaaati! Tata a băgat capul pe ușă. Neața, iubire, a zis el. Vin la tine imediat. Îți fac un ceai. Numai că e un nebun jos și-ntâi să scap de el. Nu, tati, i-am spus eu. Nu e nebun. E un taximetrist. Trezește-o pe Anna. Pun pariu că e pantoful ei. — Aha, deci în sfârșit s-a deranjat să mai dea pe-acasă? a urlat mama din camera ei. Tata s-a dus spre camera Annei bombănind: — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trebuia să-și întoarcă fața și să se stingă de durere înconjurată de sărurile ei mirositoare, continuând însă să fie frumoasă. Ca Michelle Pfeiffer în Legături primejdioase. Acum semănam mai mult cu Christopher Walken în Vânătorul de cerbi. Eram psihopată. Nebună. Un pericol pentru mine și pentru cei din jur. Mă plimbam prin casă cu o privire rătăcită. Camerele în care se purtau conversații deveneau tăcute când intram eu. Mama și tata se uitau la mine cu teamă. Anna și Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici o scofală, în timp ce o mângâia pe Kate pe spate cu mișcări circulare. Cine? am întrebat eu. Făceam dinadins pe proasta. —Superbul Adam, mi-a explicat Laura ușor exasperată. —Ce-i cu el? am întrebat eu. Păi, în primul rând, e nebun după tine, iar în al doilea rând, arată absolut sublim. Dacă era cu cinci, șase ani mai mic, atunci începeam să fiu și eu interesată. —Laura, Adam nu e nebun după mine, am protestat eu. Sigur că am spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am întrebat-o cu blândețe și afecțiune, pregătită să-i fac pe plac. Zeița dimineții o să mă pedepsească fiindcă i-am interzis intrarea în bucătăria noastră? — Nu, mi-a răspuns Anna, uitându-se la mine de parc-aș fi fost nebună de legat. Chiar atunci, în fața ușii s-a stârnit o agitație frenetică, deși cumva înăbușită. Cineva sau ceva era foarte supărat fiindcă găsise ușa încuiată. Dați-mi voie să vă spun că zeița dimineții avea un limbaj absolut ales. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe ceafă, cum face ochii mari pentru ca apoi să înceapă să-i strige oricui l-ar fi ascultat, împungând aerul cu degetul, într-o mișcare violentă care ne indica pe mine și pe Kate: „Să știți că femeia aia e nebună. E nebună de legat. Să vă feriți de ea“. Dar Adam n-a făcut nimic din toate astea. Mi-a zâmbit. Trebuie să recunosc că era un zâmbet ușor precaut. Dar era un zâmbet. —Claire! a spus el și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cum face ochii mari pentru ca apoi să înceapă să-i strige oricui l-ar fi ascultat, împungând aerul cu degetul, într-o mișcare violentă care ne indica pe mine și pe Kate: „Să știți că femeia aia e nebună. E nebună de legat. Să vă feriți de ea“. Dar Adam n-a făcut nimic din toate astea. Mi-a zâmbit. Trebuie să recunosc că era un zâmbet ușor precaut. Dar era un zâmbet. —Claire! a spus el și s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
foarte simplu. Până acum nu mai jucase rolul de tată iubitor, deci ce voia? —Cafea. — Poftim? l-am întrebat tăioasă. — Există vreo șansă să primesc o ceașcă de cafea? a zis el. Se uita la mine de parcă eram un pic nebună. Oare de câte ori îmi mai ceruse cafea înainte să-l aud? — Sigur, i-am răspuns. Am pus-o pe Kate la loc în pătuț și m-am dus în bucătărie să-i fac cafeaua. Ar fi trebuit să-i ofer eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a fost foarte greu din cauza mea. Am fost foarte râzgâiată și infantilă. Iar el n-a mai rezistat. Așa că, din disperare, și-a căutat refugiu în altă parte. —Și tu crezi chestia asta? m-a întrebat ea rânjind dezgustată. Ești nebună. Și-așa a fost destul de rău că și-a tras-o cu alta, dar după asta să mai dea și vina pe tine... E nebunie curată. Tu chiar nu ai nici un pic de respect pentru tine? —Helen, treaba asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și despre cărora dintre plante trebuia să le spun bancuri. Trebuia să înregistrez serialul Brookside și să trimit caseta în fiecare săptămână. Andrew mi-a dat tot felul de sfaturi utile. M-a avertizat în legătură cu femeia de dedesubt, care era nebună. —E în regulă, i-am spus eu fără să mă gândesc. Probabil c-o să-mi placă de ea. —Și să nu te duci la restaurantul chinezesc de alături, m-a avertizat el. Au fost prinși cu un câine-lup în frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu Hannah. Și mi-au spus, să-i las în pace după nașterea copilului. —Vorbești serios? am sărit ultragiată. N-am mai auzit așa ceva! Ei, de fapt cred c-am mai auzit. Dar numai legat de niște oameni necivilizați și nebuni. Și după asta ce s-a întâmplat? Hannah asta nu avea și ea cap? Nu le-a spus părinților ălora să-și vadă de treaba lor? Până la urmă, era o femeie matură. Păi, a murmurat Adam stânjenit, după asta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie japoneză, ca niște rîme, sau ce mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai slab totuși decît Basic Instinct, fiindcă nu-ți taie respirația cu detalii anatomice mici. Pentru că nu-i Sharon În locul lui Liz. În schimb „este anul 2136. Wolf, un vînător de recompense din spațiul intergalactic, este amenințat de un android nebun după ce primește un semnal de ajutor de pe Terra 11. El se hotărăște să salveze trei femei frumoase de pe planeta cuprinsă de ciumă. Dar acestea sînt răpite de trepădușul Overdog. În lupta cu monștrii și mutanții, Peter Strauss este ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la o ceașcă cu cafea, În care tocmai a picat ceva intim, un tampax, de femeie. Sau o muscă, Musca fiind numele unui film care-a primit Oscarul pentru efecte speciale prin anii optzeci și care povestește „viața unui savant nebun ce se transformă Într-o muscă oribilă”. Citat din prezentarea TV. Musca oribilă este Jeff Goldblum. El descoperă teleportarea, se Îndrăgostește de Geena Davis și-i demonstrează cum funcționează aparatul. O Întîmplare nefericită face Însă ca, odată cu savantul, În cilindru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
paralizat În cadru, Îi mărturisește că l-a mințit, nu e agent de asigurări, e Mundt, poate, nimic nu-i sigur În lumea asta, exceptînd faptul că unii Își bat joc de el că e prea gras, alții-l fac nebun și, Înainte de despărțire, Îi spune: „Tu nu ești decît un turist În hotelul ăsta, eu locuiesc aici”. Apoi Charlie deschide ușa camerei sale Înconjurate de vîlvătaia de pe palier și dispare Înăuntru. O clipă mai tîrziu, Barton, cu paltonul pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Active: „Este atît de fin și discret... Îl pot purta În fiecare zi și nimeni nu va ști. Mă simt foarte proaspătă. Pentru că Allways absoarbe umezeala. (...) Și chiar absoarbe mirosul... fără parfum? Nu mă așteptam.” „Pentru Tănțica de la capăt: Ești nebună.” Fundamental legat de nobilul rîgÎit de formare și informare, tot la aparatul meu de recepție cu data system am auzit, după trei zile de meditație radio, că Saramago a primit premiul Nobel de n-o fi fost Oscar, numele scriitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mînă Răzvan Dumitrescu la SOTI pe ceea ce s-ar putea numi sperietură. „Veți vedea acum niște imagini cutremurătoare.” În imaginile cutremurătoare se vedea un bărbat care se hîțÎna, după niște zăbrele. Avea și căciuliță. Nu era opozant. Era un simplu nebun. Și toate astea atunci cînd, În mod cît de cît normal, ar fi trebuit prezentat măcar un singur om internat abuziv prin clinicile de psihiatrie. Dară nu, acestor redactori scoși din ulcică nu li se pare importantă chestiunea, fiindcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În drum spre enclava din Ceüta, DJ cască. Femeia de aici e gravidă. Nu se Înțelege de ce, vine și fosta regină a frumuseții din regiune la braț cu valetul, regină care fuge pe urmă cu DJ. Femeia din Norvegia e nebună. Se Întîlnește cu eroul În spatele unei biserici. Descriere fiord. Un pește sare În apă. Valetul pleacă. Femeia din Olanda e Întîlnită pe-o dună de deșeuri artificiale. Aluzie profund senzuală. Ultima țară și ultima femeie sînt anonime. În timpul povestirilor, DJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știe nici el, dar pe care-o vede Într-o zi În grădină. ADRESĂ: Egiptul antic, inițial la Teba. O părăsește deoarece o crede un oraș al pierzaniei și construiește o nouă capitală, Akhetaten, Orașul Luminilor. DIAGNOSTICUL MEDICILOR EGIPTENI: complet nebun. DIAGNOSTICUL UNUI TEOLOG: primul creștin din istorie. DIAGNOSTICUL UNUI SOCIOLOG: primul socialist din lume. DIAGNOSTIC POST-MORTEM: proastă carte. ISTORICUL BOLII: foarte inteligent de mic, urăște armele, iubește poezia, se Întreabă ce e moartea, Își bate joc de tradiții și obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Copilul aducea un fel de a vorbi, cuvinte de 159 niciunde : „pempeeee“, „bamba“, „bibaaaa“, „pitch“. „PATENDENE“! „Patendene“, Danda! Noapte bună, Dănduș! Copilul aducea Atingerea - îmbrățișarea copilului era îmbră țișarea Trandafirului și a Păpădiei (pe care în copilărie, ca un copil nebun ce eram, le îmbrățișam cu ochii închiși, după ce le dădeam o altă dimensiune). Dacă ar fi să aleg un singur moment din toată viața mea, ar fi așa : copilul aleargă spre mine, eu stau ciucită, deschid brațele, copilul se apropie
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]