60,569 matches
-
de orbire totală în care nu intuiesc decât forma trupului meu, undeva departe după coline, pe drumul ce coboară la cascada sfântă. Globul de foc provoacă în cădere o furtună de frunze și vânt însoțită de un vuiet îngrozitor. Nori negri ca niște căpcăuni împânzesc dintr-o dată tot cerul, semne ale anotimpului umed cu o lună mai devreme. Plouă cu praf și colb roșu. Ne lăsăm o parte din noi, peste tot pe unde călătorim, pentru ca să ne putem recunoaște peste timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iubirii imposibile, și domnul însoțit mereu de "El"-ul său recalcitrant și obositor, etern și perpetuu îndrăgostit. I-am invitat pe prietenii mei la un fel de praznic, pentru că este vorba de un moment solemn. Mi-am pus o rochie neagră, foarte simplă, lungă, cu umerii în formă de barcă și despicată în părți. Rochia am construit-o mental, prin suprapunerea mai multor rochii de-ale mele, ce aveau, fiecare, câte un cusur: la una nu-mi convenea lungimea, la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zărit chipul din diverse perspective în toate oglinzile ce se agitau nervos în toate direcțiile. Toate oglinzile reflectau în mod ciudat chipul meu, cu excepția uneia singure, ce aparținea lui sicraN; ea întorcea chipul lui mult mai tânăr, purtând o pălărie neagră. Chipul meu, pe care nu mi-l pot reprezenta niciodată în vise, apare acum reflectat în imaginile oaspeților mei. Mai închin încă o dată pentru toate sentimentele noastre; cele nobile, cele netrebnice, cele profunde și deschise, cele triste și melancolice. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri, de însămânțat grădina, de soare cu dinți, de căldură toridă, de frig important, de lună neagră, de dragoste pierdută, de dureri de ulcer, de farmece, de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii și tăie ultimele trei găini (și un cocoș), pe care le oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
patria! Vizitele P eretele cu biblioteca plină de cărți culisă într-o parte, dezvăluind perspectiva unei camere necunoscute ca fiind dintr-un vis avut dinainte de Revoluție. Medicamentele or fi iscat ivirea acestor forme. Roziile pentru somn, cele violet pentru cântat, negrele cu scopul dirijării pe partea dreaptă a razelor soarelui și acțiunii lor în nopțile de ianuarie, romburile albe pentru respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Când trecea Ea. Băncile afișau Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după nori, capete negre de heruvimi, cu nasul mânjit cu polen, se ițeau curioase. Când trecea Ea. Fanții de mahala din pitoreasca galerie a lui Miron Radu Paraschivescu invadară străzile Brăilei. Își întorceau pe dos hainele stilizate, expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diagonal cu clădirea Primăriei, Restaurantul "Belvedere" și Trezorerie, la 255 de metri distanță de Restaurantul "Continental", Biblioteca Județeană, Casa Tineretului, Farmacia "Iris", Banca "Transilvania" și Agenția Loto-Prono. 2. A învățat plăpumi la Fabrica de anvelope București (ucenicie 5 ani), Întreprinderea Negru de Fum, Chitila, cu detașare pe 5 ani la Fabrica de mezeluri, covoare și șezlonguri Orăștie, specializată apoi la Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă, cursul de maiștri, de la primul cutremur din 1940 până la următorul seism în care și-a pierdut îndemânarea, 1977
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin porii mugurilor de rochița-rândunicii și prin petalele de gura-leului care se înmulțiseră cu o lăcomie de nedescris, vidul părând a fi mediul lor preferat. Plăpumăreasa nu se mai vedea dintre culorile care explodaseră spiralate. Lanțul polipeptidic, presărat cu punctele negre al aminoacizilor, o învăluiau, producând un murmur pe care aparatura electronică teleportată din Universul paralel care nu cunoscuse comunismul, ci cognitivismul, o expunea pe scala optică, multicolor, ca apoi, prin injectarea tegumentului sonor al fiecărui atom cu soluția ingenioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de teleconferință. Când, după 28 de ore de convorbiri înfocate, bietul ministru epuizat avea să se refacă timp de 6 luni într-un sărman bungalow din Insulele Canare, deja plăpumăreasa dispăruse. Bolnavă de veșnicie, plăpumăreasa muri prin implozie, devenind o gaură neagră septică. "Cum, a murit?!" se miră întrebând doctorul. Asistentele, bucătăresele, femeile de serviciu, brancardierii (adevărata bancă de date a tuturor spitalelor) arătau spre crematoriu. Numai că aici intervenise Mioara Alimentară. DVD-ul pe care se afla toată înregistrarea războiului contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu ciocanul, bila se va ridica, vei sparge recordul de kgf/cm2 sau molecula de cer sau atom de vis, vei rupe țesătura viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al cerului, tu în maieu roșu și bermude lungi, negre, mustața în furculiță pe chipul tău de Charles Bronson, cowboy sau bodyguard al Președintelui, eu alături de tine în rochie de pânză de păianjen, ținându-te de mâna hotărâtă să scoată pistolul țintat cu argint, să nu tragi, Mitică! Podeaua era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urlete care se metamorfoza în tsunami-urlet, în urlet-seismic, în bombă atomică-urlet, sau urlet-supersonic, spărgând bariera de viteză a sunetului și trecând prin corpurile solide și lichide, devenind urlete care creau vid și antiurlete, asemănătoare cu plonjonul antimateriei peste noi, găurile negre ale urletelor, cu o gravitație uriașă, care atrăgeau distrugând toate urletele vii, concurente, o galaxie de o forță uriașă a urletelor materiale închise în atomi și molecule. Ermetizate magnetic în urlete, undă-tractoare chiar a strigătului începutului, pentru că avea puterea supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de mireasă trebuia terminată până la al doilea pătrar de lună din primăvara viitoare. Și acum abia era toamnă, prilej pentru Mamă de a-și coase pe rochia ei de mireasă scoasă din cutie și mirosind a naftalină, ciorchini de struguri negri, de a împodobi podeaua și aleea de la poartă cu frunzele castanilor și teilor de pe bulevardul Karl Marx. Măturătorii, bine plătiți, descărcau basculante cu frunze în curtea Mamei. Bărbații aveau să-i vină. Timpul chemat de Mioara Alimentară întârzia să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sfâșiată de animalele care le țâșneau din plexul solar, capete de vampir, de dragon sau crocodil. Desenele animate de pe monitoarele TV deveniseră, la rândul lor, fiare care maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rândul lor, fiare care maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îndesate pe metru pătrat, cu marfa expusă pe trotuar, ca mesele cafenelelor pe Champs Élysées, nu puteai, ieșind din cârciumă, în drum spre piață, trecând pe la farmacie și second-hand, să nu cumperi și un sac de adeziv alb pentru zile negre. Năpădiți de modernizare, brăilenii uitaseră să se modernizeze. Ascultau aceeași muzică cu gust oriental, tare, încât decibelii pulsau în locul inimii, dansul era la fel de feroce ca al triburilor africane, dar fără motivație, pentru că haosul era creat de detergenții din băuturile turnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de unt, cuburi de brânză. Și, după ce mâncam puțin din fiecare fel, la sfârșitul drumului mă aștepta sticla pe care o beam dintr-o suflare. În urmă, bărboșii acopereau cu urdă afânată săpătura, bătătorind-o până se făcea tare și neagră ca betonul. La următorul drum, săreau din drojdia neagră copii blonzi, unii abia născuți, alții adolescenți, uneori numai băieți, uneori numai fete, împărțind, în timp ce săpam, dumicatul Pământului cu ei și iar sticla era sacrificată și iar în urma mea lipovenii netezeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din fiecare fel, la sfârșitul drumului mă aștepta sticla pe care o beam dintr-o suflare. În urmă, bărboșii acopereau cu urdă afânată săpătura, bătătorind-o până se făcea tare și neagră ca betonul. La următorul drum, săreau din drojdia neagră copii blonzi, unii abia născuți, alții adolescenți, uneori numai băieți, uneori numai fete, împărțind, în timp ce săpam, dumicatul Pământului cu ei și iar sticla era sacrificată și iar în urma mea lipovenii netezeau calea, pe când eu eram deja la jumătatea celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a V-a, repetenți cu toții, în colonia Zagna de pe malul Siretului, în care părinții voștri aveau domiciliu forțat, cu mamele strigându-vă seara de la porți, așa cum și noi eram chemați de mamele noastre, până când noaptea cădea brusc ca un voal negru prin care se vedeau ochii strălucitori ai piloților lumii. Așa a fost, îi spunea lui nea Costică frizerul și Șepcarului, era în perioada primei mele repetenții, când, împreună cu Titel, Grasu, Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pot deveni reali, ca să nu se poată trezi, să nu se poată trezi... Lanurile de porumb foșneau înfricoșător. Căpcăunu cobora de pe Lună pe acoperișurile foișoarelor, dădea mâna cu fiecare santinelă arătându-le vrafurile de zmeie și parașute, apoi cu poalele negre ale hainei fluturând, se deplasa iute spre școala la care, peste câteva ore urma să mergem, da, urma. Și Șepcarul spuse: Viața mea a fost mai searbădă din cauza ochilor mei slabi, ochelarii mi-au luat toată forța tinereții, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
destinul ei de flacără, cu scopul ce-i definea existența sa de foc, din Făt-frumoasă flacără, devenind principesă-foc, cu unicul gând de a ucide tot ce există: Satelitu cu usturoiul, cizmele și untura de porc și, mai ales, pielea aceea neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
repetenți, așa că ne-am luat tălpășița. Priviți strigă Tomaida moare Căpcăunu! Și într-adevăr, o reptilă uriașă se zbătea să ajungă la fântâna cu cumpănă din afara gardurilor ghimpate dinspre Siret. Luna lipsea de acasă. Reptila se târa și gemea. Poalele negre ale hainei lăsară dâra lor murdară de zborurile după zmeiele și parașutele noastre, mâinile zgâriau cu ghearele pământul proaspăt arat, închipuindu-și că e spatele de știulete al lui Niftode, geamătul era necazul din străfunduri, pentru că nu ne putea urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]