7,693 matches
-
Invitat de Mussolini, a aplecat într-o călătorie prin Italia în cursul căreia manifestările spectaculoase ale cămășilor negre, și propaganda făcută de ziarele din marile orașe pe unde trecea, au desăvîrșit acapararea minții șefului de guvern, foarte vanitos 198, de către oaspeții italieni. În cîteva clipe și, ca să zicem așa, în afara oricărei participări a Departamentului Afacerilor Externe la București, cu excepția cifrului și a curierilor, Averescu a pus la punct sau acceptat în grabă un acord italo-român, de mare anvergură fiindcă, pe de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
muncii, mai înalte, pentru care Titulescu era mai bine făcut, aceea a diplomației și a marilor linii ale politicii externe. În asemenea circumstanțe, Titulescu, trecînd prin Roma, a fost obiectul unei primiri deosebite din partea căpeteniilor fasciste. Dino Grandi a oferit oaspetelui în trecere, la cazinoul de la vila Borgheze, un dejun la sfîrșitul căruia, la cafea, am avut surprinderea să-l aud pe Titulescu spunîndu-i lui Grandi: "Oricare ar fi situația lui Ghika aici, vă previn că dacă ajung șef de guvern
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
primire, iar problemele abordate au fost discutate pe cel mai măsurat și curtenitor ton de egalitate între aliați. Domnul Zaleski (astăzi președinte al Republicii, refugiat la Londra) deținea portofoliul Afacerilor Externe și se străduia să fie cît mai atent cu oaspetele român. Subsecretarul de stat, colonelul Beck, stătea în planul al doilea, ceea ce nu însemna că nu-și țesea pînza în care urma să cadă în curînd șeful său direct. Președintele Republicii, Moczinski, era un profesor universitar foarte preocupat să-și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
simplă. În locuințele din capitală sau în vechile castele răspîndite prin provincie la o distanță ușor de acoperit cu mașina pe șoselele bune (cu excepția unor sectoare din Vest unde mai dăinuia "pavajul regelui" din secolul al XVII-lea, călăul cauciucurilor), oaspetele în trecere era totdeauna binevenit. Țară cu adevărat democratică, Belgia avea alături de vechile familii istorice, nobili de origine recentă, ridicați prin titluri oferite drept recompensă pentru serviciile aduse în parlament, comerț, industrie și servicii publice. Iar această continuă împrospătare, foarte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Timp frumos, spectatori, șuturi la poartă, șuturi pe poartă, raport de cornere. Mediile care se pretind posesoare de sînge albastru intelectual cred că gazetarul de sport poate doar atît, să numere cornerele. Și să spună în limbă de lemn că oaspeții au fost mai buni după pauză sau că gazdele și-au dorit mai mult victoria. în 2007, ziaristul de sport nu mai e un tip limitat și n-ar fi trebuit să fie nici în urmă cu 40-50 de ani
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mai mult din poze și din titluri. Dar Lucescu nu spune orice. El e antrenor român, și această condiție i-ar permite să continue stilul literar al colegilor din patrie. Cu adversari care și-au dorit mai mult victoria, cu oaspeți mai buni după pauză, cu „ne-am creat mai multe ocazii“, cu mulțumiri aduse patronului, sponsorilor, primarului, prefectului, partidului, cu grijă să nu rămînă nici o mînă de șef nepupată. Cuvintele lui Lucescu sînt însă altfel. N-au nimic lemnos, conțin
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și îmi forează adânc conștiința. Sunt inundat de impulsiunea unei rearanjări a ținutei, trebuie să trec de la poziția lejeră în care mă aflam la una protocolară, de eventuală primire, trebuie să mă corectez vizual, să arăt prezentabil și oficial în fața oaspetelui pentru a-l primi ca oaspete propriu-zis. Bătaia din ușă și chemarea vocală, chiar dacă le așteptam, fiind anunțate, în prealabil, de venirea cuiva în camera mea, mă vor surprinde întotdeauna prin sfârtecarea, ruptura produsă. De fapt, tensiunea aceastei fracționări mă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
inundat de impulsiunea unei rearanjări a ținutei, trebuie să trec de la poziția lejeră în care mă aflam la una protocolară, de eventuală primire, trebuie să mă corectez vizual, să arăt prezentabil și oficial în fața oaspetelui pentru a-l primi ca oaspete propriu-zis. Bătaia din ușă și chemarea vocală, chiar dacă le așteptam, fiind anunțate, în prealabil, de venirea cuiva în camera mea, mă vor surprinde întotdeauna prin sfârtecarea, ruptura produsă. De fapt, tensiunea aceastei fracționări mă va uimi mereu. Este o tensiune
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
starea de natură. Hanu-Ancuței este capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare. Formal, scrierea e un fel de Decameron în care câțiva obișnuiți ai unui han spun anecdote, în sine foarte indiferente. Esențială este starea de fericire materială înfăptuită de oaspeți. Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând numai cu carne friptă și bând vin, însă după o rânduială care cere inițiere. Vinul e adus de Ancuța în cofăiel plin, cu ulcică mereu nouă. Înainte ca povestitorul să-și înceapă istoria, toți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
miere, dar încă păstrând miresmele, a trecut pe aici. Și peste tot plutește o jovialitate sănătoasă, un umor gras de poveste. În stilul popular al lui Creangă și Eminescu, Alb-împărat are o oratorie sfătoasă de rigă cu suflet țărănesc, arhaic: - Oaspeți dragi, Mărită Doamnă, fetelor, cinstită curte, Nu mai am de-aci-nainte zile lungi, ci zile scurte, Numărați îmi sunt de-acuma bobii vieții, numărați! Astăzi, mâine, întîlni-voi pe strămoșii împărați! Stăpânind ținutul nostru în credința strămoșească, Rareori îngăduit-am minții mele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
exemplu, este menționată o piuă de bătut sumane pe apa Similei, la Pătrașcani, actualmente localitatea Alexandru Vlahuță. Călătorii străini erau, și ei, impresionați de produsele locale, comentându-le favorabil, cu mici excepții, dar și acestea erau undeva laudative. Unul dintre oaspeții străini ai Moldovei pe la 1700, Weissmantel, considera cu ipocrizie că iile cam transparente de borangic și fotele strânse pe corp dezvăluie prea mult din frumusețea fetelor. Dar, prin observațiile sale, face una dintre primele descrieri ale portului popular moldovenesc. Peste
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
necunoscute a demisionat din jandarmerie și, cu ajutorul material al unchiului Constantin a făcut o școală de ceferist și apoi a lucrat ca șef de tren, până la pensionare. Soția unchiului Ștefan, Mărioara, a fost o femeie harnică, frumoasă, curată, primitoare de oaspeți și și-a iubit cele două fiice ale sale până la scrificiu. A avut ghinionul să se accidenteze, fiind la volanul mașinii fiica ei cea mai mică. După chinuri cumplite suportate în cele mai renumite spitale ale țării, a decedat. Doina
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
vară, pe la începutul lui iulie, știam că voi găzdui o lună pe Veronica, soția profesorului universitar Ștefan Micle.” în zilele acestea din iulie 1889, când s-a retras la Văratec, poeta se plimba, își completa albumul cu poezii adnotate, primea oaspeți, cânta, recita. Povestește aceeași Maica Fevronia: „Intr-o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd în amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
În cazul unei probleme în relația dintre două persoane, capacitatea de a privi de pe poziția celuilalt este foarte importantă. Cel care ridică un gard în jurul casei, când va stabili forma și înălțimea gardului, trebuie să gândească și la vecini, la oaspeți, la gunoieri, la șoferii care nu vor vedea cotitura drumului după colțul gardului, dar și la participanții neumani, cum ar fi iarba care se ofilește dacă gardul este înalt și nu permite trecerea razelor de soare sau la pisicile vecinilor
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
George Enescu, e discutată relația oamenilor politici cu literatura ș.a.m.d. Const. Rîuleț dă, în foileton, romanul Capșa în refugiu, G. Botez scrie cronica rimată Poliția în versuri, tot Const. Rîuleț fiind autorul unei poezii închinate lui Octavian Goga (Oaspeților noștri). Deși a avut o existență scurtă, revista a contribuit la stimularea interesului scriitorilor pentru teatru, la promovarea unui repertoriu dramatic original. M. Pp.
TEATRUL DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290109_a_291438]
-
Dudești și dulapul din Șos. Ștefan cel Mare. Dar moravurile noi au desființat o întreagă și depărtată tradiție. Petrecerile bucureștene erau nedespărțite de lăutari. Lăutarii înveselesc și au înveselit din timpuri pe care nu le putem preciza, lăutarii bucureșteni erau oaspeți iubiți ai tuturor chefurilor. Cel mai bătrân lăutar pe care l-am cunoscut încă din casa părintească era Marinică. Foarte vestit pe vremuri, când l-am văzut pentru întâia oară era aproape retras din activitate. Era un bătrân cu barba
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se desfășurau sub ochiul cuiva de la partid, calzi în afara acestora, ca de pildă la „întîlnirile cu cititorii”, prelungite în casa unui învățător sau profesor cu masă întinsă și vin ales, ori în timpul simpozioanelor și festivalurilor, pentru a fi la înălțimea oaspeților. Pentru mine, om care preferă constanța inconstanței, frecventele schimbări de conduită, trecerile de la gîra-mîra la bruderschafturi, de la bruftuluieli la pupături nu erau o fericire; din contra, după amuzament mă încercau remușcările. Lîngă talentații mei colegi, trei sau patru eminenți, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
contrainformații, e înfățișat Preda, rivalul său la gloria literară. Dacă nu le-am citit, s-o facem cît mai curînd!, ne îndeamnă. Vădit interesat de evoluția raporturilor dintre cei „mari”, Bălăiță a urmărit de la început pînă la sfîrșit regalul intempestivului oaspete. Deși nu-i suferă pe „tipii” de felul lui D. Z. - impetuoși, expansivi, dominatori - și nici nu-i plac - în teorie - „copiile după natură”, a stat totuși, cînd „privitor ca la teatru”, cînd foindu-se în scaun și sughițînd nervos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Mișu, Ghizela spunea: „Așteptai Festivalul, Gala...” Fostul meu coleg de redacție avea, carevasăzică, planuri și nu premoniții rele. Într-adevăr, Mișu, ins cu vocația sociabilității, îndrăgea „manifestările” artistice, literare, sportive. În asemenea ocazii nu se cruța, se atașa de oaspeții veniți la Bacău nu numai pentru schimburi de idei, ci și (în treacăt fie spus) pentru a petrece. De fiecare dată după o noapte de băutură, el raporta, mîndru, că „a rămas ultimul pe baricade”. Nu știu dacă era cel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
discuțiile sînt aceleași de fiecare dată. Se știe cu anticipație că, de pildă, locul meu e pe canapeaua de la apus; pe cea de la miazănoapte stau copiii, Ani și Lena; pe scaune, ocupînd celelalte două laturi ale mesei, sărbătoritul, „Bunica” și oaspeții din vecini. Se mai știe că, după ora patru, vine ștefănucă - un ins mărunt, ager, zîmbăreț și, de la o vreme, cam surd - împreună cu nevastă-sa. După ei, anul acesta a apărut „baba Zodieru”. Are optzeci și șase de ani și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
singură frază de nu le mai dai de capăt. A fost însă mai coerent cînd s-a referit la vizita pe care i a făcut-o lui G. Tutoveanu. Bătrînul poet semănătorist continua și prin anii ’50 să-și primească oaspeții, în casa sa din Bîrlad, „pus la ținută” (frac), pregătit să le citească din versurile proprii. Persistența sa în vechi habitudini îl singulariza nu numai între cetățenii urbei, ci și în rîndurile tagmei, trecută acum, în majoritate, la rubașcă și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu de mult, în Basarabia. I-a dăruit unei taximetriste care vorbea românește (și care i-ar fi spus că și bărbatul și copiii ei vorbesc românește) pulovărul de pe el și a rămas în maieu. Așa s-a prezentat, ca oaspete, în fața guvernului republicii de peste Prut, unde ar fi afirmat: „Am plecat de acasă și am ajuns acasă”. Mi se pare inutil să comentez: legendele au și început să-și ia zborul!... *Aseară (16 decembrie 1983), am vorbit despre curajul lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Odobești - dirija el -, și tu, Gane, pe aia cu «proletarii» sau să spună Genoiu cum mi-a smuls învoirea să plece o săptămînă la Cluj”. La povestirea unora din întîmplările numite, s-a rîs cu poftă, în hohote prelungi: atît oaspeții (unii cunoscuți ca „intelectuali subțiri”: Manolescu, Dana Dumitriu ș.a.), care le auzeau pentru prima dată, cît și noi care le știam. C., căruia genul acesta de evocări îi face o mare plăcere, a apelat la toți cei din „vechea gardă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
repetat, adaptînd-o, anecdota de almanah cu prințul care ajunge tîrziu la un han și pentru cîteva ouă i s-a cerut un preț fabulos, nu pentru că ouăle ar fi fost foarte scumpe pe acolo, ci pentru că (răspunsul hangiului la mirarea oaspetelui) „așa-s de rari prinții”! Cînd s-a trecut la „dialog”, l-a tot grăbit cu acel „Hai, mai la vale”, de care nu se dezbară. Vinovat a fost și publicul: din cauză că, necitind, nu prea știe ce să întrebe. Astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al celei din urmă și actual amant al pictoriței), un polițist apolitic, executant fără zel al ordinelor date de superiori și prevenitor cu cei vizați (respectiv bătrînul și soțul nepoatei casnice, inginer și comunist), în locuința cărora vine adesea ca oaspete. Piesa „curge” datorită dialogului viu dintre cele șase sau șapte personaje care reprezintă tot atîtea puncte de vedere și atitudini față de evenimentele ce se apropie, dar cărora nu le percep încă gravitatea. M-a interesat îndeosebi prima parte, în care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]