6,675 matches
-
serial killer” gata mereu să-și Împlinească rostul de a asigura „rotația” muritorilor pe Terra Incognita. Pe Paul Schuster l-am revăzut În martie 2004, la Berlin. Slăbit, nervos, ca În ultimii ani, dar Îndârjit și vitalizat, ca totdeauna, de obsesii morale și politice. Provocarea, pe care creația o Întreține În haosul existenței cotidiene, Îl chinuia, fără Îndoială, În continuare, dar nu obișnuia să amintească acest subiect delicat. Un scriitor vulnerat de propriile sale tăceri și de tăcerea din jurul numelui său
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de nedreptățile de demult și de azi, din preajmă și de departe, dar nu-și regăsise locul. Excesiv adesea, electrizat de intensitatea propriilor trăiri cerebrale și sufletești, Paul a fost, În cele două decenii de când ne Întrunise hazardul, consumat de obsesii divergente, În care inteligența neliniștită regăsea mai curând compensații existențiale, decât stimulent creator. Puseurile agresive de Însingurare, egocentrism și frustrare nu erau decât cealaltă față a capacității sale de dăruire și generozitate. Părea mereu „Încărcat” de prea-multul din sine și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ceva În mine -, este imposibil ca această copilărie să se Întâmple altui copil - și ție- și mie”. Neacceptând nici o Autoritate - incarnarea supremă a acesteia rămâne Auschwitz -, naratorul respinge, firește, și sloganurile evreiești, chiar cele impuse de Împrejurările extreme ale supraviețuirii, obsesie iudaică ce nu pare să devină desuetă.Confesia (necruțătoare, În primul rând, cu sine) a supraviețuitorului din Kaddish nu este altceva decât suferința pietrificată În tăcere și solitudine: „Evreitatea mea rămâne o vagă circumstanță a nașterii, doar altă culpă-greșeală printre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că mama fusese Înregistrată, din eroare, probabil, ca deținut politic din Slovacia, nu ca evreică maghiară, căreia i-ar fi fost destinată pe antebraț litera A, urmată de cinci cifre fatale. Deși „trecutul” de deținut era minim și tatuajul ambiguu, obsesia Auschwitz nu va putea fi vindecată. Într-un acces de furie, B. strigase totuși soției sale, În Kaddish, că nu avea neapărat nevoie de Auschwitz pentru a Înțelege răul lumii În care trăiește. Noul roman al lui Kertész, ca și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Destinul Europei Centrale și de Est, revelat prin cel al Dunării, sugerase scriitorului o caracteristică esențială: perceperea vieții ca amenințare, ca agresiune. Mecanismele de autoapărare impuse de această cultură „claustrofobă”, cum o numea cineva, reduc existența la o strategie defetistă. Obsesia retragerii din viață, a apărării de agresiunea și amenințările ei, Magris o citea În codificata „culpă” kafkiană și o exemplifica prin parabola lui Canetti despre Zidul chinezesc, construit să apere Imperiul de primejdii. Anxietatea crescută față de amenințare amplifica, treptat, Zidul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
științele hidraulice, dar și de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar obsesii juvenile. A scrie, amintea conferențiarul, Înseamnă a „transcrie” ceva mai mare decât noi Înșine. Revenea, firesc, și În acest context, tema pribegiei, a rătăcirii, a Înstrăinării și a schimbării. Oaspetele s-a referit și la cartea sa despre exilul iudaic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
artiști sau gânditori extrem de diverși, de la Maiakovski la Rimbaud și Coleridge, de la Goya la Leopardi și Debussy, de la Toulouse-Lautrec la Cehov și Lucius Apuleius, de la Lorca la Freud. Între „visători” se afla, firește, și Fernando Pessõa, marele scriitor portughez, adevărată obsesie literară a lui Tabucchi, pe care Îl tradusese, căruia Îi Închinase studii și pe care Îl situase În centrul „halucinației” romanești intitulate Recviem. Îi dedica În fermecătorul mic volum de vise și câteva proze scurte, sub titlul „ultimele zile ale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru alcătuirea unui eu coerent.” Și, după o pauză, adresându-se clasei: „Ne-am putea Întreba, În cele din urmă, care este natura vocii neidentificate, cui este adresată opera?”. Nu toți studenții citiseră cartea În această cheie. Unora le plăcuse obsesia gastronomică a romanului, „simbolismul digestiei”, al relației sociale văzute prin convivialitatea apetitului. Li se părea că pot percepe, astfel, relația de iubire a autorului față de o patrie secundă, adoptivă, Portugalia, În a cărei limbă scrisese romanul și căreia Îi inventase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În a cărei limbă scrisese romanul și căreia Îi inventase rețete culinare la fel de fictive și de fascinante ca ficțiunea Însăși. Alții se Întrebau dacă halucinația, ca și visul nu sunt doar ale minții, iar cartea, un mod de a soluționa obsesia unui autor cu alt autor și cu Patria acestuia. Festinurile culinare păreau să confere forma tangibilă a ceva Încă amorf. „Subconștientul nu poate fi transcris, este mister. Visurile scrise nu sunt vise. Scrie autorul În vis sau În ficțiune, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acolo și că știu ce se Întâmplă. „Prietenia trebuie declarată”, obișnuia să spună după ce ne Împrietenisem. Frapantă formulare, la un om atât de discret și reticent. Prefera declarațiile ferme, dar discrete. Îmi aminteam, În acele momente dinaintea despărțirii, bizara sa obsesie fatalistă. Un fel de inducție În secretele destinului de la care primim doar semne discontinue, lăsate În voia perspicacității noastre de a le corela și citi. În una dintre serile petrecute Împreună, Îmi dezvăluise, cu un soi de gravă complicitate, misterul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vrut să înțeleagă și el doctrina legionară. Drept care a început să citească și căuta să pătrundă comportamentul legionar. Probabil că în intimitatea lui psihică s-a produs o ruptură, căci în final a înnebunit și striga mereu cu forță și obsesie: Trăiască Legiunea și Căpitanul și cânta cântece legionare. După ce lucrurile au intrat într-un ritm normal cei care fuseserăm trimiși de domnul Petrașcu la Comandant, am deslușit tot tâlcul sfaturilor pe care el ni le dăduse vreo câteva luni înainte
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Mille Lefter, căruia îi predase comanda la 24 Decembrie 1942. Desigur că el exercita o autoritate nemanifestată sub nici o formă, în folosul unității și a rămânerii tuturor legionarilor alături de Comandant. Avea o frază pe care o repeta ca o obsesie: „Măi băieți, măi, să ferim viața Legiunii de rugină, căci o roade, o mănâncă...” Se referea la agitațiile care începuseră în lagăr, de care își dădea seama că ar putea duce la fracționarea grupului sub conducerea lui Mille Lefter. Acesta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în vârstă. Un geniu aspru. În lume nu există numai așa ceva. Majoritatea oamenilor sunt obișnuiți. Bâjbâie pe întuneric. Ca mine, de exemplu. — Tu nu ești un om obișnuit. Ți-am mai spus. Am făcut un efort deosebit ca să-mi scot obsesiile sexuale din minte. Erecția nu-și avea nici un sens în bezna aceea din subteran. Îmi era și greu să mai fac pași astfel. Am schimbat subiectul. — Ziceai că aparatul acela al tău emite ultrasunete care-i sperie pe Întunegri. — Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aici o ieșire secretă. Am impresia că bunicul tău e de-a dreptul maniac în materie de uși secrete. — De ce zici asta? Nu e maniac. Nu are deprinderi ciudate și nici n-a făcut tot ce-a făcut numai din obsesie. Este puțin mai dotat decât alții și priceput într-o mulțime de domenii. De la astronomie până la genetică. Nu mai e nimeni ca el. Mulți fac pe nebunii prin ziare și pe la televizor, dar toți sunt niște farsori. Bunicul e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă concentrez ca să pot înainta. Ea mă mai striga din când în când, dar nu-i mai distingeam cuvintele. Cred că toată viața nu-mi voi putea șterge din memorie sunetele oribile pe care le scoteau Întunegrii. Vor rămâne o obsesie permanentă. Ca și întunericul, de altfel. Probabil că tot vor pune ei labele pe gleznele mele. Nu-mi dădeam seama de câtă vreme trăiam coșmarul acela. Dispozitivul de înlăturare a Întunegrilor mai funcționa încă pentru că era aprinsă lumina albastră. Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce se va întâmpla a doua zi,(o frapantă confuzie de episoade). UN AMĂNUNT PICANT : (va rog atenție) UNUL DIN CEI CARE M-AU BĂTUT, MĂ REFER LA CĂPITANUL LAZĂR etc , SEMĂNA SURPRINZĂTOR DE MULT CU PIANISTUL DAN GRIGORE. (N.n.) Obsesia frenetică l-a teleportat pe dl CaSSian în revelația onirică de insistență politic-revoluționară . Păi , cum altfel s-ar întelege chestia cu bătaia , de vreme ce, tortura “i-a fost administrată”de domnul căpitan Lazăr , cu trei zile mai târziu ? ( pag. 182 , 140
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
de 14 decembrie, în municipiul Iași, a trecut ca orice zi, banală: cu barabule, takamury, bere Zimbru, vată termofilă ... N.n. Histrionii au imaginat prin anii ’90 - ’91 scenariul căuzașului de marmură trecut prin clinica unor fantasme . Dominați de patologia celebrității, obsesia glandulară le-a dat elanul să difuzeze mistificări leniniste,(tromboane”) și vorba ceea , unde merge mia merge și suta . Printr-o insistență în forță au obținut complicitatea unor autorități locale, exemplu dl Simirad și astfel au reușit să deschidă porți
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
se produce în cugetul personajului principal, medicul Dinu Mureș. Specializat în boli nervoase, el se comportă ca un profesionist desăvârșit, refuzând compromisurile și practicând, în relațiile cu pacienții, un stil de rece probitate. Echilibrul lui se năruie pe măsură ce îl acaparează obsesia că ar putea moșteni „stigmatul” nebuniei, de care suferiseră tatăl și bunicul lui. Omul de știință atât de stăpân pe sine se dovedește o ființă vulnerabilă care, pradă frământării ce îl chinuie, e cât pe ce să-și pună capăt
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
comentarii nu lipsite de originalitate. Pornind de la evenimentele biografice și contextul epocii, expunerea zăbovește mai îndelung, într-un capitol esențial, Recitind o operă, la ceea ce ar fi depistarea și interpretarea înțelesurilor operei. Selectând argumente ilustrative din mai multe registre, analizând obsesiile autorului (boala, chinul neliniștii, gelozia și moartea), este definit modul răsfrângerii lor în prozele care l-au impus pe Holban. Activitatea istoricului literar F. este întregită de ediții de scrieri, de multe ori inedite (Anton Holban, Pavel Dan, N. D.
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
de culoare sau esențializat în câteva linii cu mare putere de sugestie. După aproape un deceniu, remarcăm unele modificări în tehnică și viziune, o mai bună articulare și abstractizare spre simbolistica modernă. În noile cadre rustice descoperim aceeași eleganță, senzualitate, obsesie a amănuntului ca altădată. Satul înseamnă pentru Ionel Spânu un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
de culoare sau esențializat în câteva linii cu mare putere de sugestie. După aproape un deceniu, remarcăm unele modificări în tehnică și viziune, o mai bună articulare și abstractizare spre simbolistica modernă. În noile cadre rustice descoperim aceeași eleganță, senzualitate, obsesie a amănuntului ca altădată. Satul înseamnă pentru Ionel Spânu un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Traian Chelariu, Vintilă Horia, Victor Eftimiu, Maria Banuș, Virgil Carianopol, Mihai Beniuc, Ion Th. Ilea, Coca Farago, Ovid Caledoniu, Victor Măgură, George Vaida, Const. Virgil Gheorghiu, Ion Sofia Manolescu, E. Ar. Zaharia, Silviu Roda ș.a. Publică proză V. Spiridonică (nuvela Obsesia și fragmente din romanul Feroviarii), Mihail Chirnoagă (proză lirică și un fragment din romanul Logodna), Octav Șuluțiu (fragmente din monografia Brașov), Mihail Spiridonică, Vintilă Horia, Victor Eftimiu, Ortansa Ciudin, Theodor Constantin ș.a. Recenzii și articole de critică literară - cele mai multe la
FRONT LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287097_a_288426]
-
vis. Să nu uitați vinul de Condado este descrierea și analiza visului unui deținut care își imaginează lumea din afară, iar b Mare, B mic prezintă războiul prin prismă onirică, intervenind aici și elementul ludic, desfășurat ca o serie de obsesii ale înfruntării. Hanimore, povestirea ce dă titlul volumului, aduce în prim-plan iubirea inefabilă, asociată în mod simbolic purității munților. Personajul central, Hanimore (Else), este o donna angelicata înconjurată de curteni. Atingerea mâinilor ei are o senzualitate extremă, căldura lor
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
În urma retragerii, din lipsă de mijloace materiale, de la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, unde fusese admis, va absolvi Școala Tehnică Sanitară din Sibiu. De o verticalitate și o demnitate exemplare, de o independență și o principialitate împinse până la obsesie, în neîmpăcat conflict cu puternicii zilei, G. a lucrat mai mulți ani ca felcer, apoi ca muncitor necalificat. Luptă cu mari lipsuri, îndurate cu stoicism, fără concesii și compromisuri, până la pensionarea medicală, consacrându-se ulterior scrisului. Debutează în revista „Vatra
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
o formulă în care autorul își retrage propriul comentariu din substanța epică, permițând astfel personajului principal degajarea unui flux confesiv de tip diaristic. O dramă erotică (imposibilitatea realizării unei comunicări durabile cu partenera, dar și incapacitatea de a se sustrage obsesiei pentru ea) se suprapune unei crize existențiale (sentimentul nerealizării profesionale într-o redacție condamnată la monotonie și automatism). Debutul dramaturgic autonom al lui D. se produce cu piesa Un tort pentru un mort (1998), scriere de factură avangardistă, ale cărei
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]