18,249 matches
-
să ne înălțam până la ceruri. Esență, sufletul libertății este adevărul. Cand adevărul este sacrificat pe eșafodul orb al veacului acestuia, pe trupul sacrificat al istoriei și al dreptății se bat toate hienele junglei sociale. Prin sita rarița a sistemului juridic omenesc se strecoară totuși atâtea crime nepedepsite, săvârșite în numele libertății. Ba mai mult, sistemele noastre juridice reprezintă de multe ori un sofisticat procedeu de protejare a păcatului omului viclean, păcătos, fără de scrupule, care “se descurcă”, a omului desacralizat care acceptă ispita
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
mă aștepta mama. Sunt doar trei luni de când ne-a părăsit. Firul gândurilor mi-a fost întrerupt de vecina, Reta, care se îndrepta spre capelă, împreună cu o altă femeie, neștiută de mine. Era îmbrăcată în negru. Mi s-a părut omenesc să mă opresc și s-o întreb ce s-a întâmplat. - A murit fratele meu. Este depus la capelă. Mâine îl înmormântăm. Dumnezeu să-l ierte! Am îngânat, cu voce joasă, privind-o cu oarecare duioșie. Mi-am văzut de
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
ca în teatru antic, când actorul reprezenta un personaj imaginar, fictiv, așa cum se întâmplă, din păcate, și astăzi ( la propriu! ) Pe timpul lui Eurypide, măștile, reprezentând animale și monștri, mai ales, erau la mare căutare, putând acoperi o mulțime de trăsături omenești, demasca defecte, dezvălui apucături proaste sau intenții ( mai mult sau mai puțin ) ascunse. Încetul cu încetul n-a mai fost nevoie de măști, ele contopindu-se ( de la sine! ) cu fizionomile oamenilor politici, pe același segment animalier, și oferindu-ne un
POLITICĂ SAU TEATRU ANTIC de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379274_a_380603]
-
sihăstreai un colț de rai, cu neîncetată cântare de: Aliluia! Icosul al 7-lea În Rai era pomul vieții, iar în sihăstria ta era Liturghia lui Hristos, noul pom al vieții celei nemuritoare: Bucură-te, om îngeresc; Bucură-te, înger omenesc; Bucură-te, tăinuitorule al darurilor de sus; Bucură-te, cel ce ai câștigat viața de rai; Bucură-te, slujitorule al dumnezeieștilor petreceri; Bucură-te, că pe șarpele căderii l-ai rușinat; Bucură-te, că în picioare capul lui l-ai
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
surâs înflorit... ”Obiectul care corespunde poeziei este împărăția nemărginită a spiritului. Sub acest aspect, sarcina principală a poeziei este aceea de a ne face să simțim puterile vieții spirituale și, în general, valurile suitoare și coborâtoare ale pasiunilor și sentimentelor omenești ori ceea ce trece liniștit prin fața contemplației, împărăția atotcuprinzătoare a reprezentărilor, faptelor, acțiunilor, destinelor omenești, agitația acestei lumi și guvernarea divină a lumii. Astfel a fost poezia - și mai este încă învățătoarea universală și pretutindeni prezentă a genului uman.” ( Despre artă
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
sarcina principală a poeziei este aceea de a ne face să simțim puterile vieții spirituale și, în general, valurile suitoare și coborâtoare ale pasiunilor și sentimentelor omenești ori ceea ce trece liniștit prin fața contemplației, împărăția atotcuprinzătoare a reprezentărilor, faptelor, acțiunilor, destinelor omenești, agitația acestei lumi și guvernarea divină a lumii. Astfel a fost poezia - și mai este încă învățătoarea universală și pretutindeni prezentă a genului uman.” ( Despre artă și poezie - G.W.Friedrich Hegel). Valentina BECART / 14 august 2016 Referință Bibliografică: Metamorfozele
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
fabrici, care exaltă cele mai scârboase duhori.” Se înțelege despre cine vorbește savantul, jivina vinovată de actele criminale față de minunăția naturii este nu alta,decât „Homo Poluans”! Și acum ,câteva aforisme lăsate de către George Moisil: - Nu mă îngrozește atât prostia omenească,ci mai ales uriașa ei... forță! - Când întălnești un analfabet cu diplomă, să nu râzi de el, ci să îi plângi pe cei care au trebuit să i-o confere... - În ultima vreme filosofii s-au ocupat prea intens să
ÎNTÂMPLĂRI NECUNOSCUTE DIN VIAŢA UNOR SAVANŢI ROMÂNI (2) GEORGE C. MOISIL de HEIDI S SIMON în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369184_a_370513]
-
adoptat! Fiindcă, a fi deasupra celorlalți, se face peste orgolii rănite, lacrimi răvășite, chiar durere nemărturisită, și-n tristețe adâncită! Avem toți aceleași gene, avem toți aceiași vrere, avem toți gânduri comune, doar impulsurile nebune ne întoarnă, ne răstoarnă, sensibilitatea omenească în brutalitatea zdrobitoare, distrugătoare, dezumanizare! Apa o căutăm pe marte, când în desert orice confrate se usucă în sete mare, de crapă și pietrele- neîntelegând echilibrele! Forme noi de a păstra, surplusurile a le depozita, căutăm cu îndârjire burse pentru
OGLINDA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369190_a_370519]
-
legii prin corturi cu poze cât roata carului, în care se trudește din greu la sondarea până la prostire a opiniei publice), pentru că în comuna Ipotești, presupusa comună natală a lui Mihai Eminescu, obligatoriul bairam electoral s-a lăsat cu victime omenești, un mâncău din aceia mulți de care patria nu duce lipsă, fiind ucis de un afurisit de mititel, așezat de-al dracului pieziș în gâtlej. Și când te gândești că ăsta-i doar începutul în importanta obligație cetățenească de alegere
STATORNICIA POLITICII ROMÂNEŞTI ÎNTRE MITITEI ŞI MITITICA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369214_a_370543]
-
percep și simt edenul în acelaș mod și sens. Dacă pentru unii este spațiul fericirii supreme ,pentru alții este efortul intelectual și fizic care ,în final,creează euforia paradisiacă mult visată. Poezia europeană prin reprezentanții ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
când totuși revelația și iluminarea cristica a tot ceea ce santem în realitate. În aceste sublime momente de redescoperire sufletească ne dam seama că nimic nu este mai important în această lume decât îmbunătățirea stării noastre duhovnicești, morale, a caracterului nostru omenesc. Fără de aceste străfulgerări spirituale care ne lumineza ființă nu ne putem ridică nici măcar la nivelul conditei noastre naturale, neinduhonicite. • Cea mai înaltă năzuința a omului rămâne tot aceea de a se apropia de Dumnezeu. Unii însă își pierd timpul încercând
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
în căutările lor nu o iau cu toții pe calea dreaptă sau legală, și astfel se situează în conflict cu semenii și justiția. După cum aflăm de la Epicur, cel numit de Arthur Schopenhauer „marele învățător al fericirii”, există trei clase de trebuințe omenești: 1) Cele firești și necesare, adică cele care, nefiind îndestulate, produc durere: hrana și îmbrăcămintea. (N.B. Adăpostul nu a fost menționat de filosoful antic, dar consider că el face parte din această primă categorie.) 2) Cele firești dar nenecesare, așa
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
se vorbește tot mai insistent), totuși, funcție de educație, gradul de instruire, mentalități și deprinderi ei vor acționa în felul lor specific și vor merge pe propriul drum înspre bunurile cu ajutorul cărora speră să-și asigure fericirea. După Aristotel, bunurile vieții omenești fac parte din următoarele trei categorii distincte: bunuri din afară, bunuri sufletești și cele trupești. După cum singur recunoaște în cartea Aforisme asupra înțelepciunii în viață (traducerea îi aparține lui Titu Maiorescu), Arthur Schopenhauer a purces de la clasificarea lui Aristotel pentru
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
mai mult pentru fericirea omului decât ceea ce are sau ceea ce reprezintă”. Cât privește fericirea, pesimismul lui Schopenhauer nu se dezminte nici cu această ocazie. El admite că există fericire, însă ne avertizează în legătură cu cei doi dușmani etern neîmpăcați ai fericirii omenești: durerea și urâtul. Ceea ce, în definitiv, aproape că o anulează, căci, ne face cunoscut gânditorul german, „vedem poporul de jos într-o luptă necurmată cu nevoia, așadar cu durerea, iar clasele bogate și înalte în luptă veșnică, adesea disperată cu
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
budismul are perfectă dreptate să considere dorințele principala cauză a suferințelor umane. Sigur, nu este indicat ca omul să-și suprime toate dorințele, inclusiv cele care prin conținutul și mesajul lor profund uman reprezintă cheia de boltă a dezvoltării societății omenești și a relațiilor interumane. Dar pentru a gusta din adevăratul fruct al fericirii, este recomandabil să renunțăm la acele dorințe care se nasc și care la rândul lor nasc orgolii și ambiții nemăsurate, întrucât toate aceste dorințe conțin otrava ce
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
va fi consumată niciodată, ea având drept unic scop să dăruiască Fecioarei un ocrotitor, în persoană acestui drept și să-i dea siguranță unui cămin. Că Fiul lui Dumnezeu nu putea să-și plămădească, prin mijlocirea Duhului Sfânt, un trup omenesc, înzestrat cu suflet rațional și cugetător decât dintr-o fecioara neîntinată de păcat, apare în logică firească a lucrurilor. Fecioria anticipează asupra etapei cerești, ea este "pârgă" a omenirii transfigurate. Prin feciorie omul se străduiește să înlăture urmările păcatului originar
SUNTEM ÎN SĂPTĂMÂNA ÎN CARE SE NAŞTE ISUS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374133_a_375462]
-
etapei cerești, ea este "pârgă" a omenirii transfigurate. Prin feciorie omul se străduiește să înlăture urmările păcatului originar. Numai într-un trup preacurat de fecioara putea sa salasluiasca Cuvântul, pentru ca astfel Dumnezeu să între în contact cu lumea creată. Firea omenească a lui Hristos trebuia să-și ia începutul, în vederea mântuirii noastre, dintr-o ființă neprihănită și pe o cale străină de urmările păcatului strămoșesc". Este ce eu, pot prin "sărăcia" mea să vă spun și vouă dragi mei! Să iertăm
SUNTEM ÎN SĂPTĂMÂNA ÎN CARE SE NAŞTE ISUS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374133_a_375462]
-
O privesc și atunci simt cum ceva din interior se zbate să se formeze, să trăiască, să bucure cerul cu vibrația sa plină de bucurii necunoscute omului. Miezul acela alb, lichid, dulce, parfumat, capătă tot mai mult forma laboratorului gândirii omenești, dar mă întreb de ce nimic pe această lume nu poate rezista fără veșmânt. Să-mi fie și acum atât de frică de neviață, de fărâmare? Atât de adâncă este rana încât clipele celor patruzeci și opt de ani prin care
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
de pământul din care suntem zidiți. Rând pe rând împingem la roată istoriei spre a o scoate din mlaștină deznadejdiei, istoviți și fără izbândă. E greu de urnit acest miriapod uriaș care este lumea. E greu de ridicat acesta ființă omenească din condiția să, mai ales când santem atât de legați unul de altul cu lanțurile grele ale damnării existențiale și ale păcatului. Speranța noastră rămâne tot în cei care s-au dus, tot în cei care au plecat dintre noi
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
unde ierarhiile și puterile se ceartă și se împacă după ce fiecare își iau partea de glorie a leului. Adevărul despre lumea aceasta ori cea care va să vină se află ascuns în sâmburele nevăzut al conștiinței, a caracterului și personalității omenești. La acel nivel al microstructurii quantice se dă de altfel marele război nevăzut pentru sufletul nostru. Dacă nu se va găsi nici un dram de duh în trupul însuflețit al omenirii, daca nu se va găsi nici o licărire de aur în
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
loviți înapoi de bumerangul dreptății divine. Oare nu este acest act de redescoperire a istoriei sacre, a adevăratei libertăți, într-o lume devenită roaba nevoilor firești și nefirești un act de participare la binele istoric, de emancipare spirituală? Dacă inima omenească, legea morală din noi, și-ar fi extins granițele cunoașterii că și mintea, si noi și lumea aceasta am fi acum mai aproape de Împărăția lui Dumnezeu. Dar mintea noastră s-a îndepărtat de inimă și cercetează teritorii care poate au
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
noi și lumea aceasta am fi acum mai aproape de Împărăția lui Dumnezeu. Dar mintea noastră s-a îndepărtat de inimă și cercetează teritorii care poate au prea puțin de-a face cu binele, cu nevoile și condiția spirituală a ființei omenești. Inima rămasă singură și limitată la funcțiile ei biologice, emotional-sentimentale, se afunda mai adânc în noaptea singurătății. Ceea ce s-a întamplat cândva în istorie, si anume schisma existențiala dintre mintea și inima omenească, a ajuns acum un fel de schizofrenie
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
cu nevoile și condiția spirituală a ființei omenești. Inima rămasă singură și limitată la funcțiile ei biologice, emotional-sentimentale, se afunda mai adânc în noaptea singurătății. Ceea ce s-a întamplat cândva în istorie, si anume schisma existențiala dintre mintea și inima omenească, a ajuns acum un fel de schizofrenie de masă, colectivă. Până când se va apropia iarăși mintea de inimă. ● Civilizațiile și natura “evoluează” ciclic și repetitiv; religia este mișcarea spre desăvârșirea morală, înaintare spre Dumnezeu, de la arhaic și haotic la ordinea
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
primii în aeroport unde mai fusesem de câteva ori dar niciodată pentru a mă urca în avion și a zbura spre o destinație stabilită dinainte Teamă de avion sau emoții? Nicidecum! Nerăbdare, un soi de bucurie și împlinire, sentimente plăcute, omenești. La locul stabilit a sosit după câteva minute un grup de etnici îmbrăcați în portul lor pitoresc, cu camere de filmat și aparate foto ultramoderne, cu geamantane mari pe măsura domnilor corpolenți și a doamnelor împodobite cu salbe și bijuterii
DE FLORII ÎN ȚARA LUI IISUS CAP I de DORINA STOICA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374236_a_375565]
-
perspectiva morții. Iisus se naște cu umbra crucii răstignirii deasupra ieslei, astfel încât Sărbătoarea Nașterii Domnului este preludiul „sine qua non” al Sărbătorii Învierii Domnului, un eveniment îl explică și îl completează pe celălalt și ambele marea taină a mântuirii neamului omenesc. Când steaua de pe cer s-a arătat magilor și păstorilor, forțele întunericului urzeau deja planuri, erau la lucru hotărîte să elimine orice competiție politică. Astfel că dintru început trebuie să intervină Însuși Dumnezeu Tatăl să le zădărniceasă planurile diabolice. Dumnezeu
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]