7,232 matches
-
încheie textul acesta, „cine s-a făcut trup și sânge asemenea lui Hristos, a ajuns în măsurile sfintei pruncii”, care e același lucru cu „măsura vârstei plinirii lui Hristos”, despre care vorbește Pavel. Ideea că în natura copilăriei se ascunde paradisul viitor e confirmată, cum am spus, de pedagogia cea mai nouă. O regăsim ca bază a sistemului de educație, ajuns astăzi în vază universală al Măriei Montessori. După vederile adânci ale acestei femei, nenorocirea copilului stă tocmai în opresiunea pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
regenerării lumii, e calea omului nou, renăscut în duhul „sfintei pruncii”. Rezumând, vom observa că aceste glasuri omenești din câmpul pedagogiei, al artei și al misticii, se unesc cu glasul Mântuitorului, care proclamă sensul edenic al copilăriei. Afirmând că nostalgia paradisului e impulsul primordial al creațiilor omenești, neam gândit mai întâi la Edenul terestru, a cărui amintire e atât de fecundă în voința de civilizație a omenirii, și la paradisul ceresc, a cărui aspirație ridică până în vecinătatea cerului plăsmuirile culturii. Spiritul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
glasul Mântuitorului, care proclamă sensul edenic al copilăriei. Afirmând că nostalgia paradisului e impulsul primordial al creațiilor omenești, neam gândit mai întâi la Edenul terestru, a cărui amintire e atât de fecundă în voința de civilizație a omenirii, și la paradisul ceresc, a cărui aspirație ridică până în vecinătatea cerului plăsmuirile culturii. Spiritul omenesc însă, biciuit de nostalgie, descoperă urmele paradisului chiar în această viață, ce se zbate sub imperiul păcatului. Ideea acestor urme ale gloriei din care a căzut omul nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gândit mai întâi la Edenul terestru, a cărui amintire e atât de fecundă în voința de civilizație a omenirii, și la paradisul ceresc, a cărui aspirație ridică până în vecinătatea cerului plăsmuirile culturii. Spiritul omenesc însă, biciuit de nostalgie, descoperă urmele paradisului chiar în această viață, ce se zbate sub imperiul păcatului. Ideea acestor urme ale gloriei din care a căzut omul nu e o născocire a fanteziei, ci o proprietate a doctrinei creștine, care atestă că fondul adânc al naturii create
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
născocire a fanteziei, ci o proprietate a doctrinei creștine, care atestă că fondul adânc al naturii create a rămas totuși bun sub păcat și e capabil de o nouă biruință, când îl redeșteaptă și-l aprinde fulgerul harului divin. Nostalgia paradisului hrănește asceza creștină, când așază mănăstirile în colțurile cele mai frumoase ale naturii; când vede în nevinovăția copilăriei măsura și posibilitatea sfințeniei, când împodobește lăcașurile de rugăciune cu artele ce simbolizează „cerul duhovnicesc al Bisericii” și când năzuie să realizeze
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
măsura și posibilitatea sfințeniei, când împodobește lăcașurile de rugăciune cu artele ce simbolizează „cerul duhovnicesc al Bisericii” și când năzuie să realizeze viața îngerească în monahi. În ascetism și în mistică regăsim toate elementele complexe ale acestei nostalgii. Dar nostalgia paradisului insuflă ideile acelei noi pedagogii, de care am vorbit și care, dând la o parte falsificările vieții și concepțiile greșite de educație, își caută temelia în natura primordială a copilului. Nostalgia paradisului inspiră arta unui geniu ca Dostoievski și-l
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
toate elementele complexe ale acestei nostalgii. Dar nostalgia paradisului insuflă ideile acelei noi pedagogii, de care am vorbit și care, dând la o parte falsificările vieții și concepțiile greșite de educație, își caută temelia în natura primordială a copilului. Nostalgia paradisului inspiră arta unui geniu ca Dostoievski și-l face să descopere în razele soarelui, în verdeață și în culorile florilor, în nevinovăția vietăților, în ciripitul păsărelelor și mai ales în neprihana copiilor, urmele primăverii și ale frumuseții veșnice. Ideile pedagogiei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și în culorile florilor, în nevinovăția vietăților, în ciripitul păsărelelor și mai ales în neprihana copiilor, urmele primăverii și ale frumuseții veșnice. Ideile pedagogiei celei noi, care se întâlnesc în profundă rudenie cu ideile artei lui Dostoievski, mărturisesc de posibilitatea paradisului duhovnicesc chiar aici pe pământ, ca început și oglindă a raiului ceresc. Cu un eroism supraomenesc, mistica ortodoxă realizează aievea acest început de slavă, în simplitatea spiritului și în curățenia inimii, care sunt totdeodată caracterele copilăriei și ale sfințeniei. „O
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
le adună cum ai aduna cioburile unui vas de mare preț ce s-a spart și încheagă din ele imaginea perfecțiunii care e obiectul nostalgiei paradisiace. Mai mult ca oricare altul, geniul lui Dostoievski ilustrează acest adevăr. SIMBOLUL ANDROGIN Nostalgia paradisului, ca impuls fundamental al creațiilor de cultură, care le împrumută totdeodată o finalitate religioasă, se vădește cu deosebire în acea categorie de plăsmuiri ale geniului artistic, pe care o vom numi, în lipsa altui termen, categoria androginului. Androginul e o idee
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
părerea din urmă. El consideră „nașterea seminală” ca o rânduială divină ulterioară căderii. Dacă starea edenică a primei perechi ar fi rămas nealterată, zice el, Dumnezeu ar fi dat alte mijloace de înmulțire neamului omenesc. În concepția sa, omul din paradis avea destinul îngerilor, adică de a contempla și de a lăuda pe Dumnezeu în desăvârșită impasibilitate și deci mai presus de legăturile trupești. în raport cu această idee, împărtășită îndeosebi de ascetismul riguros și intransigent, gânditori mistici din afară de sfera creștinismului tradițional
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în unirea lui Hristos cu Biserica. Ascetismul e un mod de viață consacrat pentru veșnicie; modelul lui e îngerul. A realiza modul existenței îngerești în trupul omenesc e idealul monahismului creștin. Androginul nu există în natura văzută. Patria lui e paradisul ceresc. Și dacă e un domeniu unde nostalgia edenică se exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca elan către viața veșnică, acesta e ascetismul creștin. Paradisul e primăvara duhovnicească a frumuseții neveștejite, a lumii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu există în natura văzută. Patria lui e paradisul ceresc. Și dacă e un domeniu unde nostalgia edenică se exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca elan către viața veșnică, acesta e ascetismul creștin. Paradisul e primăvara duhovnicească a frumuseții neveștejite, a lumii fără amurg, a tinereții fără moarte, a fecioriei neîntinate, a impasibilității desăvârșite. În cer, zice Mântuitorul lumii, nu se însoară și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dibuie pe forme bucuria Și răsădește-n moliciunea humii Tăria tainei mele, fecioria. Cuvântul fecioria aruncă în urma lui, peste toată poesia, lumina fragedă a neprihanei veșnice și învăluie acest simbol în nu știu ce bură de aur și în nu știu ce prestigiu de paradis. Categoria androginului e, după cum am observat, un gând de limită extremă. Plăsmuirile artei, determinate de puterea naturală a geniului, culminează în el ca în vârful cel mai înalt al posibilității. Tocmai de aceea sunt puțin artiștii care, idealizând prin analogie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
până la această regiune a enigmei în care se închide viața omenească de dincolo de moarte. Simbolurile imaginate de ei în zona supranaturală, unde stihia omenească se sfârșește ca să reapară transfigurată în lumina de dincolo, coincid în sens cu fecioria veșnică a paradisului creștin. Să ne oprim o clipă în fața imaginii Sfântului Ioan Botezătorul zugrăvită de Leonardo da Vinci. Cine vizitează muzeul Luvrului rămâne uluit la vederea acestui tablou. Figura sfântului, tânăr fără barbă și fără mustăți, apare albă și pură din noaptea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în trup, coborât aici de sus, ca o revelație în pragul eternității, indicându-i direcția. Chipul în care își materializează strania lumină de dincolo nu mai e trup din lumea aceasta, ci o încarnare androgină din tinerețea fără moarte a paradisului. Iar zâmbetul acela, care nu mai e pământesc fără să fi ajuns cu totul ceresc, scaldă enigma acestui chip într o undă de ironie, ce parcă se îndreaptă spre noi cei de jos, care ne zbatem încă în antagonismul patimilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trebuie să adăugăm că Dostoievski își definește eroul ca o „natură îngerească”. Prințul Mîșkin e în lumea păcatului carnal, dar nu face parte din ea. El coboară în promiscuitatea omenească substanța pură și veșnică, fiindcă e neutră, a ființelor din paradis. În enigma zâmbetului său e distanța nemăsurată ce ne desparte de această lume. Același sentiment al distanței spirituale se adâncește cu proporții nesfârșite în acea capodoperă prin care culminează poesia lui Eminescu și care e Luceafărul. Poema e unul dintre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cealaltă ordine de existență ce transcende condiția terestră prelungind destinul omului peste limitele acestei vieți. Geniul adevărat se cunoaște după forța gigantică cu care sparge tavanele și podelele închisorii unde se zbate mizeria umană, și proiectează pe om între lumina paradisului și bezna iadului, cele două dimensiuni extreme ale veșniciei. în epopeea și în tragedia greacă și în general în arta antică, valul existenței se repercutează pe planuri felurite până când, în cele din urmă, se izbește de marginea de sus a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Hades unde Tiresias orbul îi spune soarta, iar Enea în infern, unde tatăl său îi descoperă gloriosul destin, ce avea să vină, al neamului latin. E greu de spus care dintre aceste două planuri de dincolo de lumea reală aduce cu paradisul creștin. Hadesul e lumea inferioară a umbrelor, unde merg deopotrivă și cei osândiți chinurilor ca Sisif și Tantal, dar și eroii. El are ceva din iad și ceva din rai. Virgiliu îl descrie zguduitor ca pe o mlaștină pestilențială, plină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
E locul zeilor fără moarte, al frumuseții neveștejite, care aduce mai mult cu raiul creștin. Fantezia greacă a plăsmuit acest chip ideal al perfecțiunii, în antinomie cu mizeria condiției terestre. Dar nu e vorba de o perfecțiune morală ca în paradisul nostru, ci de o perfecțiune a binelui și răului date în natura muritoare, căci toate patimile și toate virtuțile se regăsesc aici, ridicate la proporții olimpice. Raiul creștin e perfecțiunea teomorfică, adică a omului înveșnicit prin asemănarea cu Dumnezeu; Olimpul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
arte! Și sâmburele arzător, ce ne atrage și ne mișcă, e adâncul suspin omenesc înălțat spre alte forme, superioare, de existență. Dacă fraternizăm cu acest suspin al geniului antic e fiindcă el răspunde acelui sentiment pe care îl numim nostalgia paradisului, comun omenirii întregi. în era creștină sentimentul acesta capătă o satisfacție fără pereche. Aproape nu există capodoperă literară, picturală, muzicală și arhitecturală, care să nu-și moaie creștetul în lumina paradisului. Dincolo de expresia formală perfectă, geniul e torturat de imaginea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
el răspunde acelui sentiment pe care îl numim nostalgia paradisului, comun omenirii întregi. în era creștină sentimentul acesta capătă o satisfacție fără pereche. Aproape nu există capodoperă literară, picturală, muzicală și arhitecturală, care să nu-și moaie creștetul în lumina paradisului. Dincolo de expresia formală perfectă, geniul e torturat de imaginea perfecțiunii substanțiale, pe care, negăsind-o în lumea concretă, o caută în ordinea transcendentă, lucru pe care l-am văzut studiind simbolul androgin. Pentru artă, paradisul creștin reprezintă icoana perfectă spiritualmente
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-și moaie creștetul în lumina paradisului. Dincolo de expresia formală perfectă, geniul e torturat de imaginea perfecțiunii substanțiale, pe care, negăsind-o în lumea concretă, o caută în ordinea transcendentă, lucru pe care l-am văzut studiind simbolul androgin. Pentru artă, paradisul creștin reprezintă icoana perfectă spiritualmente, transpusă în veșnicie, a lumii noastre devastate de durere și de moarte. Geniul nu se mai trudește acum să inventeze această imagine, ca în păgânism, căci e dată în revelația credinței ca un triumf final
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții. Biblia și cultul bisericesc sunt acum izvoarele marilor plăsmuiri, spre deosebire de poemele homerice care ele erau izvoarele credințelor păgâne. Două poeme se ridică în creștinism deasupra tuturor creațiilor similare întrupând nostalgia raiului: Paradisul Pierdut al lui Milton și Divina Comedia a lui Dante. Dacă paradisul se concepe în două feluri: anteistoric, ca început al lumii și postistoric, ca triumf final peste veac, amintirea celui dintâi întreținându-se în sufletul omenesc cu aspirația către
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bisericesc sunt acum izvoarele marilor plăsmuiri, spre deosebire de poemele homerice care ele erau izvoarele credințelor păgâne. Două poeme se ridică în creștinism deasupra tuturor creațiilor similare întrupând nostalgia raiului: Paradisul Pierdut al lui Milton și Divina Comedia a lui Dante. Dacă paradisul se concepe în două feluri: anteistoric, ca început al lumii și postistoric, ca triumf final peste veac, amintirea celui dintâi întreținându-se în sufletul omenesc cu aspirația către cel din urmă, prin Milton geniul creștin a dat expresie începutului, iar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omului. El constituie pentru noi exemplificarea tipică a adevărului că geniul reproduce în plăsmuirile sale chipul Creatorului lumii și că, atunci când se conformează voii lui Dumnezeu, opera lui capătă un sens teandric în spiritul cel mai creștin al artei. Fabulația Paradisului Pierdut e identică cu revelația biblică, iar înțelesul lui spiritual identic cu doctrina Bisericii despre om și lume. Dar dincolo de temă și de sensul ei, fantezia și cugetarea lui Milton boltesc o lume de frumusețe unică în literatura mondială. Nici un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]