9,085 matches
-
curând cincizeci de ani, i s-a destăinuit lui Butucel că el, având patru neveste, nu reușea să le fie fidel și că se trata de bătrânețe cu fetele de la computere. „Tu numai o nevastă - a cugetat plin de alean patronul -, la tine ușor să fii tânăr. La noi, problem. Hai noroc și să trăiești!“ În zilele următoare, Adrian Butucel a primit o mulțime de telefoane ultimative anonime de la foștii săi colegi de birou. Era făcut trădător calificat al intereselor românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avut parte de una dintre mesele sale magnifice, cu pește prăjit și supă cu multă apă. N-am mai primit nici un semn de la argentinianul nostru În tot timpul cît am rămas În Valparaíso, dar ne-am Împrietenit la cataramă cu patronul barului. Era o specie de individ ciudat, indolent și peste poate de generos cu toți vagabonzii rupți În coate care Îi veneau la ușă, dar de la clienții obișnuiți cerea sume uriașe pentru mîncarea ca vai de capul ei pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
facem să-și dea seama de pericol - la care se expunea el, dar la care Îi expunea și pe oamenii pe care Îi transporta. Însă șoferul era de neînduplecat: asta era meseria lui și era plătit foarte bine de către un patron care nu Întreba cum a ajuns, ci doar dacă a ajuns. Pe lîngă asta, carnetul său de șofer costase foarte mult, luînd În considerare obișnuita șpagă pe care a trebuit să o dea pentru a-l obține. Proprietarul camionului a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Române, de PSS George Guțiu din partea Bisericii Greco-Catolcie, de PSS Petru Gherghel din partea Bisericii Romano-Catolice. Vedem în aceste evenimente împlinirea mesajului de „Pace și Bine”. Cred că este util să reamintesc și faptul că Sf. Francisc de Assisi este declarat Patronul ecologiștilor, iar în orașul pe care l-a binecuvântat se află sediul Mișcării Ecologiste franciscane, afiliată la Mișcarea Ecologistă Mondială. Nu pot trece cu vederea existența în foarte multe centre de cultură ale asociațiilor „Prietenii Sfântului Francisc din Assisi” în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bani să-mi plătească orele erau, fără excepție, fie niște persoane ce se conformaseră cu indiferență sistemului, fie nomenclatură politică. Îmi dădeau să-mi câștig o pâine și-mi permiteau să mă ocup de copiii lor atât timp cât nu știau că patronii lor mă socoteau un dușmanal Statului. Dar după câteva săptămâni se întâmpla invariabil același lucru: Securitatea îi avertiza în legătură cu mine, iar ei mă expediau căznindu-se să inventeze o scuză oarecare, fiindcă, de fapt, fuseseră foarte mulțumiți de orele mele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
beau (bis) Ce știu ele ce este viața Ce-i iubirea de golan Să iubești o fată care Nu dă pe tine nici un ban." (Cântec sârbesc) Mai mult ca sigur că primul vers al cântecului a fost greșit înțeles de către patron, acesta considerând pe nedrept! că interpretul solicită o bere neavând nici un ban, așa că a ieșit de la tejghea și l-a scos în stradă pe nefericitul interpret, fără prea multe menajamente, care, ambițios și fiind convins de talentul său, a continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bogată, fericită (cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care beau șampanie franțuzească le pot vedea fugar surâsul senzual și spatele decoltat prin ferestruica prin care mi se livrează farfuriile murdare. La sfârșit, duminică dimineață spre prânz, patronul, un italian care a făcut avere în Caraibe, servește întregii echipe șampanie. Suntem toți atât de obosiți, încât nici măcar nu putem face conversație. Ora 4.30, dimineața de sâmbătă. O prostituată de lux este aruncată în apă de doi bărbați
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
între 3-6 ani fac un zgomot teribil într-un tramvai neobișnuit de liber pentru această oră de vârf: chirăie, aleargă, se urcă pe scaunele de plastic roșu, murdare acea mizerie persistentă, depusă în solzi, marele secret al Balcanilor. Voi sunteți patroni acilea, în tramvai", spune ea firesc, cu multă simpatie în glas, spre marea mulțumire a mamei care îi însotea pe acești mici diavoli. Pentru români, libertatea absolută aparține acum Patronului, replica vulgarizată a marelui model al despoților asiatici... Astăzi, în timp ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
persistentă, depusă în solzi, marele secret al Balcanilor. Voi sunteți patroni acilea, în tramvai", spune ea firesc, cu multă simpatie în glas, spre marea mulțumire a mamei care îi însotea pe acești mici diavoli. Pentru români, libertatea absolută aparține acum Patronului, replica vulgarizată a marelui model al despoților asiatici... Astăzi, în timp ce mă îndreptam către chioșcul de ziare al Muzeului Literaturii Române, găsesc un om căzut pe stradă. Beat și bărbos. Pictor, după cum mi-am dat seama imediat, după modul cum era
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imens. Pasărea picotea pe umărul său drept. Bătrânul fumează cu ajutorul unui portțigaret lung, de fildeș îngălbenit de timp și atâta utilizare. Și dacă totuși Dumnezeu este un imens papagal roșu? S-a terminat berea! S-A TERMINAT BEREA!, strigă îngrozit patronul elvețian al terasei-restaurant unde lucrez pe post de chelner. Vremea blândă aduce valuri de clienți, toate mesele sunt ocupate de oameni cu chipuri fericite, care aspiră cu nesaț miresmele de tei din noapte. Cobor în subsol, să schimb butoiul (barrique
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la al său "Moș Mavromati". Băiatul de prăvălie care trebuie să coboare în hruba rece și neprimitoare pentru a-și mulțumi clienții nerăbdători (cereau un "pahar cu brumă pă' el" ) stafia despre care se credea că suflă în lumânare. Iar patronul nemilos de care vorbește Istrati, el chiar că nu s-a schimbat a se vedea notă următoare. Patronul restaurantului este un elvețian alemanic, din Zürich. Dintre toți cei pe care i-am cunoscut până acum, este de departe cel mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a-și mulțumi clienții nerăbdători (cereau un "pahar cu brumă pă' el" ) stafia despre care se credea că suflă în lumânare. Iar patronul nemilos de care vorbește Istrati, el chiar că nu s-a schimbat a se vedea notă următoare. Patronul restaurantului este un elvețian alemanic, din Zürich. Dintre toți cei pe care i-am cunoscut până acum, este de departe cel mai zgârcit și ticălos. Dacă Zaharia Stancu punea în romane botnițe nenorociților de țărani care adunau via boierului, patronul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Patronul restaurantului este un elvețian alemanic, din Zürich. Dintre toți cei pe care i-am cunoscut până acum, este de departe cel mai zgârcit și ticălos. Dacă Zaharia Stancu punea în romane botnițe nenorociților de țărani care adunau via boierului, patronul meu din acest moment a pus "botnițe electromagnetice" pe toate sticlele de vin, bere și răcoritoare din restaurant. Sistemul este identic cu acela din magazinele de băuturi de lux, un fel de capușon de ebonită tare pe gura sticlei. Se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de ebonită tare pe gura sticlei. Se lasă înlăturat de o mașină infernală, fâsâitoare și foarte periculoasă. Din cauza uzurii, a ajuns să smulgă sigiliul de ebonită cu gâtul sticlei cu tot. Sticla ne poate exploda în mână în orice moment. Patronul însă preferă să arunce sticla de vin astfel mutilată decât să o lase neîncopciată. Îi este frică să nu bem noi, angajații, pe ascuns ( mai mult de jumătate sunt musulmani, în treacăt fie spus). Chiar și cafeaua trebuie să ne-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de cafele pe zi. Nu putem înșela prin autoservire mașina de cafea, mare și nărăvașă ca o locomotivă cu aburi, este dotată și ea cu un sistem sofisticat de contorizare optică. Din experiența de chelner acumulată până acum știu că patronii de acest fel sunt pedepsiți aspru de angajați. Toți colegii mei fură din sacul de cafea cu care este alimentată locomotiva, din laptele pentru cafele sau din portocalele și grapefruit-urile destinate sucurilor proaspere. Nu că ar nu ar avea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o petrecere la Céligny, localitate plasată pe "coasta de aur", la propriu și la figurat, a lacului Léman. Magnifică vilă plasată la 20 de metri de țărm les pieds dans l'eau, așa cum elegant descrie situația limba franceză. Proprietarul este patronul celui mai mare lanț de alimentație fast-food din Elveția. Casa, de un gust desăvârșit, este decorată cu numeroase lucrări de artă modernă. Pasiune, sau simple "investiții" raționale pentru a fi vândute mai târziu? Cert este că mulțime de case de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe o cisternă cu apă potabilă. Căldările galbene ținute în mâini de amărâții aceia ai pământului erau inscripționate Emmaus-Genève. Mi-am spus mulțumit că francul meu a fost bine cheltuit.) 15 martie 2003 J.P. Lagardère, unul dintre cei mai mari patroni francezi ai momentului (fondateur du capitalisme à la française precizează nu fără oarecare mândrie chiar și mass-media de stânga), moare fără speranță pe patul de spital, urmare a unei banale infecții la picior. Oricât încerc să-mi reprim acest gând
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și miros de dop și a unor mici chinuiți, fără usturoi prea mult în compoziție, "să nu mirosim în autobuz..." Remarcă referitoare la poporul helvet, de data aceasta adevărată și nerăutăcioasă, făcută de Yannis, specialist grec în mititei și souvlaki, patron al tavernei Le Star din cartierul rău famat Paquis. Este ora 23.30, ultimii tăciuni ai focului prieteniei dintre românii de la Geneva se stinge încet, încet. Ai văzut, în timpul manifestațiilor anti-G8 de la Geneva de la începutul lui iunie, strada era plină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
colorate, cum sunt cele utilizate de copiii de grădiniță, îl reprezintă pe Comandantul Katana, brav erou kosovar mort în lupta pentru libertate. De altfel, dedesubt stă scris Katana, 1962-1999. Am aflat mai apoi că a fost fratele de arme al patronului mic și taciturn. Comandatul Katana are sprâncene stufoase și încruntate, privirea rea, supărată, de parcă ar fi tot timpul nemulțumit de clienți. Pe pereți stau agățate diferite imagini din regiune și drapelul Albaniei mari, cu acvila neagră bicefală pe fond roșu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pildă cel de lingvistică, sunt pline de români care au debutat cu o bursă de master și termină ca asistenți. Lidia, în ciuda faptului că vine dintr-o familie românească veche și foarte bogată și nu are probleme financiare, (tatăl este patronul unei mari firme de informatică) s-a măritat cu un helvet urât ca o gulie din Obor, ca ultimă soluție. Ce se întâmplă oare cu aceștia oameni? Cum de au reușit să ia decizia supremă, să spună eu de aici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
suprafață, dar extrem de animat, plin de fum și muzică. Clienții, ce par a fi cu toți turci, sorb cu poftă ca și ienicerii de acum 400 de ani ciorba servită în boluri metalice asemănătoare cu cele utilizate în armata română. Patronii turci sunt amabili, porțiile uriașe, nostalgia clienților, maximă. Magazine: Magazinele balkano-central-europene. Murături, castraveți, varză acră ca la Oborul bucureștean. Contribuția polono-ungură se manifestă prin șiraguri de cârnați afumați și șunci expuse savant, astfel încât să atragă magnetic privirile potențialilor clienți. Șliboviță
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de azi. Iar pentru mine nu mele patro nilor se identificau cu firmele prăvăliilor. Dom nul Ru leta ținea merceria. Domnul Modern era patronul cinematografului și al hotelului. Domnul Marcațării era patronul feroneriei La Marca Țării. Nume de om avea numai domnul Blecher, pa tronul mirificului maga zin de sticlărie unde o însoțeam pe mama cu enormă încântare, pentru că soarele aprindea mici curcubeie iri
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de azi. Iar pentru mine nu mele patro nilor se identificau cu firmele prăvăliilor. Dom nul Ru leta ținea merceria. Domnul Modern era patronul cinematografului și al hotelului. Domnul Marcațării era patronul feroneriei La Marca Țării. Nume de om avea numai domnul Blecher, pa tronul mirificului maga zin de sticlărie unde o însoțeam pe mama cu enormă încântare, pentru că soarele aprindea mici curcubeie iri zate în rafturile de sticlă, în cristalele bacara
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
am fost prima dată la nici una dintre ele. La Nestor țin minte că aveau și terasă. La Capșa am petrecut și două revelioane. Cel mai bun cataif din viața mea l-am mâncat la cofetăria Sternatis din Roman. (De fapt, patronul își spunea Sternati.) Cele mai bune bomboane au fost - și sunt încă, după părerea mea - cele de la Capșa. Coincidență: chiar acum câteva zile am trimis cuiva un carton mare cu bomboane de la Capșa. Rafinat se mânca la Athénée Palace. Nu știu cum
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Editura Art, Laura Albulescu. O fată foarte drăguță, cultivată, inteligentă, foarte plăcută. E o bucurie s-o ai editor. Relații de excelentă colaborare și de apreciere reciprocă mă leagă și de Bogdan Alexandru Stănescu de la Polirom. Pe ceilalți editori sau patroni de edituri îi cunosc mai puțin. Nu prea am de-a face cu dumnezeii editoriali, ci mai degrabă cu sfinții din jurul lor, cu care, nu-i vorbă, am avut întotdeauna relații bune. De curând, însă, un dumnezeu editorial poliromist a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]