6,627 matches
-
pentru tine, a spus Paul fără să fie câtuși de puțin sigur că e convingător. Atunci spune-mi ce profesiune am declarat atunci că îmi doresc, nu-l slăbi ea. Cineva în spatele lui Paul, cu o farfurioară în mână, ceru permisiunea să treacă printre masa lor și masa învecinată căci locul de trecere se pare că era prea strâmt. Paul fu nevoit să de ridice și să-și tragă scaunul. Când se reașeză, privirea Getei parcă se mai îmblânzise. Îi spuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și rețelele de informație genetică alcătuiau forme dubioase, ca niște covrigei canceroși, care pluteau în suspensie prin șuvoiul de sânge din venele și arterele sale. Din când în când, Bull intra în câte un hotel sau fast-food și cerea politicos permisiunea de a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului pneumatic, Bull se apleca și vomita sub impactul disputei dintre progesteron și estrogen. Imediat ce își ștergea dârele de fiere de pe bărbie, Bull se repezea în câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina veche și crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se scărpinau în continuare în creștet cu brațele lor pufoase, întrebându-se unde să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și ale cărui merite sunt incontestabile. După care tovarășul Bherekméri a tăcut, s-a uitat semnificativ în jur, apoi din buzunarul de la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și ne-am pomenit la demisolul clădirii, într-o incintă mirosind a jilav și aer stătut, ale cărei ferestre zăbrelite dădeau deasupra trotuarului și în care se aflau o măsuță și trei scaune. Primul care se așeză fu inculpatul. Fără permisiune. Cu voie de la sine, Tocmai el care, de obicei, era pus cu fața la perete. În picioare. Cu mâinile răsucite la spate și cătușele prinse de ele. Neîndrăznind nici măcar să clipească ori să respire. Acum, cătușele nu se mai vedeau. Mâinile i
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
el Însuși zicea. Dar mai ales Îi Învăța cum să bată pas de defilare. Și coman da cu voce de cățel supărat: Pas dă defilare... marș! — De ce marș, tovarășul plutonier? mai Întreba câte unul. — Marș În front, bibanule! Cere ăntăi permisiunea să vorbești. Și după aia... Așa... Păi, dragă băiățaș, peintru că Învățăm să facem un marș. Și ce e un marș? E un mers În turmă, ca oaia, dar organizat. Las’ că veniț voi la mine la unitati, și acolo
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Un om cu minte se iubește înainte de toate mai mult pe sine și pe ai săi - unul primitiv e-n stare să se-namoreze atâta în obiectul ce-i place încît să se lase nimicit pentru, el. Astfel indianii, pentru permisiunea de-a împușca o singură dată, se obligau de-a se lăsa ei singuri împușcați de cătră împrumutătorul armei. Astfel inzii îi * iubise Dumnezeu. [AȘA-NUMITELE EXCELENȚE] 2257 Eu nu pot înțelege cum poate să-i impună cuiva un om
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Aegyptus. Îl ascultară fără să înțeleagă unde voia să ajungă. Erau cele mai improbabile cuvinte pe care le puteau aștepta de la el. Un ofițer îndrăzni să spună, cu glas scăzut: — Nici un senator sau magistrat nu poate intra în Aegyptus fără permisiunea lui Tiberius. Augustus clasificase provinciile imperiului potrivit rafinatelor și complexelor sale criterii strategice și, mai ales, economice. După ultimele cuceriri, inventase clasa provinciilor Augustale, aflate sub controlul direct al împăratului și guvernate în numele său de un praefectus omnipotent. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intrarea. Așa ceva i se mai întâmplase în trecut, alături de tatăl său; era o senzație minunată. Prin urmare, era așteptat și toți știau cine este. Tribunul se întoarse și arătă cu degetul spre intrare: — E interzis să ieși de aici fără permisiunea împăratului, îl avertiză. Așadar era o închisoare, ca și acele domus ale Liviei sau Antoniei. O recluziune ce dura de mai bine de trei ani. Gajus răspunse cu glas umil: — Mă voi supune. În fundul atriului, între două statui ale Dioscurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zicea că dorința de a simți parfumul florilor care au înflorit vara trecută aduce numai durere. Alte flori renasc. El se ridică și spuse: — Vreau să merg pe malul mării, acum. Helikon se sperie. — Nu ai voie să ieși fără permisiunea împăratului... El zâmbi. Cred că nu mă va opri nimeni. Așteaptă! îl rugă Helikon. Însă el luase o tunică subțire de in și se îndepărtase deja. Coborâră lungul șir de scări secrete și ajunseră în fața mării; nu-i opri nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viață întreagă. Eu nu l-am cunoscut personal și nici nu am avut ocazia să asist la vreun spectacol al Cenaclului Flacăra, deci nu aș putea să spun despre poet cum era în realitate, ca om, și de aceea cu permisiunea dumneavoastră, voi cita dintr-un articol a unui om care l-a cunoscut personal. Este vorba de un articol al publicistului Marian Sultănoiu apărut în ziarul Gândul „Nu știu ce poate îndreptăți un ins mediocru, lipsit de vână, de temperament, de imaginație
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
potopi sub un noian de vorbe din care ea nu reținu decît esențialul: prizonier exemplar, foarte muncitor, mereu cu nasul În cărți sau În computer, neprimind niciodată vreo vizită, Ryan fusese un client foarte confortabil. - În plus, adăugă directorul, datorită permisiunii mele, a scris și a publicat cu succes În timpul Încarcerării În stabilimentul meu. Asta mi-a adus de altfel o excelentă notare și felicitările ministerului. Marie și Lucas cercetară dosarul, care nu le dezvălui mare lucru În plus. Arestat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zîmbet trecea peste chipul bătrînului. Aveau să priceapă curînd sensul acelei expresii. Arthus știa perfect că acea confruntare nu va avea loc niciodată. Cu nici două ceasuri În urmă, se dusese la căpătîiul lui Yvonne. Obținuse de la prietenul lui Dantec permisiunea unei scurte Întrevederi. Ținuse să se ducă s-o vadă, simțind că aceasta va fi cu siguranță ultima lor Întîlnire. Se priviseră Îndelung, fiecare reamintindu-și În tăcere de momentele trăite alături. Yvonne vorbise prima. - Ești un monstru, Arthus. - Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru prima vez, secunda vez, pentru revizuirea operațiilor, rândul de "ora opt", unde se pun întrebări concrete entităților. Ierburile distribuite la farmacie sunt aceleași pentru toată lumea; o rețetă bizară conține într-un colț semnătura indescifrabilă a lui Joao, impregnată cu permisiunea entităților de-a lua ierburi. Cum se face legătura dintre pacient, bolile lui și cutia cu medicamente rămâne un mister pe care se pare că nu încearcă să și-l explice nimeni. Rețeta, fluidizată sau energizată de entități cu remedii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de la sine înțeles, ce nu surprinde pe nimeni. Oamenii se supun aici unor legi nescrise fără constrângere, fără să protesteze, urmează cu sfințenie ritualurile "Casei" ca pe cel mai firesc lucru din lume: nu se duc la cascada "Sagrada" fără permisiunea entităților, nu intră în incinta "Casei" douăzeci și patru de ore după ce au suferit o operație spirituală, participă la supa spirituală și, indiferent de religie, subscriu la rugăciunile ce preced și încheie orice procedură spirituală. Agitatorii și nihiliștii nu au ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unui act ritualic. Totuși, miracolul se diminuează sau se desacralizează prin repetiție, în timp. "Cascata Sagrada" Din curtea Casei de Dom Ignacio se deschide un drum de pământ roșu ce coboară la cascada sacră, unde nu poți merge decât cu permisiunea entităților. Adică trebuie să fii posesorul unui bilețel alb însemnat cu semnătura hieroglifică a lui Joao, urmată de numărul de vizite permis la cascadă. Pe măsură ce te apropii de cascadă, un zgomot discontinuu, un șuierat ca de pasăre, penetrează ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
orice model științific impus culturii este nu nonsens. E elibera energia înseamnă exact contrariul: a-i da frâu liber, a-i desfășura ființa, a-i permite să sporească, în așa fel încât acțiunea culturii nu are altă finalitate decât această permisiune acordată Energiei să sporească, adică să fie ea însăși: autorealizarea subiectivității în efectuarea auto-afectării sale. Nu putem ajunge la înțelegerea ultimă a acestei acțiuni a culturii, a caracterului său "binefăcător", decât menținând cu strictețe conceptul de cultură așa cum a fost
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o bucurie. Într-o civilizație există neliniște de fiecare dată când energia vieții rămâne nefolosită, iar ea rămâne în această stare deoarece "plusul" care o constituie ca plus de sine, ca ajungere în sine a subiectivității absolute, nu mai are permisiunea de a se efectua pentru că nimic nu-i mai este propus omului, vederii sale sau acțiunii sale ca sarcină infinită la înălțimea și pe măsura Energiei sale. Iterația indefinită a sporirii de sine a Vieții în eterna sa venire în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tensiune extremă în care individul se zbate. În vreme ce în acesta din urmă plusul nu încetează a fi produs, și aceasta prin mișcarea vieții care îl produce ea însăși, totuși în el nu se face nimic care să dea acestei energii permisiunea de a se elibera, nici una dintre puterile sale nu este pusă în operă în așa fel încât, mergând la capătul ei înseși, aceasta să devină adecvată creșterii vieții în ea și convenabilă acesteia. Putem spune despre o energie care nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ști el să te lămurească. Intră. Dar ai grijă să nu Îl stingherești. Dante trecu de ușă fără măcar să-și dea seama, pradă unei mânii oarbe. Să ajungă să treacă o ușă În orașul său, al cărui prior era, cu permisiunea unui ticălos francez! Dacă ar fi privit pe cineva În acel moment, l-ar fi preschimbat În stană de piatră, atât de multă otravă adunase În sine. Așa trebuia să se fi născut Gorgona. Un funcționar al Curiei Îl Însoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea Breslei. Sunt mulți ca el, de o vreme Încoace, veniți cine știe de unde. — Mulți? — Da, tare mulți. Blestemații! Dante se rezemă de pilastru, respirând adânc pentru a-și potoli agitația, iar apoi Își deschise drum prin mijlocul gloatei, spre tavernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Antilia pleacă de la Florența? Dante țâșni În picioare. — Dansatoarea? Sunteți siguri? Întrebă cu un glas curmat de emoție. Apoi Își mușcă buzele de mânie că le confirmase celorlalți opinia privitoare la sentimentele sale. — Nimeni nu trebuie să părăsească orașul fără permisiunea Comunei! Până când nu-l voi arunca pe făptaș la Stinche! mai exclamă el, Încercând să confere cuvintelor un ton oficial. — Femeia e gata de plecare. Baldo ne-a dezvăluit acest lucru. Iar atitudinea de câine bătut a acestui om e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el. — Nu e suficient, a repetat vocea. — Ce vrei să spui, Claire? m-a întrebat Randall. Îngrijorarea i se întipărise pe chip. Ce vrei să spui cu nu e suficient? Of, Doamne. Cuvintele mele - și vocea mea rostind lucruri fără permisiunea mea... ca într-o experiență de decorporalizare... vocea mea rostind, dintr-o dată, ceea ce gândeam de săptămâni, ba chiar de luni întregi. — Ce nu e suficient, Claire? a repetat Randall, apropiindu-se de mine și prinzându-mi mâinile strâns. Părea îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mutarea evenimentelor la București, pe teren propriu, cum s-ar spune. — Tocmai de-asta ne-am gîndit să punem pe noi niște țoale mai ca lumea, zice Monte Cristo, simțind că i se face o nedreptate. Dacă tot nu avem permisiunea să ne expunem prea tare, trebuie cel puțin să găsim o șmecherie prin care să atragem privirile asupra noastră. — Pînă la un punct ai dreptate, zice domnul Președinte, e-adevărat că va trebui să născocim o cale de a ieși
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]