6,691 matches
-
vrea. Și Ceasornicarul s-o fută pe mă-sa! Un descreierat! Proști că se vârâseră... Târgul devenise loc de pelerinaj încă de pe vremea lăcustelor. Veneau curioși din cătune și din orașe, mereu mai mulți. Tăietori de lemne, păstori și schimnici; pescari dintr-un port îndepărtat; studenți și jurnaliști. Doi poeți și un romancier; pictori; dintr-o țară învecinată soseau grupuri organizate. Cele trei hanuri s-au dovedit neîncăpătoare. La marginea așezării au apărut corturi. Un întreprinzător a ridicat la repezeală două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că nu voia să treacă dincolo de ziduri în prima zi. Pentru întâia oară, preotul îi zâmbi și-l anunță: — Vom intra în marele port de răsărit pe apă. Printr-o rețea de canale înguste, ajunseră, asemenea unor modești negustori sau pescari, în marele golf al portului dinspre răsărit. Văzură, neîntreruptă de-a lungul malului, albă, procesiunea zidurilor, edificiilor și porticurilor cu coloane care făceau ca Alexandria să fie renumită în toate mările. Multietnică, multireligioasă - cel mai mare emporiu din lume, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei. — Hai să acostăm și să intrăm în palat, îi rugă Gajus. Nu se poate, răspunse preotul, de mai bine de cinci decenii nu intră nimeni acolo. Augustus a interzis acest lucru, sub pedeapsa cu moartea. Într-o zi, un pescar, care auzise vorbindu-se despre niște comori care s-ar fi aflat acolo înăuntru, a venit cu barca și a coborât pe ponton. În clipa următoare, oamenii din celelalte bărci l-au văzut sărind de parcă ar fi încercat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
După o oră, Tiberius ieșea de la terme, urca și se ducea să se întindă în exedra, locul cel mai inaccesibil din vilă, situat deasupra mării, unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar să adoarmă. Se spunea totuși că un pescar cu temperament napolitan, capricios, izbutise să se cațăre pe stâncă până sus, înșelând vigilența paznicilor, și să ajungă pe terasă pentru a-i oferi mândru împăratului cel mai frumos sparus auratus, un pește teleosten, din care nu mai fusese prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acel an nu-i fu îngăduit. Și nimeni n-a scris despre un asemenea refuz. Dar, vreme de secole, țăranii și păstorii din acei munți au povestit că pe fundul lacului zăceau una sau două corăbii gigantice, minunate, iar plasele pescarilor se încurcau în ele, aducând la suprafață fragmente ciudate, prețioase. Lumea s-a convins că țăranii și păstorii aveau dreptate abia în 1928, când, cu ajutorul unor tehnici inovatoare și complexe, s-a coborât nivelul apei pompând-o în vechea galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
disperate ale sclavilor. Dar la sfârșitul perioadei imperiale și pe durata întregului Ev Mediu, lacul, cu cele două corăbii scufundate, a rămas în amintirea populară. Nimeni nu cunoștea povestea lor; se știa doar că rămășițele zăceau acolo jos, fiindcă plasele pescarilor se agățau în ele și, uneori, aduceau la suprafață bârne, bucăți de țigle sau de marmură. În Renaștere, enigma din jurul lacului a atras atenția erudiților: după veacuri de dezinteres, se descoperea că ceea ce povesteau cărțile vechi despre măreția Romei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Vreau să rămîn aci la Tuzla/lîngă valsurile moarte-n casa albă/ cînd pleacă școlarii rahitici/ și-n plaje sîngeră macul sălbatic/ cheag tușit în amiaza fragedă.// seara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc pescarii cu stelele apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie ca din piersică sîmburul,/ ca preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rahitici/ și-n plaje sîngeră macul sălbatic/ cheag tușit în amiaza fragedă.// seara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc pescarii cu stelele apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie ca din piersică sîmburul,/ ca preotul din biserică,/ Dumnezeu scarmănă luna îndrăgostiților supuși/.../—hai în parcul comunal/ pînă o cînta cocoșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
kilometri, la poeme nec plus ultra. Dați-mi o themă, dați-mi o temă...” În aceeași perioadă, Vinea scrie un poem („Subiect“, devenit, peste un deceniu, în Contimporanul, „Dicteu. Încercare de a ghici un poem“), pornind de la un titlu („Fata pescarului din Batavia“) al lui Emmy Hennings, din revista Cabaret Voltaire. Variațiuni pe o „themă” dată... Frustrarea celui rămas în țară transpare, compensator, și în tendința de a trage spiritul Dada către „năzdrăvăniile” din perioada vacanțelor petrecute la Gîrceni — probabil o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor noastre de avangardă („...Danț îndîrjit al vremii care moare”), „Subiect“, datat „1916” (anul debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret Voltaire)”, reportajul denotativ alunecînd repede către reveria lirică tulbure, fantastă și nostalgică. Textul e plasat în vecinătatea unui poem în limba germană, autor: ex-dadaistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conducere a județului a inițiat cursuri în acest scop. De fapt, praf,în ochii, împăenjeniți de durere, ai șomerilor. Cu două specialități: ospătari și menegeri. Golii s-au prins,în ele, tot așa, cum se prind, hamsiii, în undița sărmanului pescar. Le-au absolvit. Au primit și hârtiile doveditoare. Acum, căutau; dar, unde să se găsească, atâtea locuri de ospătari și de menegeri, pe aceste locuri? Cu fiecare zi, care trecea, în sufletele lor, și nu doar în ale lor, durerea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
departe, se găsea un baraj: Soleasca. Ticsit cu pește. De acolo, zilnic, de o bună bucată de vreme, cine eraîndreptățit să facă lucrul ăsta, scotea zeci de tone de pește, cu care aproviziona piețele de primprejur. În noaptea cu pricina, pescarii erau în repaos. Echipa de șoc a unității militare amintite a pornit la atac. Oameni pricepuți, membrii echipei repective, s-au dus la baltă,în toiul nopții. Au scos năvodul cel mare, din locul în care era pus la scurs
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
închid ușile de piatră hamalii adună aripile de fluturi în cupe de argint laureații premiului nobel sunt eliberați conferențiarul este primit în audiență lupanarul este deschis până la orele zero zero urmează stația anii douăzeci cu peronul pe partea dreaptă câțiva pescari își agață cârligele de stele nu departe un tânăr dascăl scrie pe hârtia de ziar AAA realismul socialist capismul die blaue vier gruparea contimporanul suprarealismul elementarismul grupul celor patru scuola italiana unismul cercle et carré dier progressive noua obiectivitate arta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
strângem praf pe oglinzi numai cine știe să-l macine poate intra în rândul sfinților în vise e posibil orice într-un milion de ani chiar și soarele se va stinge nu vor mai exista martori tăietori de lemne nici pescari doar nisip vorbitor și noi adăpostiți în mine cum noe în arca sa... fii demn spuneau vocile... trupul tău e o arcă de emoții chiar și atunci când nu te mai bucură nimic dacă te vei lovi de stânci cui îi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de Îndată ce pricepuse că Marie nu avea de gînd să revină asupra deciziei de a trimite trupul lui Gildas la Brest, iar de atunci nu mai renunțase la expresia de duritate care Îi Încremenise pe față. O mască, Într-adevăr. Casa pescarului, unde se adunaseră cu toții, părăsind hotelul al cărui aspect Împodobit făcea să se simtă Încă și mai tare absența nunții, dădea spre port și scăpase neatinsă de valul de zugrăvire În culori vesele a fațadelor, votat de primărie În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era pentru a-și lua rămas-bun de la unul de-ai lor, cît mai degrabă pentru a-și manifesta dezaprobarea față de aceea care cuteza să calce În picioare credințele insulei. Muncitori de la șantierul naval, de la fabrica de faianță, de la laboratoare, simpli pescari sau clienți asidui ai barului, cu toții o cercetau cu privirea cu o ostilitate fățișă. În primele rînduri, Jeanne și Loïc, familia Le Bihan, Yves Pérec. Mai În spate, Ryan, dar și Anne Bréhat căreia acesta tocmai Îi prezentase scuze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
umeri și continuă: - Masacrele și jafurile au continuat mai bine de doi ani. PÎnă În acea noapte cumplită În care jefuitorii au făcut să naifragieze al nu știu cîtelea vas și au ucis marinarii... Fără să știe că aceia erau pescarii de pe Mary Morgan care se Întorceau În sfîrșit acasă. Lucas dădu drumul unui rîs scurt, sarcastic. Marie preferă să nu-i dea atenție și trecu mai departe, la o machetă mare care reproducea monoliții de la Ty Kern. Niște personaje micuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîndul la bacul pe care Loïc urcase și din care nu mai coborîse niciodată. - Trebuie să ne orientăm căutările spre mare. * * * Văzută de pe vapor, minuscula capelă se confunda cu stîncile Între care se găsea prinsă. Închinată sfintei Anna, ocrotitoarea marinarilor pescari, era refugiul acelora care așteptau Întoarcerea cuiva apropiat plecat pe mare. Sau care nu mai așteptau. Jeanne Își petrecuse acolo cea mai mare parte a celor mai frumoși ani ai ei, cînd Milic pornea la pescuit spre Terra-Nova sau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-o tăcere Înghețată și reculeasă, pe care o despica doar țipătul strident al pescărușilor, năvodul fu adus la un metru deasupra cheiului și deschis, eliberînd o cascadă de sardine care căzură cu un zgomot surd În reflexe argintii, În timp ce pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cea care Își atribuise dreptul de a face dreptate. Durerea pe care cea de colo o afișa era oare sinceră? Teroarea care năpădea trăsăturile celuilalt era reală? PÎnă la urmă tot am să știu. Era doar o chestiune de timp. *** Pescarii se Întorseseră pe la casele lor ca să-l plîngă pudic departe de priviri pe unul dintre ai lor. În spatele barului unde termina de spălat paharele abandonate, Anne strecură o privire În direcția Mariei, care stătea În stare de prostrație la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
CRS, moartea tînărului licean Paul Tautin, enumeră automat Lucas. - Ei, da... anul 1968 atrăgea atenția tuturor. Necunoscuta mea nu interesa pe nimeni, oftă arhivistul, În afară de poliție. După spusele legistului, stătuse două săptămîni În apă și de n-ar fi fost pescarii, n-ar mai fi fost găsită niciodată. - Care au fost concluziile anchetei? Întrebă Marie. - Tot ce știu e că nu a murit Înecată. Făcu o pauză spre a-și pregăti efectul. - Avea gîtul tăiat. Jumătate de oră mai tîrziu, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care știa unde se putea refugia Marie ca să-și oblojească singură rănile, aceea era tatăl ei. Milic Îl văzu apropiindu-se. Calm, Îl ascultă pe polițist, care Îi spunea că o caută pe Marie pentru treburile legate de anchetă. Bătrînul pescar rămase tăcut, ca și cum ar mai fi așteptat ceva. - Nu-mi place să fie singură Într-un astfel de moment, adăugă cu sinceritate Lucas. Atunci Milic Îi dezvălui locul unde, din copilărie, ea se ducea să-și rumege necazurile. Taman la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
firește... A decis să ascundă tot bănetul ăsta și să aștepte să vadă dacă Îl reclamă cineva... Numai că, pe data de 5 iunie, cu tot lestul pus peste trupuri, cel al tinerei femei a fost scos la suprafață de pescari. Am crezut că se va da În vileag totul, dar biata fată n-a fost niciodată identificată. Arthus a decretat că trebuie să lăsăm să treacă un an și o zi Înainte de a Împărți comoara Între noi, dar, după tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de braț și o trăgea după el: nu aveau timp de pierdut, trebuia să pună cît mai iute mîna pe Stéphane. TÎnărul jandarm Își alesese domiciliul pe o străduță din spatele portului. Închiriase de la primărie una din acele Înguste case de pescari, sumar reabilitate, În care doar turiștii locuiau vara. Se crăpa de ziuă cînd ajunseră cu discreție În fața ușii lui Morineau. Lucas o deschise În tăcere cu un șperaclu. Pătrunseră iute cu armele În mîini. În penumbră, explorară cele două Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]