KorAP: Find »[drukola/base=pierdut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...243 244 245 ...576 >

14,398 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
în sfârșit real, puternic, pentru care șoriceii amorțiți nu mai aveau reflexe. — Instigatorii, locatari ai blocului! Poftim, spune și tu... Recepționerul tresărise, parcă. Brusc, cuvântul „instigatori“ îi amintise de taică-su... Ei bine, urmașul va proba că atunci când jocurile par pierdute, trebuie inventat unul nou, oricât de bizar ar părea, oricât de zadarnic ar fi. Bine, bine, vom proceda exact pe dos, mon père! Exact pe dos: nu ne vom sinucide, mon père, nu, nu. Nu îți vom urma scenariul. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
este, de fapt, Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-am apucat să-l confrunt cu propriile sale versiuni, să aflu pe cine înlocuiește tovarășul. Grăbit s-o ajung din urmă pe doamna din basm, m-am grăbit. Ocazie pierdută, ocazie pierdută, murmură, copleșit, străinul. Ați spus ceva? — Nu încă. N-am apucat. Aș vrea un bilet. — La ce spectacol? — Păi, ocazie pierdută, ce să facem. Ăsta, la ăsta. — Care ocazie, care ăsta. — Păi... spectacolul de astă-seară. — Astă-seară reprezentăm O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
fapt, Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-am apucat să-l confrunt cu propriile sale versiuni, să aflu pe cine înlocuiește tovarășul. Grăbit s-o ajung din urmă pe doamna din basm, m-am grăbit. Ocazie pierdută, ocazie pierdută, murmură, copleșit, străinul. Ați spus ceva? — Nu încă. N-am apucat. Aș vrea un bilet. — La ce spectacol? — Păi, ocazie pierdută, ce să facem. Ăsta, la ăsta. — Care ocazie, care ăsta. — Păi... spectacolul de astă-seară. — Astă-seară reprezentăm O scrisoare pierdută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cine înlocuiește tovarășul. Grăbit s-o ajung din urmă pe doamna din basm, m-am grăbit. Ocazie pierdută, ocazie pierdută, murmură, copleșit, străinul. Ați spus ceva? — Nu încă. N-am apucat. Aș vrea un bilet. — La ce spectacol? — Păi, ocazie pierdută, ce să facem. Ăsta, la ăsta. — Care ocazie, care ăsta. — Păi... spectacolul de astă-seară. — Astă-seară reprezentăm O scrisoare pierdută. — Exact, exact. Scrisoarea. Da, spectacolul de azi. — Pentru azi nu mai avem. Se rotise din nou spre păpușa mecanică din stânga, căreia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
pierdută, murmură, copleșit, străinul. Ați spus ceva? — Nu încă. N-am apucat. Aș vrea un bilet. — La ce spectacol? — Păi, ocazie pierdută, ce să facem. Ăsta, la ăsta. — Care ocazie, care ăsta. — Păi... spectacolul de astă-seară. — Astă-seară reprezentăm O scrisoare pierdută. — Exact, exact. Scrisoarea. Da, spectacolul de azi. — Pentru azi nu mai avem. Se rotise din nou spre păpușa mecanică din stânga, căreia îi povestea despre cizmulițele pe care le-a adus libianul care trăiește cu Mariana, care i le-a vândut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
rezistă de o sută de ani, o să existe cât o fi țara asta, trista noastră țărișoară veselă. Cine interzice piesa asta, interzice țara, domnișoară. Nu putem crede toate zvonurile. Ne luăm după toate aceste... cum să fie ultima, cum ocazie pierdută? Nicidecum. Piesa, vreau să zic, e clasică. Clasică, domnișoară! — Tocmai! Aglomerație de public, domnule... și nu mă rețineți, am treabă. V-am spus: nu avem bilete. Regret, nu pot face nimic. Aveți ghinion, regret... Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Regret, nu pot face nimic. Aveți ghinion, regret... Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu. Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul nu mai avea chef de întrebări, deși nu se mișca din loc. „Ghinion, auzi. Ocazie pierdută, ghinion! Cuvântul național ăsta e: ghinion. Ghinion, cică. Mereu avem ghinion, ghinion. Caracterul, duduie, asta e problema! Nici un ghinion, maimuțico. Caracter, asta e!“ Mai bine nu, nu mai avea putere de scandal. Seara se dovedise, în definitiv, generoasă. Fănică îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
lăsată în urmă, spulberată, îl înfuria. Sâmbăta pe care n-o mai putea întoarce, timpul ireversibil, cu venerica lui fantomă cu tot. Dar va relua, va relua totul, va relua, va recuceri acea zi. Rememora, reinventa, renaște, va reposeda sâmbăta pierdută. O dimineață cețoasă, gingașă. Un oraș puerilizat, alintare și lentoare. Da, își reamintea memorabila sâmbătă. Abia de se descurcase prin autobuze și tramvaie cu uriașul buchet de flori roșii într-o mână și cu geanta pe umărul celălalt. Abia se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-și bată joc de el. — Gata, Tolea, nu te mai maimuțări. Doar n-ai venit până aici, la marginea orașului, să interpretezi comedia națională. Spune ce s-a întâmplat, hai, spune! — Comedia națională, conașule? Păi, chiar asta e, comedia noastră pierdută. Scrisoarea, Națiunea, care vasăzică națiunea-model care pierde. Mereu pierde documentul, șansa, scrisoarea. Scrisoarea pierdută, ce să facem, bieții de noi. Chiar așa. Păi lucrez la un caz, pac. Scot scrisoarea pierdută și pac. Scrisorica de amor de la becherul. Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
venit până aici, la marginea orașului, să interpretezi comedia națională. Spune ce s-a întâmplat, hai, spune! — Comedia națională, conașule? Păi, chiar asta e, comedia noastră pierdută. Scrisoarea, Națiunea, care vasăzică națiunea-model care pierde. Mereu pierde documentul, șansa, scrisoarea. Scrisoarea pierdută, ce să facem, bieții de noi. Chiar așa. Păi lucrez la un caz, pac. Scot scrisoarea pierdută și pac. Scrisorica de amor de la becherul. Într-o seară, demult... țineva, doar știi... nu spui ține... persoană însemnată... da’ becher. Vine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Comedia națională, conașule? Păi, chiar asta e, comedia noastră pierdută. Scrisoarea, Națiunea, care vasăzică națiunea-model care pierde. Mereu pierde documentul, șansa, scrisoarea. Scrisoarea pierdută, ce să facem, bieții de noi. Chiar așa. Păi lucrez la un caz, pac. Scot scrisoarea pierdută și pac. Scrisorica de amor de la becherul. Într-o seară, demult... țineva, doar știi... nu spui ține... persoană însemnată... da’ becher. Vine de trimite scrisoare. Amenințare. Către bătrânul meu, către pápá, tatăl Zoițicăi. Că-i damă bună, Zoițica, damă bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
suverana-i atașare/ la perfecte și trecătoare albe membre. Și devin ce am vrut totdeauna să rămân: al ebreilor, al sacrilor ebrei fiu.“ Teribil vers, nu? „Al ebreilor, al sacrilor ebrei fiu...“ Kavafis. Kavafis al dumneavoastră... Marga privește spre Irina, pierdută cine știe unde. Apoi se întoarce spre Ianuli, care, și el, tot pe Irina o privea. Mâinile sale lungi și subțiri se mișcă nefiresc înainte înapoi, în jurul genunchilor strânși în burlanele strâmte ale pantalonilor ieftini și ponosiți. Se privesc scurt și complice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

prin a închide ochii și a-mi lăsa gândurile să cutreiere încotro voiau. Forțându-mă să mă relaxez în felul acesta, reușeam să scot la suprafață cantități considerabile de material din trecutul îndepărtat, lucruri pe care până atunci le crezusem pierdute pentru totdeauna. Un moment din clasa a șasea (ca să citez doar o astfel de amintire), când un coleg, Dudley Franklin, s-a pârțâit prelungit și strident, ca o trâmbiță, într-o clipă de liniște, în mijlocul orei de geografie. Toți am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
băiețeii grăsuni și fără minte, visam să mă fac soldat. Scârbos. Scârbos și iar scârbos. Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte, mamele zăceau sub ruinele bisericilor și clădirilor dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
face așa ceva? A ținut-o așa timp de trei săptămâni, Nathan. Trei săptămâni! Unul dintre cei mai străluciți scriitori care au existat vreodată, sacrificându-și timpul - timpul din ce în ce mai puțin și mai prețios - pentru a compune scrisori imaginare de la o păpușă pierdută. Dora afirmă că așternea fiecare frază cu cea mai mare atenție acordată detaliilor, că stilul era precis, amuzant și atrăgător. Cu alte cuvinte, era stilul lui Kafka și zi de zi, el se duce în parc și îi citește fetiței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
pierde timpul. Statul degeaba dă naștere la gânduri, iar gândurile pot fi primejdioase, un lucru pe care îl va înțelege ușor oricine trăiește singur. După ce am ascultat relatarea făcută de Al senior morții lui Peg, văd în Stanley un personaj pierdut și chinuit. Amabil, generos până la exces, dar care nu se simte bine în propria piele, un om zdrobit, care se străduiește să se adune. Ne luăm la revedere de la cei doi Wilson și le mulțumim pentru ajutor. Al junior promite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
mai în vârstă. — Da’ să nu-i spui, da? Jură că nu-i spui. — Bine, Lucy, jur. Zâmbește și, pentru prima dată de când și-a făcut apariția, duminică dimineață, o întrevăd pe maică-sa când era mică. Aurora. Absenta Aurora, pierdută undeva pe miticul tărâm Carolina Carolina, o femeie-umbră, pe care viii n-o pot ajunge. Dacă se mai află acum undeva, este doar pe chipul fiicei ei, în loialitatea fetiței față de ea, în promisiunea neîncălcată a lui Lucy de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

uit la oamenii care au o slujbă la un birou și fiecare weekend liber, gândindu-mă ce frumoasă trebuie să fie viața lor. Uneori mă întreb din ce se constituie o viață cu adevărat incitantă. Poate suntem toți niște suflete pierdute, căutând ceva ce pur și simplu nu există? Debbie pare deja puțin plictisită. Se uită prin rafturile cu haine, fără să le acorde prea mare atenție. Are o privire absentă. Cunosc privirea asta. —Hai, zice, să mergem să bem un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
spre Lanzarote și să plece cu mama. Nu m-ar deranja să am toată casa doar pentru mine vreo săptămână, ca să pot scrie în liniște. Mă duc în camera mea și îmi verific telefonul. Nici un mesaj. Nu. Și nici un apel pierdut. Nici un semn de la Adam de când am fost în Boston. Dar pe cine credeam eu că păcălesc? De parcă m-ar fi sunat pe mine, când se vede cu colega mea, „supermodelul“, pe care o credeam încântătoare. Dar gata. Cum să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
îndrept spre ieșire și opresc un taxi. I-am spus lui Tim că o să sun când o să fiu în drum spre centru. Pe bancheta din spate a taxiului, îmi scot telefonul mobil din geantă și văd că am un apel pierdut. Nu am auzit telefonul, cu toată gălăgia din pub. Inima îmi tresare când văd că telefonul era de la Adam. Sunt emoționată. Nu mai pot de bucurie. Îl sun repede, dar din nefericire îmi răspunde robotul. Sunt pe cale de a-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mai mare decât mine. Nu am mai văzut-o de când eram adolescentă, așa că nu știu ce s-a ales de ea. Am legat un soi de prietenie ciudată, stând zilnic la coadă la chioșcul școlii. Două școlărițe fără încredere în ele, nefericite, pierdute, care căutau dragostea într-o lume secretă a batoanelor Mars și Twix. Celeste îi făcea viața un iad lui Emily. Odată a scuipat pe un scaun și a obligat-o pe Emily să se așeze. Altă dată a lovit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

o ajuți deloc, Jemima, intervine Lissy. Hai, spune-i ceva folositor. Ai avut atâtea mii de Întâlniri cu oameni de afaceri bogați. Trebuie să ai vreun sfat-două de dat. — Bine. Jemima oftează și Își pune geanta jos. E o cauză pierdută, dar am să fac tot ce pot. Începe să-și puncteze vorbele cu degetele. În primul rând, trebuie să arăți cât se poate de Îngrijită. — De ce crezi că mă pensez ? spun cu o grimasă. — Foarte bine. OK, a doua chestie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sunt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atât de rău ! zic, cuprinsă de remușcare. Îmi pare foarte rău. Doar că... nu voiam să te rănesc. — Știu că Încercai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

de pe fluxurile de știri care ne invadau, ciudățenii cuprinzând în ele vorba Europa, cuvântul și umflat și supt în funcție de starea de moment, dar mai ales cuprinzând în prima lui silabă noțiunea grecească de bine - citit din Însemnările lui J.A., pierdute fără urmă). Primarul sectorului unu, Vasile Ghe., a anunțat că în zona localității Comana, unde există și „o mică deltă“, va fi construit un sat european, o zonă în care fiecare sat de pe bătrânul continent va fi reprezentat printr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]